Sampania VIP

Ilie si Amalia, regii sampanieiNu oriunde, ci in orasul Reims, Franta. Locul in care au fost incoronati toti regii Frantei si unde se revarsa pretioasa licoare cu bule datatoare de fiori. Mai exact, pe domeniul Veuve Clicquot - oaza celebrei sampanii cu acelasi nume. Acolo au fost invitati Ilie si Amalia Nastase la un eveniment cu o semnificatie speciala.


Invitatiile sunt lansate de acum cateva saptamani. Telefonic. Dar suna destul de cochet. Ca sampania: "O zi si o noapte petrecute la castelul Veuve Clicquot!".
A doua zi, dupa finala turneului de tenis de la Rolland Garros, Ilie si Amalia Nastase sunt inca la Paris. Nu pentru mult timp... Doar pentru cateva ore. Cat sa le ajunga sa puna la punct ultimele pregatiri pentru petrecerea Veuve Clicquot. Desi au avut doua saptamani pline si sunt cam dezamagiti ca preferatul lor Federer a pierdut marea finala, nu au de gand sa se odihneasca. Alaturi de familia Calina,  importatorii renumitului brand de sampanie, Ilie si Amalia Nastase sunt gazdele petrecerii. Si e normal sa fie asa: cei doi sunt ambasadorii Veuve Clicquot in Romania.


INVITATII. Imbracati relaxat, dar destul de sic pentru un pranz in Provence, Ilie si Amalia Nastase isi asteapta oaspetii la un restaurant din apropierea castelului Veuve Clicquot. Impresionanta locatie se numeste Hôtel du Marc. Si este situata in centrul orasului Reims. In apropiere se afla si spectaculoasa Catedrala Nôtre Dame, unde au fost incoronati regii Frantei. Piatra de temelie a Catedralei Nôtre Dame din Reims a fost pusa in 1211 si constructia a fost executata dupa planurile arhitectului Jean da€™Orbais. Constructia, daca se  poate numi asa, ilustreaza perfect apogeul goticului prin dantelaria de piatra si bogatia sculpturilor sale.  


Discreti, ca pentru un eveniment restrans, invitatii sosesc pe rand de la Paris cu limuzinele. Lista de invitati nu este prea mare. Fiindca este prima oara cand reprezentantii casei de sampanie dedica evenimentul exclusiv romanilor. Mai precis, o sampanie VIP pentru VIP-uri. Printre primii invitati soseste Ion Tiriac. Glumet si foarte relaxat: "Ma gandesc deja sa comand cateva sticle de sampanie". Si gusta dintr-o cupa de sampanie. Rosé, preferata lui. Mihaela Radulescu si Iulia Dobrin (manager al brandului I.D. Sarrieri) ajung mai tarziu direct de la Bucuresti. Un pranz usor, destula sampanie... Si apoi pe drum, catre castelul Veuve Clicquot. Portile castelului se deschid greoi. Iar invitatii raman surprinsi. Nimic somptuos. Liniste, o peluza ingrijita si o cladire fermecatoare din secolul al XIX-lea, umbrita de tei inalti.


Nerabdatori sa viziteze pivnitele ce adapostesc sticlele cu faimoasa sampanie, invitatii s-au cazat in mare graba. In pivnite, racoare, semiintuneric si multe, multe "recipiente". Ilie, pus pe sotii ca de obicei, glumeste in spatele ghidului. Nu-i arde de legende si de procesul de fabricare a sampaniei. Nu-si aminteste cand a baut primul pahar.


