"Moldovenii" - un popor inventat

Istoriografie - Despre trecutul romanesc al Basarabiei nu au avut voie sa scrie pana in 1989 nici istoricii din Moldova sovietica, nici cei din Romania comunista
Intre 1945 si 1989, intre Prut si Nistru, a existat Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca (RSSM), parte a URSS. Istoricii i-au rescris istoria, iar populatiei i-au inventat o identitate aparte. Romanii de aici au devenit "moldoveni" - un popor aparte - , iar limba lor, scrisa cu caractere chirilice, s-a numit "limba moldoveneasca". Nici in Romania nu se putea vorbi despre Basarabia romaneasca. Iar slujitorii muzei Clio, patroana istoriei, au ocolit subiectul.   Prin semnarea Conventiei de Armistitiu de la Moscova in 12 septembrie 1944, Romania si URSS cadeau de acord si asupra frontierei dintre cele doua state. Se revenea la prevederile acordului din 28 iunie 1940, prin care Basarabia si nordul Bucovinei treceau sub ocupatie sovietica. La sfarsitul razboiului, Tratatul de Pace de la Paris (10 februarie 1947) a reluat termenii stabiliti in 1940 si 1944 pentru hotarele estice ale Romaniei. Prutul urma sa devina frontiera dintre cele doua state.  FOAMETE IN "PATRIA POPOARELOR". Dupa ce Basarabia a fost "eliberata" in anul 1944 de Armata Rosie, vechea provincie romaneasca a intrat sub dominatia URSS. In fata autoritatilor sovietice au aparut greutatile administrarii teritoriului. O seceta cumplita s-a abatut asupra regiunii in anii 1945-1946. Desi in ziarele locale se vorbea vag despre "lipsa de ploi", la inceputul anului 1947 situatia devenise foarte grava. Abia atunci au inceput sa apara stiri in presa de la Chisinau. Din cauza secetei si a politicii sovietice de rechizitionare a produselor agricole de la sateni, a izbucnit foametea. Nu era ceva nou pentru aceste locuri. Si in vremea administratiei romane, in 1935, localnicii suferisera de foame. Atunci insa autoritatile de la Bucuresti ajutasera populatia cu alimente trimise din toata tara. In 1946, sovieticii au trimis prea putine alimente basarabenilor. Deja 30.000 de locuitori erau la mijlocul anului, in plina vara, suferinzi de distrofie.  Numarul victimelor s-a inmultit spre sfarsitul anului, au aparut cazuri de canibalism si de criminalitate. Multi ajungeau sa comita deliberat delicte pentru a se "adaposti" in inchisorile unde au primit ceva de mancare. Spectrul foametei i-a facut pe altii sa incerce trecerea frauduloasa a frontierei spre Romania. Cantinele care trebuiau sa-i deserveasca pe basarabenii infometati au disparut una cate una, iar cele ramase nu aveau nici macar lemne de foc pentru prepararea hranei. Despre cati locuitori au murit in cei doi ani de foamete nu dispunem de date oficiale. Potrivit istoricului basarabean Mihai Gribincea, intre 150.000 si 200.000 de basarabeni ar fi pierit de foame atunci.  "OPERATIUNEA SUD". La 28 iunie 1949, Consiliul de Ministri al RSSM a decis deportarea unor categorii de basarabeni, primii fiind "chiaburii", mosierii si marii comercianti. Hotararea fusese luata la Moscova si urma sa fie aplicata si in cele trei tari baltice (Letonia, Estonia si Lituania) intrate dupa razboi in componenta URSS. 11.342 de familii (circa 35.000 de oameni) din satele si targurile Basarabiei trebuiau sa ia calea exilului fortat. In prealabil, au fost "sterse" de pe lista familiile cu membri ce serveau in Armata sovietica ori care fusesera decorati cu "medalii de munca si de lupta ale URSS". De "buna desfasurare" a operatiunii urma sa se ocupe Securitatea de Stat a RSSM. Mii de "lucratori operativi" au venit in republica, o "armata" de 13.000 de ofiteri si ostasi asigurand ordinea pe parcursul evacuarii. Totul s-a petrecut in mare secret, nici macar secretarii raionali de partid nu cunosteau planul operatiunii. Deportarea a avut loc in noaptea de 5 spre 6 iulie. Multe familii au fost distruse cu acea ocazie. Copii fara parinti sau invers au fost deportati si mult timp n-au mai stiut unii de altii.  Singurul drept pe care-l aveau surghiunitii era sa ia cu ei maximum 1.500 de kilograme. Celelalte averi care nu puteau fi luate erau confiscate si puse la dispozitia colhozurilor. In Siberia traiul deportatilor a atins limita supravietuirii. Locuiau mai multe familii in baraci lipsite uneori de orice mobilier. In ciuda alimentatiei precare si a conditiilor rele de trai, oamenii aveau obligatia de a munci in domeniul forestier si piscicol. Impartiti in brigazi, plecau dimineata la munca in gerul siberian pentru a se intoarce rupti de oboseala seara. Revenirea deportatilor in locurile de bastina era o procedura anevoioasa. Putini au obtinut permisiunea aceasta, dupa ce dosarele le-au fost "reexaminate" de comitetele executive ale sovietelor raionale. Ajunsi acasa, "norocosii" constatau ca nu mai aveau unde locui. Casele lor apartineau deja colhozurilor si devenisera in scurt timp gradinite, farmacii si scoli.   DEPORTARI IN BARAGAN. Locuitorii din Basarabia s-au aflat in timpul razboiului intr-un permanent refugiu. Atenti la miscarile de pe front, multi basarabeni care se temeau de o eventuala ocupatie sovietica au fugit in 1944 in Romania. Cei care s-au retras in Vechiul Regat au pierdut tot ce aveau. In Romania sperau sa ia viata de la capat. Multi s-au stabilit in Banat, in satele parasite de etnicii germani ori deportati in Uniunea Sovietica. Laurentiu Platon, basarabean din satul Razeni de peste Prut, s-a aflat printre refugiati. Despre cum a ajuns in Banat i-a relatat lui Viorel Marineasa, autorul unui volum intitulat "Deportarea in Baragan". Laurentiu Platon a primit in toamna lui 1945, impreuna cu parintii sai, o casa langa Sannicolau Mare, in comuna Cheglevici. "Am primit o casa fara geamuri, fara nimic, povesteste el. Am pus paturi la geam, am pus paie pe jos si-am fost vreo trei familii. Si ne-am culcat toti la rand. Pe urma am gasit o alta casa, am reparat-o, am aranjat-o. (...), tineam cai, oi, pasari multe. Pamant ne-a dat, cinci hectare. Recolta buna!" Fericirea basarabenilor in noul lor camin nu a durat mult. In 1951 parintii lui au fost "dislocati" si trimisi in Baragan, unde au primit "domiciliu fortat" pana dupa moartea lui Stalin.  O ISTORIE MINCINOASA. Subiectul trecutului romanesc al Basarabiei a fost ocolit de istoricii romani dupa 1945. In "Manualul de istorie a RPR" opera a unui "colectiv de istorici" ce-l aveau coordonator pe Mihail Roller, istoria teritoriului dintre Prut si Nistru este prezentata conform "dogmei" sovietice. Ocuparea Basarabiei de Imperiul Tarist in 1812 era descrisa ca o "eliberare de sub jugul turcesc". Despre alipirea ei la Imperiul tarului Alexandru I nu se scria nici o vorba. Aceeasi "scapare" si in cazul unirii cu Romania. In paginile manualului, evenimentele din 1918, - cand Basarabia si Bucovina s-au unit "cu tara" - nu erau nici macar amintite, in shimb "marea revolutie bolsevica din octombrie" era descrisa in pagini intregi. Autorii mai consemneaza si ocuparea Basarabiei "cu forta" de trupele trimise de la Bucuresti. "Guvernul reactionar roman, folosind situatia grea a tinerei republici sovietice, mentioneaza manualul, o ataca si o ocupa (ianuarie 1918), inabusind cu forta armata lupta sovietelor revolutionare din Basarabia." Aceasta teza era imbogatita si cu o pretinsa implicare a germanilor, care ar fi semnat o intelegere pentru a permite Romaniei sa ocupe Basarabia. In realitate, autoritatile de la Chisinau chemasera trupele romane pentru a stopa anarhia soldatilor bolsevizati. Momentul cedarilor din iunie 1940 catre aceeasi Rusie, de data asta sovietica, nu este amintit in manual. Se scrie doar despre "Dictatul de la Viena", prin care o parte a Transilvaniei era trecuta sub administratie maghiara.  BASARABIA - UN SUBIECT TABU. Stim astazi mai multe despre subiectele interzise istoricilor romani din cartea lui Ioan Opris, "Securitatea si istoricii". Intre altele, lucrarea prezinta documente despre nemultumirile cercetatorilor romani, obligati sa uite ca au existat doua foste provincii romanesti, Basarabia si Bucovina. La un moment dat, printre membrii Institutului de Istoria Artei, Securitatea l-a infiltrat pe agentul "Silviu". Scrupulos, acesta a notat tot ce a auzit in jurul sau, inclusiv opiniile critice, exprimate intre colegi, de cercetatoarea in arta feudala Teodora Voinescu. "Masurile care se iau pentru a salvgarda interesele de tara stapanitoare a Rusiei Sovietice la noi sunt de-a dreptul ridicole, se plangea Teodora Voinescu colegilor sai, nu ai voie sa pomenesti in lucrarile tale Basarabia si Bucovina de Nord. La bibliografii nu trebuie sa arati ca o carte a fost tiparita la Cernauti sau Chisinau in timpul dominatiei romane, iar pe nenorocitii de basarabeni care vin la noi, ca de pilda maiorul Prepelita de la legatia sovietica, nu-i lasa sa vorbeasca romaneste, ci prin interpreti." Dupa mai multe verificari, Teodora Voinescu a fost retinuta in 1960, pentru afirmatii "dusmanoase" la adresa regimului.  INVENTIILE LUI LAZAREV. Istoriografia basarabeana a contribuit si ea la crearea noii identitati a "poporului moldovean". In 1949, A.M. Lazarev, ministrul Educatiei Publice, alaturi de istoricii I. Grosul si N. Mohov, a scris un "Curs de istorie a Moldovei". Se nastea astfel mitul "etnogenezei moldovenesti". Sub pana acestor "autoritati in materie de istorie", se nastea practic un nou popor, al moldovenilor, urmasi ai geto-dacilor romanizati si ai slavilor sudici. Intregul curs "dovedea" influenta benefica a culturii rusesti asupra celei moldovenesti. Mai tarziu, in 1974, acelasi Lazarev a publicat volumul "Organizarea statului sovietic moldovenesc si problema basarabeana". In conditiile in care Nicolae Ceausescu distantase Romania de politica sovietica si imprimase o linie "nationala", academicianul de la Chisinau "reamintea" si mai accentuat vechile sale teze din anii stalinismului. Reabilitare Anii de dominatie sovietica au facut numeroase victime printre basarabeni. Dupa obtinerea independentei la 27 august 1991, statul moldovenesc a facut demersuri pentru a repara un trecut dureros pentru multi locuitori. La 8 decembrie 1992, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o lege pentru "reabilitarea victimelor represiunilor politice savarsite de regimul comunist totalitar de ocupatie". Cei care au avut de suferit pana in 1990, se stipula in lege, trebuiau sa primeasca drepturi politice, sociale si civile, dar si sa fie compensati, prin daune materiale, pentru suferinta lor. Toti deportatii si familiile lor erau declarati nevinovati. Legea se adresa cu precadere victimelor "Operatiunii Sud" din iulie 1949.  Dupa ce Basarabia a intrat sub ocupatie sovietica, intre anii 1944 si 1953, au fost colonizati, conform istoricului roman Ion Constantin, peste 500.000 de etnici rusi (adusi din Tambov, Saratov si Smolensk), ucraineni si ruteni. Cei mai multi s-au stabilit la orase, satele continuand sa fie populate preponderent de moldoveni. Intre 1954 si 1959, sovieticii au dirijat un al doilea val de colonizari in Basarabia, alcatuit din populatie de origine turca: gagauzi, baskiri, uzbeci. Acesti noi locuitori, dezradacinati la randu-le, fara voie din meleagurile natale, luau locul deportatilor in Siberia, de la care "mosteneau" casele. In ciuda colonizarilor cu alte etnii, moldovenii alcatuiau 64,5% dintre locuitorii RSSM in 1989.   UNIUNE "Copiii nostri, precum si generatiile viitoare trebuie sa stie precis un lucru, si anume ca parintii lor nici nu isi pot inchipui altfel viata decat in uniune cu Rusia, in uniune frateasca cu popoarele care isi au patria aici si a caror soarta o impartasim din vechime si pentru totdeauna" Ivan Bodiul prim-secretar de partid al RSSM, 1967  CLARIFICARE "Este cunoscut faptul ca actualul teritoriu al RSSM a fost ocupat de Regele Romaniei si reunite la momentul cuvenit cu teritoriul sovietic. Nu exista nici o disputa in ceea ce priveste frontierele intre Romania si Uniunea Sovietica, deoarece ambele sunt state socialiste, dirijate de interese comune si urmarind acelasi scop: comunismul. Aceasta nu impiedica insa ca in momentul de fata sa existe intre locuitorii Romaniei oameni care cred ca Moldova constituie o parte a Romaniei" Nikita Hrusciov secretar general al PCUS, 1959  ROMANITATE "Ca nu suntem romani strainul Pe-a lui o tine. Si-ai mei mai tare-l cred pe dansul Decat pe mine. Basarabie cu jale, Basarabie, De pe deal si de pe vale, Basarabie!" Grigore Vieru  BASARABIE CU JALE SIBERIA "Atunci m-a luat la judecata, m-a intrebat cum si de ce nu am iesit la lucru. Eu am spus totul adevarat, cum am fost bolnava de tifos si is slaba din putere, de imbracat n-am cu ce ma imbraca cald, gerul e peste patruzeci de grade, afara de «buran». «Buran» inseamna vant cu jicoala, dar asta tot timpul era pe acolo. Asa ca nu prea aveau pentru ce ma judeca. Atat am ramas eu vinovata, ca nu am dat «zaivlenie», adica sa ma deie din lucru. Si m-au judecat sa sed doua luni la inchisoare" Anita Nandris-Cudla, Amintiri din viata. 20 de ani in Siberia

---

Despre autor: