De 17 ani si mai bine ne tot straduim sa desfiintam un "zid" de apa si sarma ghimpata ce separa oameni din acelasi neam. Si cum ne bantuie un blestem rasturnat al Mesterului Manole, ce se darama se inalta la loc. Ne mai ramane speranta ca, mereu rezidita, noua Poarta Brandenburg sa devina tot mai fragilaa€¦


Prut. "Cel mai neprietenos cuvant din tot cuprinsul limbii romane!" Batranul Serioja Badin era ca un fagure doldora de limba romaneasca tainic mesterita. Stateam cateodata seara in curtea casei lui, ridicata cu maini vrednice intr-o mahala bucuresteana, ascultandu-i vorba domoala, istorisirile despre un timp in care "a fi roman, in Basarabia, nu era vorba de ocara". Un suflet mare si cuminte, care ne aduna pe toti, ca albinele la urdinis. Batranul Serioja Badin avea obiceiul sa spuna: "Din mine destinul a muscat halci mari, cu pofta. De doua ori m-a azvarlit incoace, peste Prut. Si-acum, cand as putea sa ma-ntorc sa sarut mana de tarana in care sunt ingropati parintii mei, nu ma mai tin puterile". S-a stins intr-o seara de vara leganata de tei - o seara ca acelea care tocmai au fost - , lasandu-ne mostenire o definitie pentru raul-granita intre frati".


BISERICA DE PESTE PRUT. Oprim doar cateva zeci de secunde pe podul care leaga Romania de Republica Moldova. Apa Prutului e lenesa, subtiata de seceta, domolita de lastarisul care o napadeste dinspre amandoua malurile. N-avem voie sa coboram. Suntem pe "pamantul nimanui", intre doua state. Dar daca am avea voie, am cobori si i-am pune Prutului ultima intrebare sfasietoare a batranului Serioja: De ce, Doamne, de ce?

Asa se vor fi intrebat si romanii care s-au pomenit intr-o zi despartiti fara veste. In dialog cu poetul basarabean Vasile Romanciuc aveam sa aflam cum s-a trait intr-un sat romanesc din stanga Prutului in anii ce au urmat nedreptului rapt al Basarabiei: "Badragii sunt pe malul Prutului, incoace, in Basarabia. De cealalta parte a Prutului sunt Livenii. Cand vii dinspre Edinet, Badragii si Livenii par un singur sat. Nu se vede nici Prutul, nu se vede nici sarma ghimpataa€¦ Ai impresia ca este un singur sat care are o padure, o biserica, aceiasi oameni, aceleasi case, aceleasi fantani. Toate sunt ale unui singur sat. Te apropii: se vede Prutul. Te apropii si mai mult: se vede sarma ghimpata. Din copilarie imi amintesc ca in primii ani de dupa razboi satul a ramas fara biserica. Biserica a ramas de partea cealalta a Prutului. Am scris despre aceasta si intr-o poezie, «Biserica de peste Prut». Cand veneau nori negri deasupra satului nostru, mama facea trei cruci in fata casei cu un cutit mare sau cu sapa. Dupa aceea se intorcea cu fata spre biserica din Liveni, isi facea cruce si spunea: «Ajuta-ne, Doamne, fereste-ne, Doamne, de ploaia cu piatra, fereste-ne de piatraa€¦Â». Si s-auzeau clopotele din Liveni, se imprastiau norii si piatra nu ne batea. De atunci, din acei ani, am convingerea ca Dumnezeu locuieste peste Prut, la Liveni".


LIMBA ROMANA. Vasile Romanciuc avea sa inteleaga cu trecerea anilor ca Dumnezeu mai salasluia undeva: in limba romana. "Prutul este ingust la Badragi si va spuneam ca auzeam scartaitul fantanii din Liveni. Dar se auzea ceva mai mult: se auzea rostirea romaneasca de peste Prut. Oamenii, la sarbatori, aveau obiceiul sa se intrebe unii pe altii, peste apa: «Ce mai faci, cumatra? Ce mai face finul? Ce mai face cutare?». Copil fiind, mi-am pus imediat intrebarea: De ce intre doua sate (nu gandeam atunci «intre doua tari») care au acelasi grai se afla sarma ghimpata? La noi in sat locuia un tanar care facea studii la Drept la Chisinau, era - cum este si astazi - un bun roman. Avea in casa multa literatura romaneasca, pe care o tinea ascunsa. Puteai avea mari necazuri daca erai descoperit ca pastrezi carti romanestia€¦ M-am infruptat si eu de acolo. N-aveam probleme cu scrierea curat romaneasca, pentru ca de mic am invatat sa scriu si sa citesc corect romaneste. Tatal meu a murit la 70 de ani, dar scria numai romaneste. Dar a fost o mare nedumerire pentru mine aceasta: de ce trebuia sa facem lucrul acesta pe ascuns?"


ISTORIE IN CEARA. Drumul de la granita la Chisinau l-am parcurs rezonand la cuvintele lui Vasile Romanciuc. Reintalnirea cu capitala Republicii Moldova am fi dorit sa ne aduca un plus de exaltare. Pornisem, nu-i asa?, sa (re)descoperim Basarabia in ceea ce are ea mai profund: spiritul, sufletul, credinta. Sa cautam garantii pentru viitor, explorand trecutul. Pana la urmarea planului nostru de calatorie, spre manastirile basarabene, "trecutul" ne-a azvarlit in fata o galeata cu apa rece. O plimbare de seara prin Chisinau ne-a dus la expozitia figurilor de ceara. O mostra din ceea ce pastreaza marele muzeu din Sankt-Petersburg, dar o selectie "atent facuta" pentru publicul basarabean. 17 personaje, dintre care patru, situate in sala (camaruta) centrala recompun istoria intr-un stil mai mult decat elocvent. Langa harta Basarabiei sunt asezati pe scaune trei barbati: Churchill (apatic, cu paharul de coniac si sticla pe jumatate plina alaturi), Roosevelt (gata sa aplaneze un conflict) si Stalin (obosit, ca dupa lungi eforturi). Subiectul pe care il reprezinta aceasta pozitionare a personajelor: Tratatul de la Yalta. 11-14 februarie 1945. Impartirea Europei in Est si Vest. Dincolo de Stalin se afla Hitler, cu trasaturile indulcite (efect dat chipului de ceara). Intre cei doi, pe un scaun, o hartie cu urmatorul inscris: "Pactul Ribbentrop-Molotov". Pentru cei care nu au inteles inca, cele patru personaje, harta si inscrisul de pe hartie tintesc sa atraga atentia asupra a doua momente istorice esentiale pentru ceea ce sunt azi Romania si Republica Moldova: cele doua rapturi ale Basarabiei. Nicolae Iorga avertiza: "Istoria se repeta nu pentru ca asa vor oamenii, ci, uneori, tocmai dimpotriva".