UMOR. Domnul Tiriac, care intra in joc cu mult umor, il intreaba: "Mai bine zis, cu cine ai baut primul pahar de sampanie, Ilie?". Acesta mustaceste, se inroseste si o priveste pe Amalia usor vinovat: "Cred ca aveam vreo 26 de ani. Si nu mai stiu... Eram cu cineva?". Amalia zambeste cu subinteles. Este obisnuita cu glumele sotului ei. Ea nu consuma alcool de obicei: "Mai gust din cand in cand sampanie. La ocazii speciale, e adevarat. Am baut la nunta noastra, la botezurile fetitelor". Si specifica: "Francezii beau sampanie in fiecare zi. Este o bautura fina, usoara... Nu cred ca avem nevoie de evenimente marete ca sa bem o cupa de sampanie seara, inainte de masa". Reimsul zilelor noastre este capitala districtului Marne din provincia Champagne. Iar francezii, orgoliosi, considera ca adevarata sampanie poate fi fabricata doar in provincia Champagne, restul fiind doar vinuri spumoase, fabricate dupa metoda "Champagne". Culturile de struguri pentru sampanie beneficiaza de conditii speciale de dezvoltare. Padurile din jur le protejeaza, iar solul calcaros, acoperit de un strat de pamant fertil, capteaza caldura soarelui si permite scurgerea apei, pastrand in acelasi timp umiditatea necesara. Pivnitele, sapate in solul calcaros, se intind pe galerii lungi de 200 de kilometri, pana la adancimi de 40 de metri, cu o temperatura (10-11 grade Celsius) si umiditate constante. Aici este locul de nastere al sampaniei.


LABIRINTUL. Meda si Virgil Calina, sociabili si cu mult umor, la randul lor isi intretin invitatii si ii conduc pe coridoarele pivnitei ce pare un labirint. Un labirint cu sticle de sampanie. Spre seara, casa Veuve Clicquot se pregatese pentru cina. Lumini discrete, podele vechi, canapele primitoare. In salon, parca insasi Madame Clicquot, cea de pe vremuri, ii invita pe toti la un aperitiv elegant. Amalia, intr-un costum negru, foarte sic, sta alaturi de Ilie si de sotii Calina, toti asezati comod. Si Iulia Dobrin este in negru, asternut pe o sofisticata rochie. Pe canapeaua din fata semineului. Oaspetii isi fac aparitia treptat. Domnii, relaxati, poarta sacouri, fara cravata. Doamnele ii insotesc in rochii fine, usor vaporoase. Mihaela Radulescu, in tinuta de seara, adecvata sampaniei si cu o silueta de invidiat. Nu este chiar in vacanta. Este interesata de povestea marii doamne a sampaniei, Madame Clicquot. Reveria ii este placut intrerupta de Ramona Ileana, proprietarul si importatorul unei cunoscute marci de mobila, care se bucura enorm sa o revada pe Mihaela. Inainte de masa a sosit ... "the wine maker", adica cel care combina soiurile de struguri si degusta sampania.   


TOASTURI. Bucatarul chateau-ului a pregatit un meniu lejer: fructe de mare si peste cu sos de vanilie. Arome usor dulci, care se imbina perfect cu bulele fine de sampanie. Bule carora nu le poate rezista deloc, de exemplu, actrita Kirsten Dunst ("Interviu cu un vampir", 1994), cea care a avut curajul sa declare la un moment dat: "Am devenit dependenta de sampania Veuve Clicquot". Iar dependenta ei a ajuns intr-un asemenea stadiu, incat si-a facut aparitia intr-o evidenta stare de ebrietate la premiera filmului "Elizabethtown"! Actrita are insa o scuza ascunsa intr-un indemn al vestitei Madame de Pompadour: "Sampania este singurul vin care lasa o femeie frumoasa, dupa ce aceasta a baut".


Dar sa revenim la seara invitatilor de marca,  incheiata intr-un mod cat se poate de placut. Cu toasturi. Tinute de reprezentantii Veuve Clicquot: "O sticla din 1989, in cinstea dumneavoastra, a romanilor", "Pentru ca avem onoarea sa stam la masa cu doi mari tenismeni - Tiriac si Nastase, vom inaugura un Magnum (sticla de 1,5 litri) din 1970, anul in care Ion Tiriac a castigat Rolland Gaross". Si inca un toast "Pour les Grandes Dames!"... Si inca unul "Pour Madame Clicquot!"... Echivalentul caviaruluiSpecialistii subliniaza ca una dintre cele mai mari calitati ale sampaniei o reprezinta... versatilitatea ei. O sampanie cu adevarat buna "merge" in combinatie cu aproape orice fel de mancare, dar, atunci cand este servita ca aperitiv, vinul spumos ar trebui sa fie sec in functie, bineinteles, de tipul de aperitive servite si de primul fel de mancare.
Istoria sampaniei dateaza de acum 300 de ani. Dom Perignon, un calugar benedictin care se ocupa de cramele dintr-o manastire situata in regiunea istorica Champagne din Franta, a perfectionat tehnica realizarii acestei bauturi. De unde si afirmatia - aparuta mai tarziu, e drept - potrivit careia sampania  ar fi echivalentul caviarului intre bauturi... Despre sampanie, Napoleon Bonaparte spunea: "Beau sampanie cand sunt invingator, pentru a sarbatori, dar beau si cand pierd, pentru a ma consola".

Acel vin?  Sampanie Cum au cunoscut romanii sampania? Aflam din letopisetul lui Ion Neculce. Era  prin anul 1710, cand Rusia "a pornit razboi impotriva imparatiei otomane". Si povesteste cronicarul: "Atunci, marele Petru Alexievici, imparatul Moscului, trecand Prutul, au venit drept la targul Iasilor, impreuna cu imparateasa lui, anume Ecaterina. Dumitrascu-Voda, domnitorul Moldovei, l-a primit cum se cuvenea pe imparat, care a stat la Iasi trei zile. Apoi au tras la tabara pe care o avea pe Prut, chemand acolo si pe domn si pe boierii sai si cu ei au sezut la masa si i-au cinstit bine si frumos si mai pe urma a inchinat imparatul cu niste vin de-al lui, de la frantuzi, care indata cum au baut au marmurit cu totii de beti band acel vin si n-au mai stiut cum au dormit intr-acea noapte si domnul si boierii". Acel vin nu putea fi decat sampanie!

Recomandata in CasablancaCum se intampla cu tot ce exista in lumea aceasta, si sampania are momentele ei "istorice". Cea mai veche marca de sampanie? Ruinart, creata in 1729. Cea mai rafinata, si cea care a generat un adevarat cult? Se pare ca Krug, sampania pe care "jurau" Julien Green, Hemingway si Paul Morand. Cea mai celebra? Veuve Clicquot.
In Casablanca, Humphrey Bogart recomanda sampania Veuve Clicquot din 1926, dar cand o saruta prima oara pe Ingrid Bergman, pe masa e o sticla de Mumm Cordon Rouge! In filmele de inceput, James Bond bea Dom Pérignon, dupa care opteaza pentru Veuve Clicquot.
Un rol importantSampania are si ea... razboaiele ei! Dupa caderea lui Napoleon, 600.000 de sticle de sampanie Moët et Chandon au trecut granitele, ajungand pana la Moscova. Pivnitele din Champagne au fost golite si in anii ocupatiei: Ribbentrop era un avizat cunoscator
(se casatorise - asa, ca o paranteza - cu fiica proprietarului vinului spumant german Henkell), Goering prefera vinul de Bordeaux, Goebbels pe cel de Bourgogne. Rezistenta franceza nu statea insa cu mainile incrucisate: Andr̩ Terrail, patronul marelui restaurant parizian "La Tour da۪Argent", a ascuns mii de sticle pretioase dupa un perete fals.

Povestea frumoasei doamne ClicquotLa numai 27 de ani, Barbe Nicole, o femeie foarte frumoasa, ramanea vaduva. Spre deosebire de celelalte sotii din Reims, care nu erau interesate de afacerile barbatilor, ea se sfatuia mereu cu sotul ei François, asociat cu tatal sau, Phillippe Clicquot, in negotul cu sampanie. Barbe Nicole avea sa-si ingrijeasca sotul pana in ultima clipa. Urmand instructiunile lasate de acesta pe patul de moarte, s-a hotarat sa continue afacerea familiei.
Devotata sotului, a "botezat" afacerea Veuve Clicquot Ponsardin (Ponsardin, fiind numele ei de fata). Prin urmare, meritul de a impune marca de sampanie ii revine exclusiv doamnei!Bucuroasa de oaspeti ca intotdeauna, parca isi face si acum simtita prezenta discret, ca o gazda de altadata. In salon ii sta tot timpul alaturi predecesorul sau, Edouard Werle. Neamt de origine, un om foarte hotarat si, de fapt, adevaratul proprietar al castelului Veuve Clicquot. Barbe Nicole i-a daruit terenul in 1840. Un gest discret de recunostinta din partea unei doamne pentru loialitatea colaboratorului sau.

---

Despre autor: