Scriitorul Philip Ó Ceallaigh s-a nascut in Irlanda si traieste de 7 ani in Romania. Calatoreste mult si vrea sa fie sarac si liber pentru a putea scrie. Acum un an a debutat la Penguin, in Irlanda, cu un volum de proza scurta tradus recent la Polirom, „Insemnari dintr-un bordel turcesc". A ales sa facem interviul in limba romana, pe care o vorbeste cu dezinvoltura. Este ceva foarte firesc in toate gesturile lui, in limbaj, in ce spune despre el. Nu isi cauta o imagine, nu incearca sa-si construiasca o „persona". E constient de propria valoare, autoironic si are o sinceritate aproape infantila.

Cum ai ajuns in Romania?

Sint aici din 2000. Am muncit in Irlanda ca paznic de noapte si nu puteam sa ma concentrez pentru ca locuiam intr-o casa zgomotoasa, cu multi oameni, munceam mult, si nu am putut sa scriu. Am ajuns la un punct in viata mea in care imi doream sa scriu cu seriozitate, si asta inseamna timp. Am vrut sa locuiesc singur, intr-un loc in care puteam sa fiu sarac, si am cumparat o garsoniera aici, in Titan, cu 5.500 de dolari si am rezolvat problema. Am mai stat in Romania si in anii ’90. Am fost profesor doi ani si cunosteam orasul. A fost si o decizie economica, pentru ca trebuia sa stau undeva unde sa-mi pot permite o casa. Nu stiam aproape nimic despre loc, dar asa am fost si in Rusia, in State, in Georgia, in Kosovo, am locuit in mai multe tari.

Care a fost primul tau job aici?

Am lucrat pe un santier un scurt timp, cind nu mai aveam bani de mincare. Clubul Fire din Lipscani are un perete foarte frumos, din caramida rosie. Inainte a fost acoperit cu tencuiala. Eu am dat jos tencuiala de acolo. A fost nasol, praf foarte mult. Dupa aia am fost un fel de editor la o revista in limba engleza, part time. Nu am vrut sa muncesc, ci doar sa supravietuiesc si sa am timp sa scriu.

Scrii cu multa familiaritate despre Titan si alte locuri din Bucuresti, despre oamenii de aici…

Asta era viata mea. A fi strain nu inseamna a fi orb si surd. Daca scrii despre o tara care nu este a ta, trebuie sa vorbesti limba si sa intelegi ce se intimpla in jurul tau. Eu nu eram turist. Era viata mea acolo. Acolo era casa mea si am scris despre ce se intimpla in jurul meu: vecini, certuri, probleme… Am locuit 5 ani in Titan, acum locuiesc undeva pe 1 Mai.

Ai citit literatura romana?

Foarte putin. Nu citesc ziare aici. Am locuit in Spania si dupa 6 luni am reusit sa citesc ziare, dar in romaneste nu pot. Sper ca nu te superi, dar nu cred ca Romania a produs foarte multi scriitori buni. Imi place mult Mihail Sebastian. Si acum traduc romanul „De 2000 de ani", care m-a impresionat foarte mult. Ca in orice tara, exista o mitologie a istoriei. Romanii au impresia ca au suferit foarte mult si toti ceilalti sint de vina: rusii, maghiarii, nemtii, turcii… daca au ocazia, vorbesc de rau despre bulgari, nu stiu de ce. Romanii au impresia ca sint niste victime ale istoriei. Asta este o minciuna. Sebastian a analizat foarte bine ce s-a intimplat in Romania interbelica.

Te cunosti cu scriitorii contemporani bucuresteni?

Nu, pentru ca nu am fost scriitor. Am fost un scriitor ratat. Si am ramas singur. Trebuie sa fii singur sa poti munci, dureaza timp, nu are nici o legatura cu intilnirile cu alti scriitori cu care sa vorbesti despre ce faci. Scrisul este ceva pe care-l faci singur. Si dureaza mult timp ca sa produci ceva.

Iti lucrezi mult textele?

