Despre organizarea politica si administratia Basarabiei in timpul celui de-al doilea razboi mondial am stat de vorba cu profesorul universitar Gheorghe Buzatu. Domnia sa apreciaza ca teritoriul de la est de Prut a fost atunci in permanenta nesiguranta; tocmai de aceea elitele provinciei au locuit la Bucuresti si la Iasi pe timpul conflagratiei.


a— Jurnalul National: Domnule profesor, care a fost politica guvernului roman, condus de generalul Ion Antonescu, fata de Basarabia pana la 22 iunie 1941, cand a debutat "razboiul de reintregire"?
Gheorghe Buzatu: Guvernul generalului Antonescu dintru inceput si-a propus ca scop recuperarea provinciilor istorice. Si in arhivele noastre se pastreaza materiale prin care se arata ca la Cabinetul generalului Antonescu veneau informatii referitoare la persoanele care faceau politica noilor administratori sovietici. Erau cunoscuti Bucurestiului liderii comunisti de la Chisinau. Erau retinute pentru arhiva fotografii... Inclusiv, sau mai ales, cele care apareau in presa si care reprezentau pe primul secretar al republicii.


a— Cine erau noile autoritati care guvernau Basarabia? Comunisti localnici sau activisti adusi din "republicile unionale" pentru a "democratiza" nou-proclamata Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca?
In principal au fost adusi activisti din Ucraina. Au fost implicati si agentii locali comunisti, insa numarul lor era insuficient pentru guvernarea Basarabiei. Sovieticii nu erau nici foarte siguri pe fidelitatea localnicilor comunisti. Mai ales ca noua republica sovietica moldoveneasca era o regiune foarte importanta in desfasurarea razboiului cu germanii care era iminent, desi cele doua state semnasera Tratatul Ribbentrop-Molotov de impartire a Europei. Fata de noi, romanii din Basarabia, au aplicat in mic modelul clasic de comunizare, acumuland experienta pentru ce se va intampla dupa al doilea razboi mondial in tarile din estul continentului.


a— Pana in iunie 1941, au existat tentative de revolta ale populatiei fata de noile autoritati sovietice?
Din cate cunosc eu, nu a fost vorba de asa ceva. Vor fi fost, pe ici-pe colo, niste evenimente spre zonele de frontiera, pe zonele de granita ale Romaniei, dar fara sa fie vorba de miscari de masa.


a— La 22 iunie 1941, generalul Ion Antonescu a dat celebrul "ordin de zi" catre armata - "Ostasi, va ordon, treceti Prutul!". In cateva saptamani Basarabia si Bucovina de Nord au fost realipite Romaniei. Care au fost primele masuri luate de guvernul de la Bucuresti in vederea reintegrarii celor doua teritorii in statul roman?
Din punctul nostru de vedere, al guvernului de la Bucuresti, s-a urmarit reinstalarea noilor autoritati. Si in context, in decursul mai multor saptamani - iulie, august, septembrie 1941 - , guvernul Antonescu s-a preocupat de acest proces de intarire. In primul rand de punere in program a noilor autoritati, de consolidare si de organizare a lor. A fost vorba de faptul ca in Basarabia si Bucovina au fost infiintate "guvernamante" in fruntea carora au fost pusi oameni credinciosi lui Antonescu. In cazul Bucovinei a fost colonelul Rioseanu, in cazul Basarabiei a fost generalul Voiculescu. Acesti guvernatori aveau in subordine un fel de ministri ca directori pe probleme sociale, economice, educatie. Dupa s-a organizat printr-un decret-lege, semnat de catre Mihai Antonescu (ministru de Interne si vicepresedinte al Consiliului de Ministri), la 3 septembrie 1941 se instala autoritatea acestor guvernatori. In Bucovina guvernatorul decedase si a fost numit generalul Calotescu. El si cu generalul Voiculescu vor ramane la conducerea provinciilor pana in martie 1943. Atunci au fost inlocuiti de doi generali, respectiv Olimpiu Stavrat la Chisinau si Corneliu Dragalina la Cernauti. Autoritatea lor s-a extins si peste Transnistria in etapa urmatoare, unde preluase guvernamantul civil profesorul Gheorghe Alexianu.


