In esenta: o conspiratie politica permanenta, paradisul mecanicilor de sistem, al initiatilor si al voievozilor de culise si comisii. Nici urma de cetatean si de dreptul lui de a intimida suveran elanul si abuzul de sistem. La ce bun o noua Constitutie? In primul rind, pentru cei ce vin, tocmai pentru ca vin. O Constitutie reglementeaza perioadele istorice si aranjamentele politice care i-au dat nastere. Ea devine insa o carcera pentru societatile care parasesc aranjamentul prescris in numele lor si descopera timpuri noi. Or, asezarea istorica inregistrata de Constitutia din 1991 a cazut. Constitutia din 1991 a fost un act de creatie lipsit de onestitate. Ea a consfintit triumful grupului Iliescu, dupa ce acesta zdrobise, ajutat de armatele de juristi ale Vaii Jiului, prima incercare a cetatenilor de a grabi un regim de participare egala. In consecinta, Constitutia din 1991 a fost tricotata pe corpul unui partid - stat pregatit sa controleze din spatele prevederilor legale toate pirghiile vietii publice: Parlamentul, Guvernul, Justitia si mediile de informare. Acest aranjament a dat Romaniei o enorma si labirintica inertie politica: prevederi suprapuse si puteri concurente, privilegii extreme pentru demnitari, o justitie-somer in fata imunitatilor de tot felul, un presedinte si un prim-ministru nesiguri pe rolul lor prim. In sfirsit: un stat mereu imobilizat de legi si legi speciale care se bat cap in cap. In esenta: o conspiratie politica permanenta, paradisul mecanicilor de sistem, al initiatilor si al voievozilor de culise si comisii. Nici urma de cetatean si de dreptul lui de a intimida suveran elanul si abuzul de sistem.

Sistemul a esuat. Naufragiul a aruncat la mal caricatura grotesca pe care unii ziaristi o numesc temerar Guvernul Romaniei. Guvernul Tariceanu ll. Niciodata sistemul administrativ al statului n-a fost atit de ilar si niciodata prostia n-a curs atit de liber si saptaminal din vreun guvern roman. Am ajuns la dezmatul final. S-au rupt baierile rusinii. Ministrii, de la Adomnitei la Cioroianu, se poarta ca niste minori beti scapati cu BMW-ul parintilor. David are o asemanare plastica si deloc intimplatoare cu un manelist. Curtea Constitutionala fuzioneaza cu Serviciul de Paza si Protectie al anchetatului Iliescu. PSD trece la huliganism si isi asaza secretarul executiv in fruntea televiziunii. Pe cind Hrebenciuc la UNESCO si Ponta la Academie? Colaps. Acesta e produsul de sinteza terminala al sistemului legiferat in 1991.

In acelasi timp, majoritatea romanilor simt ca tara lor a devenit sau va deveni curind altceva. O societate din ce in ce mai asemanatoare cu o alianta imperfecta, dar generala, a celor ce nu mai pot trai in prelungirea unui timp mort. Din acest motiv, noua Constitutie nu poate fi o revizuire a celei vechi. Orice revizuire e o prelungire. Aceeasi saturatie de timp mort sugereaza ca societatea nu mai poate accepta un proces de elaborare constitutionala lung si alambicat. In sfirsit, cine vrea sa creada ca noua Constitutie va fi o lege la cingatoarea lui Basescu nu intelege logica schimbarii. O noua constitutie nu schimba data, ci epoca. Iar numele presedintelui nu conteaza, atita vreme cit noua Constitutie urmareste cu cea mai adinca partinire democratica un alt oaspete si un alt favorit: cetateanul reintors la treburile statului.