Directorul ICR Venetia si-a dat demisia, acuzind conducerea de la Bucuresti de actiuni care ar dauna prestigiului institutiei.

Istoricul Ioan Aurel Pop, directorul Institutului Roman de Cultura si Cercetare Umanistica din Venetia, a trimis un comunicat prin care anunta ca a cerut ministrului de Externe si presedintelui Academiei Romane sa-i aprobe demisia incepind cu data de 1 septembrie. In acest comunicat, Ioan Aurel Pop spune ca doua dintre evenimentele de pe calendarul ICR Venetia au fost respinse de conducerea ICR. Astfel, Comitetul Director al Institutului Cultural Roman refuzase finantarea pentru o conferinta sustinuta de Bianca Valota Cavalotti, nepoata lui Nicolae Iorga, eveniment pe care directorul institutului din Venetia sustine ca l-a planificat si l-a mediatizat deja, iar fondurile cerute se ridicau doar la 500 de euro. Totodata, Pop reproseaza ICR faptul ca i-a interzis implicarea in organizarea Zilelor Carl Filtsch. Sas transilvanean, nascut la Sebes si stins din viata la Venetia, Filtsch este descris de Pop drept "un mic geniu muzical, pianist si compozitor, elevul preferat al lui Chopin".

In replica, Mircea Mihaies, vicepresedinte al ICR, a declarat pentru Cotidianul ca Ioan Aurel Pop nu a excelat in calitatea sa de manager la ICR Venetia: "Activitatea de director a domnului Pop nu are de-a face cu cea de academician. De altfel, dl Pop a fost un manager mediocru, lucru reflectat si in evaluarile ICR, unde a primit calificative de «nesatisfacator» si «satisfacator»". Fara a contesta meritele academice ale istoricul clujean, Mihaies considera ca "dl Pop a inceput un abuz semantic, incercind sa transfere competente academice in domeniul managementului cultural."

Totusi, vicepresedintele ICR s-a declarat surprins de un amanunt particular al demisiei lui Ioan Aurel Pop: conform lui Mihaies, mandatul directorului ICR Venetia expirase inca din luna aprilie: "E de un comic absolut atunci cind un angajat cu contract pe patru ani isi da demisia dupa expirarea contractului. Din 2 aprilie, dl Pop a ramas pe postul de la Venetia in urma unei prelungiri tacite, caci eu nu stiu sa existe vreun act oficial de extindere a mandatului". Faptul ca Pop a cerut MAE si Academiei Romane sa ii aprobe plecarea tocmai in luna septembrie inseamna, pentru Mihaies, "o incercare de prelungire abuziva a mandatului, cind ar fi fost mai onest sa-si anunte pur si simplu incheierea mandatului".

Contactata de Cotidianul, Irina Ionescu, director al Directiei Institute Culturale Romanesti din Strainatate, nu a vrut sa faca declaratii pentru ca nu a primit nici o comunicare scrisa de la Ioan Aurel Pop: "Nu vom dialoga prin presa, asteptam un mesaj din partea domniei sale si apoi vom face declaratii".

Pe de alta parte, Ioan Aurel Pop ne-a declarat, de la Venetia, ca mandatul sau nu e limitat la o anumita perioada si acesta nu e un caz iesit din comun: "Mandatele acestea se prelungesc pina la numirea unor inlocuitori, or plecarea mea era legata de anul viitor". Directorul ICR Venetia ne-a spus ca a trimis comunicatul si la ICR, prin e-mail: "Voi incerca si prin fax; ei uneori isi verifica mesajele si dupa doua-trei zile". Printre principalele reprosuri pe care istoricul le aduce conducerii ICR se numara lipsa de dialog si lipsa de specialisti: "Dialogul cu Patapievici a fost zero, iar ICR ma controla peste tot, inclusiv in munca academica. Trebuie sa ma intelegeti, adesea ICR evalueaza programele noastre fara a le supune atentiei unor experti, desi ne-au promis ca, in privinta proiectelor specifice, vor consulta patru-cinci specialisti, in cazul unei evaluari".

Dialogul la care se refera Ioan Aurel Pop este putin mai complicat, din moment ce ICR-urile din strainatate functioneaza dupa principiul multiplei subordonari, pe care directorul de la Venetia o defineste astfel: "Sint angajat MAE, numit de Academie, platit de MAE si raspund pentru toate programele, inclusiv pentru cele de cercetare, in fata ICR".

Multipla tutela a Institutelor Culturale Romane din strainatate nu este un subiect nou si a mai trezit dispute si in trecut: directorii ICR-urilor sint subordonati administrativ Ministerului Afacerilor Externe, dupa ce au fost numiti, la initiativa presedintelui ICR, prin ordin comun al acestuia, al ministrului Afacerilor Externe si al ministrului Culturii. Exista insa si doua exceptii, in care institutul mai depinde de inca o institutie: institutele din Roma (Academia di Roma) si Venetia (Institutul Roman de Cultura si Cercetare Umanistica), fiind totodata centre de cercetare, au directori numiti la propunerea presedintelui Academiei Romane.

Contactat de MEDIAFAX, Ionel Haiduc a declarat ca Pop "nu a depus inca o cerere oficiala pentru retragerea din functie incepind cu o anumita data, ci a trimis o scrisoare fara multe detalii". Presedintele Academiei a mai mentionat ca, pentru moment, se analizeaza diversi candidati dintre care unul sa il inlocuiasca pe Pop la Venetia.

In jumatate de an, au demisionat doi directori ICR Demisia lui Ioan Aurel Pop vine la jumatate de an dupa controversata plecare a lui Radu Portocala de la conducerea ICR Paris. In comunicatul emis atunci, Portocala isi justifica demisia prin birocratia excesiva practicata de Institutul Cultural Roman. In replica, presedintele ICR, H.-R. Patapievici afirma atunci ca tarele birocratice tin de modul de functionare a administratiei romanesti si nu de organizarea ICR. Intrebat ce inseamna doua demisii ale unor directori in numai jumatate de an, Mircea Mihaies a gasit un aspect comun celor doua cazuri: "Si Portocala a primit calificativul «nesatisfacator», dar nu a contestat rezultatul, ci a preferat sa indrepte discutia in spatiul: «E cuvintul meu contra cuvintului vostru»".