In Norvegia, un tanar care n-avea masina, ci bicicleta, a castigat in cativa ani mai multi bani decat ar fi putut sa cheltuiasca intr-o viata si a vrut sa iasa din afaceri. Tanarul ar fi putut sa termine banii si intr-o saptamana, ducand insa alt fel de viata, dar lui ii placea viata pe care o ducea. Stiindu-l avut, toti ii cereau sa traiasca altfel, sa-si cumpere o vila, sa-si ia masina si iaht. Banii il obligau sa faca numai lucruri care nu-i picau bine. Mi-am propus sa fac bani, i-am facut - se intreba tanarul milionar - , de ce trebuie sa mai fac altii? Toate lucrurile trebuie sa aiba un sfarsit. De ce facutul banilor nu trebuie sa se termine?


Cel mai mult suferea maica-sa, care nu li se putea lauda vecinelor cu achizitiile baiatului. Erau zile cand el venea acasa, la parinti, si acestia se prefaceau ca-s plecati. Le era rusine ca milionarul lor calarea aceeasi bicicleta de pe vremea cand era sarac. Macar o bicicleta de lux sa-si fi luat, il caina batrana. Din felul in care isi exprima necazul, oricine ar fi gandit ca vorbea despre un mort, care atata voise de la viata, o bicicleta mai aratoasa si nu apucase sa-si vada visul implinit.


Povestea norvegianului e adevarata. Am vazut un film cu el. Isi numara supararile pe care i le aduceau banii, dar tot pe bicicleta. Pedala si vorbea. De fapt, banii nu-i faceau nici un rau. Oamenii il chinuiau. Atat bogatii, cat si saracii. Il somau sa se decida de ce parte era. Nu-i era permis sa se poarte ca un sarac intre bogatasi, dar nici sa o duca modest, laolalta cu lumea de unde plecase, stand pe un munte de bani. Daca ar exista un culoar intre cele doua tabere, spunea el, in care doar eu sa hotarasc, as fi fericit. Numai ca acest culoar nu exista. Trebuie sa fiu fericit cum vor altii. Povestea norvegianului aduce a legenda. E normal. Toate istoriile cu bani multi le iau oamenilor mintile si fac din bani legende. Sunt convinsi ca i-ar cheltui mai bine, decat cei care-i au. Bogat, dar prost, spuneau rudele si cunoscutii despre norvegianul care voia doar o casuta cu un petec de gradina, o sotie iubitoare si copii buni si frumosi.

Ce ciudat, o relatare despre proprietarul unui iaht care tanjeste sa-si cumpere un trasatlantic nu numai ca-i credibila, dar are o logica. Doar n-o sa viseze la o barcuta. Mai mult, pare intruchiparea mai binelui. Cazul tanarului care nu pofteste la mai mult, care se multumeste cu ideea ca il poate avea, daca gaseste motive, aduce a gluma sau a film didactic de la inceputurile cinematografului. In filme si in romane, astfel de povesti mai merg, insa cu banii adevarati nu te joci.

Ori ii inmultesti, ori nu te bagi in lumea banilor. Tata si mama, spunea norvegianul, traiesc cu spaima ca intr-o zi banii or sa se supere pe mine. Cu oamenii se mai poate discuta, dar cu banii nu te pui. Modestia e virtute doar la saraci. Dac-o fi cu adevarat.