Si asta este una dintre meserii. Si, poate, una dintre cele mai banoase, atunci cand e vorba despre economie. Si avem un exemplu. Ziua de vineri, 22 iunie 2007. Zürich - Elvetia. Pe piata valutara, aparenta resemnare. Leul isi continua usor traiectoria ascendenta fata de euro. Cu o zi inainte, tocmai "doborase" un nou prag psihologic. Cel de 3,2 lei pentru un euro. Indestulat de atatea victorii, deschisese sedinta confortabil, pe la 3,19 lei pentru un euro.
Cand, deodata, agitatie pe piata valutara. Euro cade cu aproape 1 la suta fata de leu, in cateva minute. 1 la suta e imens si un astfel de salt (sau scadere) este de obicei intalnit pe pietele externe dupa o foarte asteptata sedinta de politica monetara, in care rezultatul este foarte diferit de asteptari. Dar ce asteptari sa fie in privinta leului?
Ce s-a intamplat? Zürich - Elvetia. Guvernatorul participa la o intalnire a Bancii Nationale a Elvetiei. Si este intrebat pe hol despre una dintre revelatiile pietei valutare internationale. Leul. Care in ultimele vreo 8 sedinte castigase aproape 3 procente. Si ce zice guvernatorul? "Atat timp cat nu suntem profund ingrijorati in ceea ce priveste evolutia ratei de schimb, nu vom interveni. Nu am mai intervenit de aproape 2 ani". Stirea aparea pe agentia de stiri MNSI. Iar de acolo, la ora 11.30, apare pe Reuters. Iar daca a aparut pe fluxul Reuters, e in toata lumea. Brusc, leul castiga aproape un procent fata de euro, iar cursul coboara de la 3,1920 la 3,16. E o chestiune de minute. Cui se datoreaza? "Spionilor" de vorbe.
Daca priviti declaratia guvernatorului, veti vedea ca ea nu este noua. Isarescu o foloseste la fiecare conferinta de presa (cel putin o data pe trimestru), atunci cand este intrebat despre evolutia leului. Ce difera insa? CONTEXTUL.
Guvernatorul pare sa fi uitat ca nu era doar in fata jurnalistilor romani si nu explica tendinta de apreciere pe termen lung a monedei nationale. Nu. Era in contextul in care euro scazuse in 10 sedinte, de la 3,2850 la 3,1920. Aproape 3 la suta. Iar intrebarea-cheie in mintea investitorilor era: "Va interveni banca centrala sa sustina un anumit nivel de curs?". Iar aceasta intrebare nu o pot adresa investitorii, ci doar "spionii de vorbe". Intrebarea a fost adresata, si, vrem sa recunoastem sau nu, Isarescu a reusit o performanta demna de talia lui Greenspan: a intarit moneda nationala "din vorbe".
Nu stiu daca e bine, nu stiu daca e rau, si, mai ales, nu cred ca guvernatorul nostru a vrut sa faca asta. De ce ar fi facut-o? Era ingrijorat de inflatie? Nu cred. Avem o majorare de preturi de doar 3,8% in 12 luni si 1,48% in ultimele 5 luni. Dorea sa faca importurile mai ieftine? Nu cred nici asta, pentru ca tara are o problema: deficitul de cont curent.
Iar importuri mai ieftine inseamna lipsa de competitivitate pentru exportatori, inseamna marfa multa in Romania, si mai ieftina, inseamna consum, si toate astea se intorc in favoarea inflatiei. Or, tocmai inflatia trebuie sa o urmareasca guvernatorul. Sa fie mica, pe termen lung. Si atunci? Expresia "i-a scapat" guvernatorului, in fata "spionilor de vorbe". Ce au inteles investitorii din declaratia domnului Isarescu? Ca BNR nu intervine ca sa apere un anumit nivel de curs (spre exemplu, 3,2 lei pentru un euro). Ce inseamna asta? Ca se da "liber la apreciere".
Adica investitorii au motive in plus sa vanda acum euro (spre exemplu, la cursul de 3,19 lei), leul urmeaza sa se intareasca - pentru ca asta e tendinta, sa tina leii obtinuti pe dobanzi (in prezent 7,25%), iar in final, dupa ce leul se mai intareste 2-3%, sa cumpere, cu leii multiplicati prin dobanzi, mai multi euro. Cam cu 10% mai multi euro. Un randament bun, cu riscuri relativ mici, si peste dobanda bonificata in zona euro (mai mica de 4%).
Dar daca guvernatorul are un as in maneca? Pentru ca maneca stim sigur ca are. Iar maneca este tocmai sedinta de politica monetara de astazi, luni, 25 iunie 2007. Iar asul ar putea fi dobanda de politica monetara, cifrata in prezent la 7,25 la suta. Asul ar putea fi reducerea dobanzii peste asteptari: spre exemplu, cu 0,5 puncte procentuale (nici nu indraznesc sa ma gandesc la mai mult).
Cand piata asteapta doar o reducere de 0,25 puncte, o reducere dubla ar insemna o reducere a randamentelor obtinute pentru leu. Or, asta ar face moneda nationala mai ieftina. Iar cei care s-au grabit sa cumpere la 3,16 lei pentru un euro, ar putea fi nevoiti sa rascumpere pe la 3,2 lei pentru un euro sau peste. Iar speculatia i-ar duce, de aceasta data, la pierdere. Decizia de politica monetara va fi comunicata insa abia luni seara.
Warren Buffet are o vorba: "De fiecare data cand ceva se scumpeste, e din cauza unui motiv bun, apoi, revin pentru un motiv rau". Iar ceea ce se scumpeste de ceva timp si mai mult in ultima perioada este tocmai leul. Motivul bun? Ca intotdeauna, initial, este din cauza cererii si a ofertei. Apoi, investitorii sunt atrasi fix din acest motiv: ca cererea mare si oferta mica scumpesc "leul".
Multi investitori cumpara acum doar pentru ca au ratat etapa in care puteau cumpara mai ieftin. Si se arunca sa cumpere. Doar ca inteleptii, cei care au cumparat primii pe "marfa", incep sa ii pacaleasca pe nou-intrati. Si sa isi marcheze castigurile pe seama lor. Exista motive intemeiate pentru intarirea leului, dar se pare ca, de aceasta data, s-a dus prea sus. Iar guvernatorul l-a ajutat din vorbe, pentru ca "spionii de vorbe" au fost de fata.
Dar va invit sa fiti atenti la istorie. Prima decada a lunii august 2005. Atunci, leul s-a intarit, brusc, in 10 zile, cu aproape 3 procente. Dupa care BNR a intervenit (si de atunci nu a mai facut-o). Un euro a ajuns sa valoreze 34.022 de lei. Ce a facut BNR atunci? A intervenit. A cumparat euro. Vreo 800 de milioane. Si, in 5 sedinte, a depreciat leul cu aproape 6 procente. In plus, pe 9 august, a mai luat o decizie-soc. A redus dobanda-cheie cu aproape o treime (de la 12,5% la 8,5%). Nu stiu daca istoria se va repeta, cu interventie dublata de reducerea dobanzii-cheie. Vom vedea insa saptamana aceasta. Si vom sti mai multe despre "armele" domnului Isarescu. Pentru ca, deocamdata, vedem ca are o arma foarte ieftina, dar foarte eficace. Discursul.