Un caz de nesimtire corporatista relatat pe site-ul Hotnews sub titlul "Bine ati venit la UPC! Noi va luam banii, noi va umilim", mi-a retrezit interesul pentru o dezbatere care se dovedeste tot mai presanta. Cum ne aparam de agresiunea, subtila de regula, dar la fel de nociva, a noilor monopoluri, cele impuse de marile corporatii.

N-am nimic impotriva transnationalelor, nu ma intereseaza miscarea antiglobalista decit strict stiintific, si o tratez ca pe o curiozitate sociologica. Cind voi vedea in ea mai mult decit o snobiciune, o voi trata si cu un alt fel de masura. E vorba aici de nesimtirea cu care sintem tratati, cu largul aport al propriului miticism (nu e vorba de Mitica, ci de tentatia noastra de a mitiza), de catre cei care au reusit, dupa caderea sinistrelor monopoluri de stat, sa puna mina pe cite un sector, produs, serviciu sau pur si simplu pe mintile noastre avide de fantasme consumeriste. Si sint, slava Domnului. Cazul prezentat de hotnews.ro e de o relevanta dezarmanta. UPC, firma de cablu tv, Internet si telefonie, si-a adjudecat monopolul pe Cluj (e doar un singur exemplu). Ai o problema cu serviciile pe care ti le ofera, foarte bine, ia-ti gindul. Trimite-l, eventual, intr-un concediu. Daca dupa citeva ore de apeluri disperate iti raspunde o voce suava de robot care te asigura ca esti in atentia unica si speciala a firmei, poti fi sigur ca necazul, de fapt, abia incepe. In spatele robotelului e un intreg lant al slabiciunilor, iar tu nu esti decit cel mult un numar de telefon. Incredibila ramine insa grija cu care o companie de acest gen s-a acoperit din timp cu explicatii, clauze si anexe care te fac, daca esti totusi o fire toleranta, sa te simti de-a dreptul idiot. Ba chiar usor vinovat. Se-ntimpla, nu-i asa, sa adormi cu televizorul deschis si sa visezi, in consecinta, ultima reclama la o banca ce-ti promite o casa aproape gratis. Sau, cum e cazul recent al unui producator auto, care-ti promite o masina cu avansul din salariu. Te duci a doua zi, nu sa-ti iei credit pentru casa sau masina, ci doar sa muti niste bani dintr-un cont in altul. La aceeasi banca. Esti tratat de cite un functionar, daca nu cumva chiar de catre bodyguardul de la intrare, de parca ai pune la cale un jaf armat. Nici o teorie din lume nu explica mai bine asemenea situatie decit vorba autohtona: cum e turcul, si pistolul. Nesimtirea si mirlania angajatului nu sint decit rareori o intimplare. E regula impusa de angajator. Firmele de recrutare ii zic "motivatie". Restul e reclama pentru prosti. Sint zeci de asemenea exemple in Romania, de mari companii in stare sa-ti promita si viata vesnica numai sa le devii client pentru ca apoi, odata intrat in hora, sa nu mai iesi nici cu Parchetul. Cel mult cu CEDO, ca de Asociatia pentru Protectia Consumatorilor nici n-are rost sa mai vorbim. O alta mizerie, dupa parerea mea, si mai perversa. Reclamele care-ti vind minciuni de-a dreptul. Numai ca minciunile par atit de nevinovate, cum ar fi cea cu sanatatea pe care ti-o aduce in numai 14 zile daca dai in schimb bani pe o gura de iaurt superplastifiat, incit nici nu mai stii exact de ce le-ai cumparat. Am doar exemple care deranjeaza deja si urechile de pisla. Realitatea e ca exista deja un sentiment generalizat, o frustrare cu potential exploziv legata de modul tot mai lipsit de bun-simt in care sintem tratati in calitate de consumatori, nu de stat, aici macar avem guvernanti pe care-i putem trage cumva la raspundere, ci de sectorul privat al marilor jucatori. Impotriva acestora nu exista nici un politician, ca sa nu mai zic partid, care sa-si propuna macar sa ne reprezinte. E ciudat, totusi, pentru ca voturi ar fi pe-ndestulate.