Scrisul din urma     Convorbiri cu Octavian Paler (Editura Corint) - o carte cu adevarat testamentara, pentru a carei idee Daniel Cristea-Enache nu poate fi felicitat indeajuns.
Paler si-ar fi dorit s-o intituleze "convorbiri cu un batran reactionar", dar pesemne ca termenul din urma suna inca prea tare in auzul corectitudinii politice, chit ca in rezonanta lui eminescian-cioraniana este cat se poate de legitim si natural inradacinat in tot ce tine de bunul conservatism.   Daniel Cristea-Enache a perceput bine si generos navalnicul impuls confesiv care l-a dominat irepresibil dintotdeauna pe Octavian Paler, dar cu o acuitate aproape dureroasa, as zice, in ultimii ani. Chiar daca toate cartile sale, de la Apararea lui Galilei (1978) la Aventuri solitare (1996), au structura de automarturie, Desertul pentru totdeauna (2001) si Autoportret intr-o oglinda sparta (2004) aproape ca au ridicat ultimele bariere din fata ispitelor spovedaniei ca desavarsire si - chiar - penitenta. (Ma gandesc mai ales la spinii regretului de-a nu fi "trecut niciodata Rubiconul", recte opozitia fatisa, nu doar piezisa, la ceausism).   Astfel incat in 2005, cand Daniel Cristea-Enache si-a inceput suita intrebarilor, Paler era deja robul masinii de scris, ca si, ceva mai tarziu, al patului de spital, gata sa-si reverse monologal dilemele si reveriile, puseurile acide, sceptice sau melancolice, in raspunsuri suspendate, radicale, tepoase ori vulnerabile.     PARABOLA MORALA. Noutati, pentru cititorul familiarizat cu subiectul, nu exista. Insa totul e trecut din registrul cronic in cel acut. Dinspre mustul parabolei morale inspre directetea cruda a dezvaluirii. "Principalele mele calitati sunt defectele mele." "Traiesc de ani de zile cu ideea sinuciderii." Noi, romanii, "avem, se pare, nefericita capacitate de a pune un gratar cu mititei pe orice golgota". "N-am stiut niciodata ce vreau, in ciuda aerului meu temeinic, cum au zis unii. Sansa mea in viata a fost ca am stiut din ce in ce mai bine ce nu vreau, ce nu pot face, ce nu pot accepta. Asta m-a ferit de multe si mi-a tinut loc de «morala». Mi-a adus si necazuri, ce-i drept, dar mai ales nu m-a aparat de defectele mele." "Exista, poate, ceva prea mediocru in mine care nu-mi permite sa am acces la misticism. Nu pricep, intre altele, pe ce se bazeaza sfintenia"a€¦     AMAGIRE A DEZGHETULUI CEAUSIST. Totul si toate suna altfel in fata mortii. Pana si anecdoticul care face deliciul istoricilor (literari si nu numai) se incarca in context testamentar de-o gravitate ce desfide replica. Asa este cazul paginilor 185-189, cu marea amagire a dezghetului ceausist, al paginilor 194-195, unde ni se reaminteste ca junele Corneliu Vadim Tudor a navalit in gazetarie ca meschin plagiator ("a€¦ fusese in redactia Romaniei libere, apoi la revista Magazin. Mi-l adusesera de mana Radu Popescu si Aurel Baranga. Vadim avusese nefericita idee sa copieze un articol din revista ambasadei americane Sinteze, semnandu-l cu numele luia€¦") sau concluzia de la 266: "Nu sunt deloc convins ca solidaritatea intelectuala de care se face atata caz cand e amintita viata literara a anilor 70 si 80 se baza realmente pe acelasi mod de a gandi. Ne simteam (si chiar eram) extrem de vulnerabili in fata presiunilor sistemului comunist, iar faptul ca eram mai multi de aceeasi parte ne dadea curaj. Eram solidari din egoism".     ARISTOCRATIE RURALA. Scriind pana in preziua mortii, Octavian Paler ne-a facut partasi la stravechea masura a ceea ce Mircea Vulcanescu numea: randuiala aristocratiei rurale, cea care stie din instinct lectia singuratatii lucratoare, a desertaciunii generale si a tacerii finale. "Ma gandesc la cartile pe care nu voi apuca sa le citesc (a€¦) Chiar daca as striga ajutor nu m-ar auzi nimeni. Asa ca prefer sa tac si sa cred ca alunec printr-un vis. Spre ce? Habar n-am."     "Am avut timp sa fiu egoist si superficial, am avut timp sa fac din regrete o boala incurabila. Am avut timp sa descopar ca lumea in care ma aflu nu e lumea in care mi-as fi dorit sa traiesc, fara sa fiu sigur ca exista vreuna cu care sa fi fost compatibil" Octavian Paler