In general, muncesc foarte mult. Dar nu exista o regula. Sint texte pe care le-am scris foarte repede. Intotdeauna e ceva de facut. Daca nu vine usor, muncesti. Asta e!

De ce a fost important pentru tine sa fii scriitor?

Nu sa devin scriitor, sa scriu, in primul rind. Asta e mai important, mai frumos, mai interesant decit orice. Decit a munci intr-o slujba normala, decit de a avea bani… Pur si simplu m-am salvat cu asta. N-am stiut ce sa fac in viata mea si am observat ca primesc ceva din activitate.

Cum adica scriitor ratat? Ai debutat la Penguin, ai fost tradus la Polirom.

Fara succes, adica. Acum merge bine si sint foarte multumit. Dar asta se intimpla de doi ani. Experienta mea de scriitor este de 8 ani, cind nu m-a intrebat nimeni ce fac, am muncit fara sa primesc nici un ban pentru asta… am scris peste 10 ani, si cartea asta a aparut in limba engleza anul trecut. Am scris 5 ani si am distrus tot ce am scris. Nu a avut valoare, a fost doar o perioada de practica. E ca orice. Daca vrei sa cinti la pian, mai intii suna de c…t, si asta e logic. Dar oamenii au ideea ca incepi sa scrii si trebuie sa fie frumos de la inceput. Nu e asa.

Acum la ce lucrezi?

Am scris inca o carte, cu mai multe nuvele, dar nu ma grabesc sa public, recunosc ca e un avantaj mare sa astepti mult timp, sa citesti din nou ce ai facut. Am suficient pentru inca o carte aproape la fel de mare ca asta, dar cred ca este bine sa mai astepte inca trei-patru ani. Cartea aia e mai putin localizata in Bucuresti. Am nuvele si despre alte tari. Egipt, SUA, Irlanda, Georgia… Recent am citit un scriitor care se numeste Paulo Coelho, care a scris o carte vinduta in 40 de milioane de exemplare. Am inceput sa citesc asta in tren si am ris tare. M-a distrat foarte mult, si o sa scriu o parodie dupa „Alchimistul". Am fost foarte stresat saptamina trecuta, pentru ca m-am intors din calatorie si am avut niste treburi. E greu sa te apuci sa scrii din nou, dupa ce nu ai mai scris de citeva luni si nu am avut self confidence. Dar am inceput sa scriu la parodia asta si ma distrez foarte mult. Ma asteapta si traducerea de Mihail Sebastian... Si vreau sa promovez cartea. Multi oameni au muncit la cartea asta, au investit bani, hai sa muncim un pic mai mult. Asta vreau sa promovez. Pe mine nu ma intereseaza sa ma promovez. Daca cineva a citit cartea si vrea sa vorbeasca despre ce am scris, e OK. Avem despre ce vorbi.

Te simti influentat de scriitorii tai preferati?

Da, de multe ori. Trebuie sa faci experimente cu stil. Experimentele astea reusesc doar daca stilul este firesc pentru tine. Am invatat mult Bukowski. Am observat ca scrie despre chestii foarte banale, legate de munca, certuri cu nevasta si asa mai departe. Si scrie cu un stil simplu, cuvinte simple, fara pretentii literare. Am incercat sa inteleg ce face si mi-am dat seama ca de fapt este foarte, foarte sincer. Aici e ceva... daca a facut munca bine, cum a facut munca bine? La scris, e stil si substanta. Daca nu ai ceva de zis, degeaba ai stil.

Cit e autobiografie in ce scrii?

Sint nuvele autobiografice, altele pur fantastice, si sint si amestecate. Cel despre muncitorii in State e biografic, „In cartier", „Viata si moarte si ultimii 5$" la fel, de exemplu.

De ce ai ales titlul asta?

Nu am ales eu. Editura a ales titlul asta, pentru ca nuvelele nu se vind. Nu sint rentabile, mai ales pentru un scriitor nou, si au avut nevoie de un titlu picant. Dar imi place.

Pentru a afla care sint ultimele aparitii la Polirom, accesati www.cotidianul.ro/select