Vineri noapte, bucurestenii au dat piept cu caldura plimbindu-se de la o proiectie la alta pe la Institutele Culturale. Filme multe, expozitii, petreceri si specialitati gastronomice traditionale: asa suna invitatia la Noaptea Institutelor Culturale. Pentru o prima editie a nocturnei culturale, publicul nu a lipsit, insa multi au preferat sa nu stea pe loc si sa se plimbe intre un institut si altul, unii plingindu-se de lipsa de spatiu, de lipsa subtitrarilor la proiectii sau pur si simplu de plictiseala.

Pe la ora 23.00, lumea incepuse sa se stringa, in ciuda caldurii sufocante, la institutele a caror oferta sunase mai interesant. La Cervantes, s-a baut sangría pina spre dimineata, in timp ce curtea interioara era plina de oameni veniti pentru filme. Inauntrul institutului, lumea intra si iesea din sala de proiectii, acuzind caldura sau faptul ca filmul „Haberos quedado en casa, capullos" nu era subtitrat in romana. Peste drum, la Centrul Cultural al Republicii Ungare, unde s-a desfasurat si programul Institutului Polonez, oferta culturala a cuprins filme si o expozitie de pictura aduse de polonezi, dans sportiv, cu lectii de samba pentru spectatori, muzica japoneza, jazz si muzica populara pe care s-a dansat pina in zori. Cel mai mare succes l-a avut trupa de jazz Rakajam din Budapesta. Bucurestenii veniti la Centrul Cultural al Republicii Ungare si-au astimparat foamea cu „bigos", mincare traditionala poloneza, un soi de varza à la Cluj stropita cu vin romanesc.

In apropiere, linga Biserica Rusa, tinerii s-au adunat pentru un spectacol de „Freaka" la Institutul Ceh, a carui sala de proiectii a ramas plina pina spre dimineata: desi se anunta foarte tentanta, noaptea de la cehi s-a consumat intr-o sala destul de mica si pe trotuarul din fata institutului. La Institutul Cultural Francez, vizitatorii s-au tot foit in timpul proiectiilor de scurtmetraje cu Charlie Chaplin acompaniate muzical de Emy Dragoi la acordeon. Daca la sketch-urile celebrului comic s-au inghesuit oameni de toate virstele, cei tineri, cu preferinte orientate mai degraba catre contemporan, au fost tentati in special de concertul solo sustinut la chitara si vocal cu un stil tonic si provocator de tinarul artist francez Alexis HK. Dupa o degustare de specialitati culinare frantuzesti, printre care nelipsitele cornuri calde alaturi de cafea neagra, nostalgicii ramasi in institut au putut revedea filmul „La vie en rose", despre destinul sansonetistei Edith Piaf.

Cei de la Goethe au propus o incursiune in arta video germana din ultimii 40 de ani. S-au strins insa doar vreo 20 de amatori - asta poate pentru ca multi nu au avut inspiratia sa dea o raita pe site-ul Institutului Goethe pentru a afla ca evenimentul urma sa se desfasoare la Galeria Una, si nu la sediul institutului de pe Strada Henri Coanda, dupa cum anunta programul oficial. Galeria a fost dotata cu doar patru televizoare cu cite doua perechi de casti. Cei care nu s-au lasat descurajati de confuzia adreselor si de faptul ca televizoarele si castile nu au fost suficiente au descoperit, cind in sfirsit au prins un loc liber, ca multe productii nu aveau subtitrari.