In numarul de luni, 25 iunie 2007, Jurnalul National a publicat un instantaneu surprins la Summitul de la Bruxelles, binecuvantat de toti liderii europeni drept crucial pentru viitorul UE: cativa cetateni dormeau, lungiti pe podele, avand drept perne valijoarele de voiaj.
Legenda ne lamurea nu numai asupra timpului si locului actiunii (noaptea de sambata spre duminica, Sala Presei de la Consiliul European, Bruxelles), dar si asupra subiectilor: membri ai delegatiei de jurnalisti romani care, in noaptea cea mai lunga a Summitului, n-au mai rezistat si s-au culcat direct pe podele.
La confruntarea cu aceasta poza, rauvoitorii ar putea carti fata de ceea ce s-ar putea denumi dezertarea bravilor ostasi ai condeiului si microfonului de la misiunea lor de fond: culegerea de informatii.
N-ar fi fost de preferat - ar putea spune rauvoitorii - ca jurnalistii prezenti la Bruxelles sa faca un efort revolutionar si sa ramana treji, pentru a putea transmite opiniei publice din tara informatii despre rezultatele dramaticelor negocieri, de indata ce informatiile vor veni din zona unde liderii europeni se razboiau ca sa salveze Tratatul Constitutional?
Salutand fotografia reprodusa de Jurnalul National ca rezultat al efortului de a surprinde interesantul, ne vom grabi sa ne exprimam intelegerea fata de gestul jurnalistilor romani de a trage un pui de somn in noaptea in care presa europeana a stat de veghe in asteptarea rezultatelor. Ba mai mult, credem  ca membrii delegatiei noastre de presa au dovedit un eroism pe care l-as denumi al inutilitatii: chiar daca s-au culcat, au facut-o in cladirea Consiliului European.
Dupa opinia noastra, au dovedit o constiinciozitate profesionala inutila.
Aveau toate motivele nu numai sa traga la aghioase in loc sa astepte informatii despre rezultatul negocierilor, dar chiar si sa se duca la hotel, sa doarma in conditii cat de cat omenesti.
Si daca ne gandim bine, puteau nici sa nu se deplaseze la Bruxelles.
Pentru ca:
1) Ar fi meritat sa stea la veghe daca delegatia noastra ar fi fost angajata in vreo batalie.
Asa cum, de altfel, un cunoscator al treburilor europene (l-am numit pe Vasile Puscas), presupunea duminica, 24 iunie 2007, la Zig-Zag cu Ion Cristoiu, delegatia noastra a fost una dintre cele mai fericite dintre cele 27 de delegatii. De la inceput, presedintele Traian Basescu a declarat solemn ca Romania sprijina total si neconditionat pozitia Germaniei. Delegand astfel Angelei Merkel toate drepturile noastre nationale, Traian Basescu si-a asigurat un week-end pe cinste la Bruxelles. Sigur, au fost si inconveniente, cum s-a dovedit, de exemplu, fatalitatea de a da mereu nas in nas cu premierul Tariceanu sau faptul ca la sediul UE nu s-a deschis o filiala a restaurantului Golden Blitz. Daca ne gandim insa la ce-au trebuit sa faca alti lideri de tari membre UE la Summitul de la Bruxelles, Traian Basescu a fost un fericit, in conditiile in care Romania n-a avut nimic de impus in Tratat, nimic de negociat, punctul de vedere al tarii noastre rezumandu-se la o singura pozitie:
Suntem de acord cu tot ce spune si ce face Berlinul.
Asa cum, pe vremea Anei Pauker, eram de acord cu tot ce spunea si facea Moscova!
De ce sa se mai osteneasca gazetarii romani sa stea de veghe pentru a afla rezultatul negocierilor?!
Se ocupau de asta gazetarii nemti!
2) Ar fi meritat sa nu se culce daca in Romania i-ar fi pasat cuiva de ce se intampla la Bruxelles. Si nu ne referim la simplii cetateni, idiotizati in aceste zile de apocalipsa media in chestiunea caniculei, ci la liderii politici,  liderii de opinie si liderii societatii civile.
La finele Summitului, Traian Basescu a facut o declaratie de presa, in care a infatisat natiunii nu atat cum s-au satisfacut interesele Romaniei, ci mai ales interesele Germaniei. I-a urmat Calin Popescu Tariceanu, cu o declaratie mai scurta, prin nimic deosebita insa de cea a presedintelui.
Nici un sef de partid n-a comentat, de pe pozitiile partidului sau, rezultatele Summitului, dar mai ales prestatia delegatiei noastre. Nici o organizatie a societatii civile n-a luat pozitie fata de felul in care au fost sustinute interesele Romaniei. Nici un ziar n-a acordat prestatiei noastre la Summit pagina intai. Ba chiar daca ne uitam mai atenti, nici in articolele dedicate Summitului nu se fac referiri la delegatia noastra.
S-a scris si s-a vorbit despre reuniunea de la Bruxelles ca despre o reuniune a Unitatii Statelor Africane!
3) Jurnalistii nostri au plecat la Summit cu misiunea ferma de a transmite corespondente despre cearta dintre Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu.
Din motive care ne scapa, cei doi nu s-au injurat de mama la Bruxelles.
Stradaniile jurnalistilor nostri de a descoperi, ba chiar si de a inventa un moment de scandal, s-au dovedit zadarnice.
In aceste conditii, ramane perfect explicabil ca jurnalistii nostri s-au dus sa se culce.
Pentru a avea sanatatea ceruta de urmarirea cu prioritate, la intoarcerea in tara, a razboiului dintre Palate.
Ferice de cei care stiu cand trebuie sa doarma