a— De ce era nevoie de o administratie militara in provinciile eliberate in vara anului 1941? Aveau un statut special Basarabia si Bucovina sub raportul celorlalte provincii ale Romaniei?
Sigur ca da. A fost si Transnistria. Unde situatia trebuia supusa necesitatilor razboiului. Va dati seama apoi ca a fost si un transfer de populatie foarte intens. A fost si trimiterea de specialisti din Romania, de functionari care sa acopere necesitatile. In primele luni au fost trimisi circa 10-12.000 de functionari care sa completeze institutiile.


a— Care au fost criteriile dupa care s-au organizat "guvernamantele" de la est de Prut?
Intre obiectivele stabilite, pe de o parte s-a avut in vedere ca era vorba de obiective civile si obiective militare. Se voia si o curatare a terenului de operatiunile militare si asigurarea transporturilor pentru frontul care continua in sud-est. Organizarea insasi a acestor provincii s-a urmarit sub toate aspectele: social, economic, cultural. In respectivele sectoare, pana in 1943 toamna si inceputul lui 1944, s-au obtinut succese importante. In primul rand a fost cresterea productiei pentru ca acolo se desfasurasera operatiuni militare. S-au luat masuri si s-au realizat insamantari si realizarea unor productii importante la cereale si celelalte produse adiacente sa le spunem. Oricum, in al doilea an dupa eliberare, in Basarabia, spre exemplu, a fost semanat aproape integral pamantul arabil. In ceea ce priveste organizarea productiei, a bazelor economice, a industriei s-a avut in vedere asigurarea legaturilor cu tara. In cadrul Cabinetului militar al maresalului Antonescu functiona un cabinet civilo-militar care era subordonat secretarului general al guvernului care discuta direct si trata problemele.


a— Care a fost politica guvernului roman fata de fostele autoritati sovietice din perioada 1940-1941? Organizase Moscova retragerea lor?
Au retras ce s-a putut.


a— Ce s-a intamplat cu cei ramasi acolo? Statul roman a avut vreo politica speciala fata de ei? Au fost arestari in masa ori procese politice in randul lor?
Toate persoanele care erau banuite au fost cercetate. In privinta unora s-au aprofundat cercetarile si unele persoane au fost descoperite ca fiind agenti ai NKVD-ului. Acestia au fost arestati si condamnati.


a— Au fost si executii?
Au fost. Mai ales ca in cursul retragerii rusilor din Basarabia si Bucovina, acestia s-au dedat la distrugeri. In timpul ocupatiei din 1940, o parte din populatia Basarabiei s-a dedat la crime fata de trupele romane si acuma asistam la ceea ce se cheama revansa pentru ceea ce se petrecuse. Acest lucru nu trebuie pierdut din vedere.


a— Cum caracterizati activitatea administratiei romanesti de razboi in Basarabia?
Nu s-a intamplat nimic spectaculos fata de perioada 1918-1940. Basarabia era doar parte a Romaniei. Au existat si unele "incidente", sa le spunem. In cursul acestei operatiuni foarte complicate in vreme de razboi, de reintrare in posesia tarii, s-au produs multe acte ilegale pentru ca multi s-au dus acolo pur si simplu sa se imbogateasca. Au fost acei imbogatiti de razboi care au profitat, au revenit la afaceri. Au furat. A fost vorba de bunurile statului. Nu mai exista cred o evidenta clara a ceea ce luasera sovieticii in retragere si ceea ce ramasese. Era o nebunie. A fost foarte usor pentru cei veniti de la Bucuresti sa intre in posesie ilegala.


