Un leu pentru Casa Orbilor

Intamplari numeroase mi-au consolidat, din nefericire, convingerea ca lumea noastra politica atarna doar de interesul personal ca de o zgarda. Sentimentele de compasiune si intrajutorare pentru semeni au fost cu totul atrofiate. Placuta vecinatate in satul meu cu scriitorul Radu Sergiu Ruba, care si-a cumparat aici o casa, impreuna cu delicata sa sotie Nicoleta Ruba, m-a acomodat cu un subiect pe care l-am neglijat. In Romania traiesc aproape 100.000 de orbi. Unii dintre ei s-au nascut cu aceasta dizabilitate majora. Altii si-au capatat-o pe traiectul destinului. Un accident, un "cataclism individual", cum scrie intr-un articol lamuritor doamna Ruba. "Cursul existentei acestor oameni sufera dintr-o data o contorsionare dramatica, o deviere dureroasa pe un traiect total necunoscut. Intr-o lume civilizata, deci normala, adica in Europa de la poarta lui 1 ianuarie 2007, aceste victime ale coltilor hazardului sunt preluate indata de asa-numite Centre Sociale de Reabilitare. Din nefericire, Romania este astazi singura tara a Uniunii Europene, si nu numai, in care nu exista centre de reabilitare pentru cetatenii sai in viata carora a intervenit o dizabilitate majora."

Scriitorul Radu Sergiu Ruba este presedintele Asociatiei Nevazatorilor din Romania. O inteligenta sclipitoare, o putere deosebita de a invinge obstacolele destinului au cladit din el o personalitate. Stau marturie nu doar cartile scrise, limbile straine pe care le vorbeste fara cusur, utilizarea alfabetului Braille, prezenta sa la actiuni de interes national si international ale familiei numeroase a persoanelor cu dizabilitati. El se lupta, din pacate cu prea putine ajutoare din afara, pentru construirea unui Centru Social si de Reabilitare pentru Nevazatori in Vatra Luminoasa. Generoasa Regina Elisabeta si consortul sau, Regele Carol I, au infiintat acum 100 de ani Societatea Orbilor in estul Capitalei. Asa a capatat locul numele Vatra Luminoasa. Aici au fost ridicate primele asezaminte pentru orbi. Terenul cumparat de regina in acest scop, de 26 de hectare, s-a subtiat in timp. In perioada comunista aici au fost construite Stadionul National, fabrici si altele. In 1989, in proprietatea Societatii Orbilor mai ramasesera 1,4 hectare. Primaria Sectorului 2 cere jumatate din acest teren pentru un lacas de cult. Reprezentantii nevazatorilor accepta cu conditia sa le fie aprobata constructia, pe terenul ramas, a visatului centru de reabilitare. Nevazatorii si familiile lor au depus intr-un cont echivalentul in lei a 140.000 euro. Contul deschis la BCR Sector 2 poarta numarul RO89RNCB0073049977790015 si il transcriu aici nu in speranta ca oficialitatile vor deveni sensibile, ci cu convingerea ca unii dintre noi vom intra in atingere cu el. Suma necesara este de circa 900.000 euro. Sa ne amintim actiunea lui Esarcu "Dati un leu pentru Ateneu". De ce n-am incerca si aici?

De ce ma indoiesc ca autoritatile ar putea suferi o operatie reusita de extirpare a indiferentei? Acum cativa ani, Uniunea Europeana cerea Romaniei, in vederea aderarii, rezolvarea de urgenta la toate institutiile publice a rampelor pentru persoane cu carucior. Primarul general de atunci, domnul Traian Basescu, nu parea a fi sensibil la un asemenea subiect. O delegatie a Asociatiei Nationale a Persoanelor cu Dizabilitati a cerut cu obstinatie o audienta la edilul-sef al Capitalei. Zadarnic. Intr-un tarziu au incercat un miting in fata Primariei si au fost invitati inauntru. Privirea primarului general a capatat o caldura speciala, intalnind chipul sefei delegatiei, politician cu care lucrase in fostul FSN. Ce om cumsecade, si-au zis membrii delegatiei care s-au asezat in jurul unei mese rotunde, in timp ce primarul o imbratisa jovial pe fosta lui colega.

Numai ca la ureche nu i-a spus "bine ai venit", ci, citez din spusele femeii care m-a vizitat cu lacrimi in ochi la redactie: "Ce cauti, fa curva dracului, aici? Mars afara!" Femeia (din pudoare nu-i dau numele) a putut continua dialogul. Mi-am amintit scenele boxerilor obligati sa-si dea mainile sau sa se stranga in brate inaintea unui meci pe viata si pe moarte. De obicei, am citit undeva, ei isi spun la ureche, zambind pentru camerele de luat vederi, vorbe de genul "salta-ti mana puturoasa de pe mine".  

P.S. Un politician m-a sunat la 11:00 noaptea sa ma felicite pentru o prestatie televizata in care il aparam "de nemernici" pe domnul Traian Basescu. Dezbaterea, din care am vazut cinci minute, il avea ca invitat pe domnul Catalin Avramescu. Era o confuzie. Nu merit laudele. Nu eu eram acel Avramescu, cu merite intelectuale incontestabile si o dragoste manifesta pentru seful statului. Nu suntem frati, neamuri, prieteni. Nu-l cunosc. In consecinta, ii rog pe admiratorii domnului Catalin sa-si orienteze corect laudele si sa-mi repartizeze mie halci consistente de injuraturi.

---

Despre autor: