Doi deputati, membri ai aceluiasi partid, nu-si vorbesc de mai bine de un an. Se spune ca A l-ar fi injurat rau de mama pe B. Haideti sa lamurim odata si chestiunea asta, decide seful partidului. Daca A a facut-o, atunci sa-si ceara scuze. Daca B are niste pretentii, sa le auzim. Daca e cineva care a fost martor la incident, sa ridice mana. Asa nu mai merge! A da din cap a lehamite. B s-a refugiat, cum ii e obiceiul, intr-un colt al salii de sedinte si strange din falci. Domnilor, zice A, mai mult ca sa se afle in treaba decat sa limpezeasca lucrurile, eu il respect enorm pe B. Personal, n-am absolut nici un motiv, dar stiti, nici unul sa afirm c-ar fi o secatura si un individ fara pic de onoare, cum barfesc pe la colturi unii si altii. Eu nu am pareri despre ce nu cunosc. Poate sa zica lumea ca ma-sa e curva si taica-su sifilitic. Eu il respect prea mult ca sa umblu cu zvonuri si calomnii. Pentru mine, disciplina de partid e totul. Daca partidul are dovezi ca B e un escroc, care umbla cu santajul pe la firmele membrilor, sa ni le arate. Fara dovezi, poate sa cleveteasca oricine ca B e lipsit de caracter si ca ne face de rahat. Eu, domnii mei, am fost invatat sa-mi iubesc colegii. Poate careva sa spuna despre mine ca sunt un golan, gata sa plece si maine la alt partid, asa cum stiti cu totii ca se spune despre B? Nu. Iar daca oamenii n-au nici un motiv sa ma banuiasca de joc dublu, de ce l-as banui eu pe prietenul nostru?! Si ce daca a fost vazut in mai multe randuri cu nevasta dusmanului nostru de moarte C? Trebuie sa ne gandim neaparat la tradare? Ce, e pentru prima oara cand B e vazut noaptea prin carciumi cu nevestele altora? Credeti dumneavoastra, stimate domnule presedinte, ca-n ziua in care o sa-l vad pe distinsul nostru coleg B cu distinsa dumneavoastra sotie furisandu-se intr-un hotel de pe langa Gara de Nord o sa ma gandesc la prostii? Vreti sa stiti care-i adevarul? Ei, bine, eu nu cred nimic, chiar daca i-am vazut cu ochii mei chiar joi. Educatia, cultura, bunul-simt ma obliga sa iau de la oameni numai partea lor buna. Convingerea mea e ca B nu urmareste altceva decat sa-i deschida devotatei dumneavoastre sotii ochii si asupra calitatilor dumneavoastra de politician, pe langa acelea de sot fidel si parinte exemplar.

In sala de sedinte se aud exclamatii aprobatoare. Mai-marii partidului cauta privirea sefului, care, la randu-i, isi increteste fruntea, ca intotdeauna cand e sa traga concluziile, dar nu prea are de ce sa le apuce. Macar am aflat cum stau lucrurile, zice el. Daca noi intre noi nu ne respectam, ce sa asteptam de la alegatori? A si B isi strang mainile si cativa colegi aplauda ca la incheierea unei lectii de dialectica democratica. E clar ca A nu l-a injurat rau de mama pe B, ci a subliniat, e drept nitel mai apasat, rolul geneticii materne in munca cu cadrele.