"Traim ca sa murim inceta€¦" Cel mai mult pretuieste cinstea, corectitudinea, punctualitateaa€¦ lucruri care tin de o lume apusa. Considera ca cea mai mare avere a omului este sufletul sau daca si-l pune de acord cu legi
"Traim ca sa murim inceta€¦" Cel mai mult pretuieste cinstea, corectitudinea, punctualitateaa€¦ lucruri care tin de o lume apusa. Considera ca cea mai mare avere a omului este sufletul sau daca si-l pune de acord cu legile firii, cu simplitatea vietii si cu adevarul. Indragitul actor Dorel Visan isi sarbatoreste astazi ziua de nastere. "De mult timp nu imi mai socotesc anii si varsta. Am uitata€¦ M-am oprit, poate pe la 45 de ani, atunci cand este viata cea mai frumoasa si mai plina de acumulari. Atat timp cat esti sanatos, esti in putere si ai mintea lucida trebuie sa te bucuri de viata. Tineretea nu tine neaparat de numarul anilor, ci de puterea si de incarcatura sufletului si a mintii. La indemnul domnului Adrian Paunescu scriu saptamanal niste articolase in revista Flacara. Asa cum le numeste domnia sa: «Pilula saptamanii de suflet». Filozofia mea de viata nu s-a schimbat prea mult fata de cea de acum 30 de ani. Am trait si am crescut intr-un sat, in mijlocul taranilor, care aveau o logica foarte simpla si intr-o armonie perfecta cu legile firii. Am ramas marcat de viata aceea si mi-am urmat inceputurile, dezvoltandu-le, bineinteles, prin ceea ce am facut si am acumulat ulterior. Vorba mea de capatai a fost o vorba pe care mi-a spus-o mama: «Cine nu te iubeste nu te merita». Cred ca «Iacob» din filmul facut de Mircea Daneliuc dupa Geo Bogza constituie destinul meu. Acest rol ma marcheaza, pentru ca de multe ori traim ca sa murim incet si nu actionam ca moartea noastra sa primeasca valoarea ca si viata. Rolul lui Creanga, poate chiar mai bine decat Iacob, contine destinul meu, pentru ca am fost si raman un fel de Creanga, un fel de «taranoi» in sensul frumos al intelegerii si ma mandresc cu acest lucru. Acolo l-am cunoscut mai bine si pe Adrian Pintea. A fost un rol foarte complex. Este foarte complicat pentru un artist sa joace un personaj care este intrat in constiinta oamenilor. Asa cum «misia» de politai este sa treaca de la un hot la un om cinstit, tot asa artistul trebuie sa treaca de la un destin la altul. Credinta mea, pe care o propovaduiesc pe unde pot, este ca un artist nu trebuie sa faca roluri, ci sa recreeze destine. Ma consider un norocos, desi am trait multe intamplari pe care nu le-am pus pe seama norocului. Am scris chiar un psalm, unde aveam un motto foarte frumos: «Cel care merge in cautarea norocului nu trebuie sa ia bagaj prea greu». Poate, uneori din vanitate si din orgoliu, am luat bagaj mai greu decat as fi putut sa duc ca sa gasesc norocula€¦ Poate singurul meu regret este cel pe care l-am spus la finalul filmului «Magnatul» in personajul pe care l-am facut atunci: «Nu-mi pare rau ca mor, imi pare rau ca nu m-am priceput sa traiesc»."
Despre autor:
