Sunt vedete la inaltime. Pe bune! Ajung in strainatate mai des decat multe VIP-uri autohtone. Ce-i drept, pe calea aerului. Si doar cu ajutorul propriilor aripi... In adapostul lor, porumbeii sunt linistiti si nu prea. Caldura ii af
Sunt vedete la inaltime. Pe bune! Ajung in strainatate mai des decat multe VIP-uri autohtone. Ce-i drept, pe calea aerului. Si doar cu ajutorul propriilor aripi... In adapostul lor, porumbeii sunt linistiti si nu prea. Caldura ii afecteaza si pe ei. Se cearta unii cu altii pe motiv de locuri pentru odihna. "Nici unul nu suporta ca in cuibul sau sa vina altcineva, de aceea ii mai aplica o usoara corectie", spune Alexandru Dinicu, "taticul" lor. NUME DE COD: 099072. Acesta e porumbelul care, in 2004, a zburat pana la Moscova, parcurgand 1.480 de km intr-o saptamana. A fost distanta cea mai mare facuta-n zbor, pana acum, de porumbeii dlui Dinicu. 099072 s-a intors acasa, in Bucuresti, intr-un timp foarte bun, facand astfel rost si de o medalie (de argint). Acum sta linistit in adapostul lui. Colega de (temporara) recreere ii este 099023. Adica o porumbita! Una tare... de aripi, daca in 2005 a zburat repede-repede din Bucuresti in Moscova si inapoi, aducandu-i inca o distinctie lui Alexandru Dinicu. CATASTROFA. S-a intamplat in 2004, din cauza neglijentei unui vecin. Incendiul devastator a mistuit toata casa. Din 353 de porumbei au scapat doar 14. "Noroc de faptul ca mai aveam 27 intr-o competitie in Uman (Ucraina)", spune proprietarul. In "cursa cu focul" au cazut numerosi campioni, printre care si Negoro. VADUVIA. Ce motivatie poate avea un porumbel (mascul) ca sa vina acasa decat o porumbita focoasa? "Pana in 2003 am concurat cu porumbei care aveau pui, oua si porumbita. Apoi am organizat curse la sistemul «vaduvie»," ne spune Alexandru Dinicu. Ce presupune asta? Porumbelul nu mai are "familie", insa cand vine din cursa il intampina acasa o soata... de cateva ore sau o zi, timpul acordat imperecherii depinzand de greutatea competitiei. Pe competitorii harnici si victoriosi ii mai asteapta si alte delicii: o lingurita cu canepa, dupa care ei se dau in vant, dar si o imbaiere in apa calduta - aproximativ 50 de grade celsius - ca sa-si revina din istoveala cursei. HRANA DE CAMPION. Amestecul-minune care ii face mari si tari pe "copiii" dlui Alexandru Dinicu este format dintr-o multime de ingrediente: porumb, grau, floarea-soarelui, orz, canepa, in, rapita, soia, mazare (patru sortimente!), polen, sorg, mei. Cocteilul nutritiv li se administreaza zilnic si este insotit si de o mixtura intaritoare, care, la prima vedere, ar face invidios orice... zidar: caramida, pamant galben, var stins, tencuiala, toate pisate marunt. Cum ajung porumbeii sa atinga performante? Printr-o ingrijire atenta si un antrenament adecvat. "Puii care implinesc o luna si jumatate si care au fost in mod obligatoriu vaccinati contra diverselor boli (mai ales contra paramixovirozei si a pseudopestei aviare, care sunt cele mai periculoase) se supun la niste antrenamente. Se incepe cu distanta de 5 km si se ajunge progresiv la 25 km, pentru inceput. Pentru concursurile de fond se formeaza o echipa din cei mai buni cinci porumbei", continua Alexandru Dinicu. Exista chiar si un decalog in ceea ce priveste cresterea porumbeilor. Alexandru Dinicu ne impartaseste primele cinci legi, cele mai importante, dupa parerea lui. Iata-le: casa (patulasul), susa (un fel de pedigree al porumbeilor), masa (grauntele), antrena-rea si cunostintele temeinice privind bolile de care sufera porumbeii. 10 LEI, IN OBOR. Desi provine dintr-un neam de muzicieni (bunicul lui a fost celebrul Grigoras Dinicu!), pe Alexandru Valentin Dinicu l-a pasionat, alaturi de cantat, si columbofilia. Totul a inceput in 1949, cand avea doar 8 ani. "Jucam sah pe bani cu tatal meu si-l bateam. Castigam 10 lei si tot atat costa un porumbel in Piata Obor. Asa ca ii achizitionam de cate ori puteam. In 1957 am devenit membru al Uniunii Columbofile, inscriindu-ma in clubul «Columba 01 Bucuresti». Tot atunci am lansat pentru prima oara si porumbei in curse spre Predeal. Tin minte ca, din sase porumbei lansati, mi-a venit unul singur, dar am evoluat de atunci", mai spune el, usor nostalgic. PASIUNE. Pe dulapul lui Alexandru Dinicu sunt inghesuite mai multe diplome si distinctii. "Acum insa m-am retras din juriile de arbitraj ale competitiilor columbofile", ne spune el. Nu e abatut. A ramas alaturi de porumbei, carora le dedica intreaga sa viata. "Am inceput sa tin porumbei inca din 1949. Jucam sah cu tata si-l bateam. Din cei 10 lei castigati astfel imi cumparam cate un porumbel din Obor. Erau porumbei de ornament, adusi de la Smirna de marinari. La doar 16 ani am devenit membru in clubul «Columba 01 Bucuresti»" Alexandru Dinicu "In 2004 a fost un incendiu groaznic. Mi-a mistuit toata casa. Aveam aproape 400 de porumbei, dar am ramas doar cu 41. Am mai cumparat, am mai primit, unii au facut pui, si asa mi-am reintregit echipa. Azi nu mai am atatia, doar aproximativ 80, dar pentru spatiul mai mic pe care-l am acum e suficient" Alexandru Dinicu Bucuresti - Prszenysl - Bucuresti Alexandru Dinicu a obtinut trei locuri intai: prima oara, la 21 iunie 1987, cand din Prszenysl i-au venit primii doi porumbei. Al doilea loz norocos l-a tras cu porumbelul Negoro, care a venit victorios, in prima zi in care a fost trimis, tocmai de la Zagreb, luand aer "la inaltime" pe o distanta de 810 km si intrecand alti 999 de fartati intr-ale zburatului. Iar cea de-a treia realizare e foarte recenta, datand din 2 iunie, zi in care numarul 201396, lansat "la aer" la 6 dimineata, a reusit sa se intoarca in aceeasi zi, la ora 7 seara, direct de la Prszenysl, primul din cei cativa zeci de "voiajori". Din zece porumbei trimisi peste hotare s-au reintors acum doar sase. Destui, avand in vedere ca pe traseu s-au confruntat cu vitregiile vremii (bine ca nu ale vremurilor!): ploi, vant, grindina, furtuni. Dl Dinicu a pierdut astfel vreo 18 porumbei de la inceputul anului 2007.
Despre autor:
