A zburat inalt. Atat de inalt, incat zborul ei n-a mai fost atins niciodata. Ca si cantecul sau. Vocea sa a cucerit un secol intreg de la un capat la celalalt. A inceput deja sa-l cucereasca pe cel de-al doilea. Pentru ca Maria Tanase e nemuritoare. Prin mostenirea ei, prin
cantecele sale tulburatoare, prin fotografiile de mare artista a lumii, prin iubirile ei, prin povestea ei de-a dreptul fabuloasa. Asa cum se intampla cu marii artisti dupa ce isi deslusesc propria lor valoare, Maria Tanase, dupa ce a devenit pasarea maiastra a cantecului romanesc, dupa ce si-a descoperit vocatia si talentul maiestuos, a predat in numele destinului sau sufletul si spiritul totodata. Fara teama de a gresi, Maria Tanase putea sa poarte, ca si Brancusi, una dintre zvapaiatele sale iubiri, numele de Romania. Asa cum cred ca ar trebui sa se cheme toate marile personalitati care au reprezentat cu glorie, demnitate, patriotism si mandrie Romania. De-asta putem s-o numim atat de potrivit si de meritat: Maria Tanase Romania. Pentru ca ea, pasarea maiastra, este unul dintre argumentele esentiale ale recursului la Romania, in fapt, un recurs la cantecul, spiritul si sufletul romanesc, cu tot cu bocetul sau.