Surprizele trecutului

Traim, multi dintre noi, cu iluzia ca tot ceea ce ne inconjoara este relativ nou si aproape indispensabil. Cum as putea trai fara computerul pe care scriu  (mai mic si mai putin inzestrat decat un laptop, dar mai comod), fara telefon celular (basca ruda lui cu sau fara fir din fiecare camera), fara cuptorul cu microunde in care imi incalzesc chifla scoasa din congelator.

Asta desi stau la o masa de bucatarie, opera unui tamplar mai mult sau mai putin talentat, beau cafea dintr-o ceasca banala de portelan si mi-am fiert apa intr-un ceainic cu fluier, neschimbat de la aparitia sa in secolul al XVII-lea! Ma aflu printre obiecte dintre care doar cateva pot fi considerate ca apartinand tehnologiei moderne, care ne ajuta sa fim ceva mai eficienti. Moderne? Claviatura computerului este de tipul QWERTY, patentat in 1878."Omul este un animal care foloseste unelte, oriunde s-ar afla, fara unelte nu ar fi in stare de nimic!", spunea acum doua sute de ani filozoful scotian Thomas Carlyle. Entuziasm pentru tehnologie? De ce nu? E nevoie insa de o viziune istorica a progresului, nu orice noutate este un progres.

Exista tendinta de a considera de la sine intelese lucrurile ceva mai vechi, desi viata noastra ar fi imposibila fara ele. Chiar daca inovatiile au reprezentat, fiecare la vremea sa, inceputul unei noi epoci, importanta pare sa fie nu inventia, ci utilizarea ei. Cel putin asa crede autorul unei carti cu un titlu surprinzator de previzibil: "Socul trecutului", istoricul britanic David Edgerton. Sa speram ca nu face aluzie la von Daniken (Amintiri despre viitor), Toffler (Socul viitorului) sau la alte profetii despre trecut...

Printre intrebarile sale, una legata direct de al doilea razboi mondial - ce tehnologie este cea mai semnificativa dintre cele folosite intre 1939 si 1945? Rachetele V-1 si V-2 lansate de nazisti asupra Londrei, ajunse in romanul lui Thomas Pynchon "Curcubeul gravitatiei" cu definitia zguduitoare: "Un urlet care traverseaza cerul?" Poate bombele atomice aruncate peste Hiroshima si Nagasaki?

Nicidecum, spune Edgerton. Proiectul rachetelor V-1 si V-2, care a costat multe sute de milioane de dolari, a fost total irational din punct de vedere economic si militar. Multi oameni au murit lucrand la realizarea proiectului, mai multi decat cei care i-au cazut victime. Efectul rachetelor V a fost mai modest decat cel al unui singur raid de bombardament conventional. La fel, banii aruncati pe proiectul Manhattan ar fi putut fi utilizati cu mai mult spor prin achizitionarea de armament conventional.

Atunci ce tehnologie a fost importanta? Surprinzator, transportul cu tractiune animala, tunurile trase de cai, mult iubite de generalul Patton, marele tanchist, care a folosit mai bine de zece mii de cai (si de catari!) si si-ar fi dorit mult mai multi, mai ales pentru actiunile in zone muntoase din Tunisia si Sicilia. Caii si-au dovedit inca o data utilitatea in Afganistan, in vremurile noastre.

Tehnologie mai noua combinata cu cea veche? In Darfur (Sudan) localnicii sunt macelariti de razboinici inarmati cu sabii, pe cai sau pe camile, sustinuti de trupe aeropurtate. Dezastrul din 11 Septembrie 2001 a inclus avioane Boeing si cutite de taiat carton. Razboaiele din Irak au vazut folosirea clorului (de pe vremea primului razboi mondial), dar si a agentilor neurotoxici ultramoderni. Au fost si episoade care s-au terminat pentru comandanti pe esafod, la spanzuratoare, tehnologie a executiei din vremea marelui imperiu persan.

Entuziasme si dezamagiri? Cu nemiluita. Unde este energia nucleara ieftina si sigura, promisa prin 1950, care avea sa desfiinteze saracia? Ce s-a ales de "birourile fara hartii", pur electronice, despre care se vorbea acum treizeci de ani? Detaliu, un functionar din SUA consuma 12 mii de pagini de hartie pe an!

De ce nu a avut succes posta pneumatica, marea speranta a secolului al XIX-lea? Simplu, a fost alungata, incet-incet, de progresele electronicii - nu demult in Anglia se anunta inchiderea iminenta a cateva sute de oficii postale, victime ale faxului si e-mail-ului.
Carl Sagan spunea ca ar fi nevoie de o tehnologie care sa ne deschida gustul pentru cunoastere. Folosim obiecte pe care nu le intelegem? Aceasta este chiar definitia succesului tehnologiei, nimeni nu vrea sa stie cum functioneaza obiectele de uz curent, ci doar sa nu aiba prea mare bataie de cap. Dar daca am face cate un mic efort, poate ca ne-ar veni idei. Idei noi, mai bune sau mai proaste, dar noi.

---

Despre autor: