Jurnalul National va prezinta in premiera un capitol din volumul al doilea al cartii "Lumea vazuta de un roman rupt in fund", care va aparea in curand in librarii. Dupa "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de catre NATO", Ion Cristoiu revin
Jurnalul National va prezinta in premiera un capitol din volumul al doilea al cartii "Lumea vazuta de un roman rupt in fund", care va aparea in curand in librarii. Dupa "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de catre NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei calatorii la Havana in 2001, dupa prabusirea comunismului.   Pe parcursul dialogului cu Ignacio Ramonet, transcris in volumul Fidel Castro, Biografie pe doua voci, aparut recent in varianta franceza, n-avea cum sa nu vina vorba si despre o alta trasatura a lui Fidel Castro: inraitul fumator de trabuce. Interlocutorul se explica: "Tatal meu e cel care mi-a dat primul trabuc, acolo, la Biran. Aveam abia 14 sau 15 ani. Tin minte ca am fumat aceasta prima tigara de foi fara a sti cum s-o fac. Din fericire, am fost un fumator care n-a inghitit fumul. Absorbi, totusi, o cantitate de nicotina chiar daca te abtii sa inhalezi fumul. Altfel spus, aveti dreptate, am fumat mult in viata".   In 1986, agentiile de presa au difuzat o stire senzationala: Fidel Castro s-a lasat de fumat! Mai senzationala decat daca s-ar fi aflat ca s-a lasat de Revolutie! Explica Fidel Castro: "Chestia cu fumatul a durat pana intr-o zi, era acum 20 de ani, cand am decis sa ma las. Nu m-a fortat nimeni. Mi-am impus singur sa termin cu tutunul. Pentru a contribui la sanatatea poporului, mi s-a parut ca a renunta la acest obicei rau era un sacrificiu necesar. Cu ajutorul argumentelor privind relatia dintre obezitate, sedentarism si obiceiul de a fuma, am luat decizia. A fost un sacrificiu suplimentar in profitul sanatatii publice cubaneze. Am vrut sa servesc drept exemplu. Am abandonat definitiv tutunul si el nu mi-a lipsit". Noua ani mai tarziu, la 6 februarie 2005, in Cuba s-a interzis fumatul in locurile publice, la serviciu, in restaurante. Automatele de tigari au disparut. Nu s-a mai permis vanzarea tigarilor in apropierea scolilor.     AUSTERUL OM BOGAT. Lui Ignacio Ramonet, Castro ii dezvaluie ca a donat lui Eusebio Leal, istoric al Havanei, aproximativ 17.000 de cadouri primite: pijamale, ceasuri de 6.000 sau 7.000 de dolari, antichitati, tablouri. Si-a pastrat insa cartile. Acestea urmeaza sa revina domeniului public abia dupa moartea sa. In mai multe randuri, revista Forbes a scris ca Fidel Castro e un om bogat. In numarul din mai 2006, revista l-a plasat pe Fidel Castro pe locul 7 in lume, intr-un grup de 10 lideri, estimandu-i averea la 900 de milioane de dolari. Castro a reactionat imediat. In seara de 15 mai 2006, a aparut la televiziune, impreuna cu cativa membri ai guvernului, inclusiv directorul Bancii Centrale a Cubei, pentru a declara ca: "Daca ei pot dovedi ca am un cont in strainatate de 900 milioane, 1 milion, 500.000, 100.000 ori un dolar in el, eu demisionez". Un prilej de a relua formula lansata in iunie 2002, cand Forbes l-a facut din nou bogat: "Toata averea mea, Domnule George Bush, o tineti in buzunarul camasii voastre". Dand curs formulei sale preferate, de a convinge pe cubanezi, explicandu-le pana la amanunte halucinante deciziile la nivel inalt, Fidel Castro a declarat ca a facut un calcul al numarului de valize necesare pentru a transporta acesti bani si a ajuns la concluzia ca ar fi avut nevoie de o mie. "Cine le-a dus? Cu ce avion? Cine le-a incarcat? Cum as fi putut scoate eu atatia ani din tara acesti bani?, s-a intrebat el. Purtatorul de cuvant al Forbes a admis ca a varat in calcul casele de odihna, de vanatoare, locatiile folosite de Castro, dar ca nu dispune de nici o proba privind vreun cont in strainatate. Intreaga campanie a fost, practic, nascuta din nevoia de senzational si nevoia de diversiune. In realitate, ca si Ceausescu, Fidel Castro n-are gustul bogatiei. Locatiile folosite sunt ale statului. Salariul sau e de 900 de pesos pe luna (aproximativ 36 de dolari). Austeritatea sa e recunoscuta pana si de adversari. Umbla in Mercedesul greu, blindat, model 1980, cu pusca mitraliera la picioare.     RECOMANDARI. Avionul prezidential e un vestit Iliusin, IL-62 rusesc, scos din productie in 1970. Intors dintr-o lunga calatorie la Kuala Lumpur, in Malaiezia, Fidel Castro l-a recomandat cubanezilor, prin discursul tinut la 6 martie 2003, cu prilejul preluarii functiilor de sef de stat si de guvern: "A calatori la bordul IL-urilor 62, cu anii lor, cu echipamentul lor de bord, cu consumul lor de carburant si zgomotul lor, complica un voiaj, pe drept sau pe nedrept. Face zgomot, ruland pe pista si la decolare, dar el decoleaza pana la urma si, o data ajuns in aer, el aterizeaza totdeauna. Am zburat la bordul unui IL-62 acum treizeci si doi de ani pentru a-i face o vizita presedintelui chilean Salvator Allende. Si de atunci, am zburat doar cu el. Aparatul e la fel de robust ca si tractoarele agricole sovietice din epoca respectiva, construite pentru a rezista la tractoristii cubanezi! Pilotii lor sunt asi. Tehnicienii si mecanicii care le repara, cei mai buni din lume. Am facut turul lumii la bordul lor pentru a doua oara in viata. (...) Prilej de a glumi: apreciez aceste magnifice aparate ale vechii URSS, sunt foarte satisfacut de ele si le recomand compatriotilor si turistilor. E aparatul cel mai sigur din lume. Eu sunt o dovada."     REPUTATIE NEFONDATA. Pentru numarul din 10 iunie 1991 al saptamanalului Tiempo din Madrid, Maria Asuncion Mateo ii ia un interviu axat, in ansamblu, pe Omul Fidel Castro. El Lider Maximo trebuie astfel sa comenteze legenda ca doarme putin: "Poate ca reputatia nu-i bine fundata. Nu dorm in exces, dar incerc sa am cel putin cinci sau sase ore de somn, chiar daca asta nu-i prea usor. Se spune ca Napoleon, cand voia sa doarma, facea asta cat voia, 30 de minute, o ora. Deseori, adormea pe cal. Imi imaginez ca fiecaruia lucrul ii impune adaptarea la circumstante. De cand munca mea reclama cea mai mare parte a timpului ca sa-mi folosesc creierul nu ajung sa fiu atat de obosit fizic, incat sa pot adormi pe un cal. Uneori adorm in masina, desi mi s-a spus ca e periculos". Intreaba reporterul: "Ce cititi de obicei?" Raspunde Castro:   "De toate. Cand ajung acasa si ma bag in pat, totusi incerc sa nu citesc hartiile pe care le iau cu mine acasa in fiecare noapte. Prefer sa fac asta in masina. La finele zilei, primesc un dosar cu tot felul de telegrame si rapoarte, pe care Chomi, secretarul meu, le-a selectat deja din cele 80 pana la 100 de documente trimise mie in fiecare zi. (Isi rotunjeste buzele, lasa indexul pe ele, intr-un gest caracteristic, si continua). Obisnuiesc sa am patru sau cinci carti langa pat, si le aleg in functie de imprejurari. Daca e o carte despre stiinta, biotehnologie, medicina, or economie - care e cea mai inexacta dintre toate stiintele - si sunt foarte obosit, nu ma ating de ea. Prefer sa citesc, de exemplu, o carte din seria «Episoade Nationale», pentru ca am o colectie minunata facuta cadou de primul ministrul al Spaniei Felipe Gonzales. Am citit mai mult de douazeci de carti din serie, care m-au ajutat sa inteleg natiunea Spaniei si istoria poporului spaniol. In ce ma priveste, cartile sunt cadourile pe care le apreciez cel mai mult. Uneori, citesc acele carti care sunt in voga si foarte interesante, din seria intitulata «Istorii ale vietilor private», scrise de un grup de autori. Ele incep in Roma antica si vorbesc despre cum traiesc familiile, obiceiurile lor. E fascinant".   In cartea interviu luat de Ignacio Ramonet, referindu-se si la alte lecturi ("Mizerabilii" lui Victor Hugo, de exemplu), Castro si aminteste cu nostalgie de vremea cand facea puscarie. Ignacio Ramonet il intreaba daca l-a citit si pe Balzac: Raspunde Castro: "Am citit cateva din operele sale. Mai ales in cursul celor doi ani (1953-1955) pe care i-am petrecut in puscarie. Aproape ca incerc o nostalgie gandindu-ma la acea epoca, pentru ca niciodata in viata mea n-am putut consacra atat timp lecturii ca in celula mea din Insula Pinilor. Citeam fara oprire, douasprezece, cincisprezece ore pe zi. Citeam tot ce-mi cadea in mana. Chiar daca aveam o inclinare spre eseurile politice, cartile de istorie si tot ce avea legatura cu José Marti, devoram, de asemenea, toate felurile de literatura si romane. Acest penitenciar, Modelo, a fost pentru mine o universitate culturala".    


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.