a— Care era "starea de spirit" a populatiei Basarabiei in aceasta perioada a razboiului? Banuiesc ca exista destul de multa incertitudine - pleaca romanii, vin rusii si viceversa...
Sa avem in vedere faptul ca pentru romanii din Basarabia sentimentul de eliberare a fost cat se poate de clar. Sunt fie amintirile tiparite ale unor romani care au ajuns prin forta destinului sa traiasca acele timpuri, fie referinte, fie declaratii pe care autoritatile de la Bucuresti le-au solicitat si le-au obtinut sistematic de la romanii de acolo. Si ele se gasesc in arhive. Si informatii despre persoanele care au fost supuse unor tentative sovietice de a fi cooptate ca agenti. Declaratiile lor sunt in volume speciale aflate la Arhivele Nationale. Ce credeau romanii? Sentimentul care se degaja din documente este acela ca ei sunt bantuiti de nesiguranta. Si din cate inteleg din documente, imi dau seama ca ii urmarea aceasta obsesie, iar refugiul a fost unul in neanturi pentru cei presati de intrebarea "ce se intampla cu noi". Aceasta stare de incertitudine s-a mentinut tot timpul in Basarabia.


a— Care a fost pozitia elitelor locale privind starea de nesiguranta de la est de Prut? Au incercat sa-i incurajeze pe localnici sa creada in victoria Romaniei?
Situatia a fost de incertitudine. Asa-zisa elita de acolo, inclusiv cea din Transnistria, traia la Bucuresti cu speranta ca dupa terminarea razboiului se va intoarce sa guverneze. Au fost cativa intelectuali care au ramas. Putini insa. Profesorii mari de la universitate erau la Iasi sau la Bucuresti, si de aici coordonau planurile postbelice asupra Basarabiei.


a— In 1943 sovieticii au reusit sa rupa liniile germane, in chiar zona aparata de soldatii romani, si se indreptau cu viteza spre vest. A existat un plan de retragere din Basarabia in cazul in care frontul atingea linia Nistrului?
La sfarsitul anului 1943 a existat un plan de retragere a conducatorilor civili si a militarilor. Iar in ianuarie 1944, maresalul Antonescu a initiat un plan clar de retragere a autoritatilor sau a unei parti a populatiei. Un plan elaborat care s-a aplicat strict. Ideea acestui plan a fost ca populatia din Transnistria ramane pe loc, cu exceptia autoritatilor. Exista posibilitatea ca o parte din minoritatea romaneasca de acolo sa se retraga in Basarabia, dar nu in Regat. Autoritatile din Basarabia si Bucovina s-au retras in tara. Si o parte din populatie. Nu a fost o masa enorma. A fost vorba nu numai de retragerea populatiei, dar si a bogatiilor - animale, bunuri, toate acestea au fost aduse.


a— Care erau criteriile pe care trebuia sa le indeplinesti pentru a avea "norocul" de a ajunge la vest de Prut?
In primul rand au fost evacuate materialele. Criteriile erau totusi elitiste - cine era "fruntea" mergea inapoi cu autoritatile in retragere, cine nu...


a— La 23 august 1944 Ion Antonescu a fost inlaturat de la conducerea guvernului, iar Romania devenea aliata a Uniunii Sovietice. Care a fost statutul Basarabiei dupa acest moment?
Probleme nu s-au mai pus pentru sovietici, deoarece au revenit la granita din iunie 1940. S-a trecut din nou la organizarea socialista a agriculturii, cu sovhozuri si colhozuri. In fruntea tarii a fost pus un prim-secretar care conducea un soviet suprem. Este de altfel si o fotografie din martie 1944 pe care a difuzat-o TASS-ul (agentia de presa a URSS-ului, n.n.), care arata doi soldati care impung granita. Ei au stabilit granita - de aici incepe URSS-ul - Basarabia a fost a lui Stalin din 1940. Au considerat o eliberare aceasta granita, haideti sa-i spunem "istorica". Si intotdeauna vor avea pretentii ca granita asta este stabilita printr-un tratat - dar a fost luata prin ultimatum. Nu exista tratat, exista ocupatie!