Am povestit in acest colt de pagina despre niscai telefoane pe care imi facusem obiceiul a le da «in sistem», recomandandu-ma ba un pensionar in cautare de schimb de locuinta, ba un securist interesat daca si de ce "a ramas" amicul Lorin V. in Franta.   In preajma unui "numar special" pentru aniversarea zilei de 8 mai - ziua crearii PCR - , pe cand ma aflam la CC al UTC cu un articol pe care urma sa il semneze "cineva din conducerea organizatiei", s-a petrecut una dintre nostimadele care au ramas de pomina in istoria orala a gazetei si, poate, nu numai a ei...     TELEFONUL-SURPRIZA. Nici nu intrasem bine in birou ca ma cheama vechiul meu coleg de studentie, Emil M., de data aceasta insa in calitatea oficiala de secretar general de redactie. - Serbane, gluma e gluma si treaba e treaba. Ai stat toata dimineata la UTC. Unde e articolul? L-au aprobat sau sunt observatii? Noua ne crapa buza cu articolul acela care este la zi, si tu te tii de farse la telefon. Cum nici nu dadusem telefon in redactie, dar nici nu fusesera observatii, am dat fara sa clipesc explicatiile cuvenite. Numai ca, in loc sa se insenineze, chipul secretarului general de redactie se innegura si mai tare. - Tu cunosti un gazetar, un ilegalist, Ioan Felea? - Cum sa nu - am recitat - vechi gazetar comunist, membru de partid cu stagiul in ilegalitate. Publica des in Era Socialista, fiindca este prieten cu papa Voicu (Stefan Voicu, redactorul-sef al revistei ideologice a CC al PCR). Emil s-a prabusit in scaun: - Atunci am incurcat-o! A sunat Felea in redactie, eu am crezut ca e o garagata de-a ta si l-am luat la trei pazeste... Un dialog ad-hoc. Conform reconstituirii ulterioare, dialogul cu pricina s-ar fi petrecut cam asa: - Sunt Ioan Felea, cred ca ma cunoasteti. - Te cunosc foarte bine, cum dracua€™ sa nu te cunosc... - Am pentru ziarul tineretului nostru comunist niste amintiri din presa de ilegalitate, cred ca va intereseaza, pentru aniversarea Zilei Partidului. - Ma, tu ai chef de glume? Vino imediat cu textul in dinti la redactie! - Vin, sunt chiar in Casa Scinteii, numai ca textul nu este batut la masina. Pot sa il bat la dumneavoastra in redactie? - Vino tu incoace, ca ti-l batem noi de iti suna apa in cap, ca sa te lasi odata de chestii de-astea. Hai, nu mai lungi vorba, pas de mars spre ziar! In direct cu Ioan Felea. Pe cand cautam de zor cum sa o scoatem in chip onorabil la capat din toata dandanaua, intra in birou un batranel cu niste foi de hartie sub brat: - Tov. Emil M.? Sunt Ioan Felea, am vorbit adineauri la telefon cu dumneavoastra si am venit sa va aduc articolul. Emil, care isi revenise din soc, l-a luat pe departe, cu metoda subtire: - Tov. Felea, va rog sa nu va suparati pe noi, dar pur si simplu nu ne-a venit sa credem adineauri ca ne veti face onoarea sa colaborati la ziarul nostru si tocmai cu un asemenea prilej festiv. Pe deasupra, colegul asta al nostru se tine de farse si am crezut ca ar fi tot una de-a lui. De asta v-am vorbit asa la telefon. Cred ca acum v-a mai trecut supararea. - Daa€™ de unde? Ce suparare? Asta mi-a placut foarte mult la dumneata, stilul direct, muncitoresc, revolutionar. Fara politeturi mic-burgheze. Asa eram si noi in tinerete, ordinul partidului se executa, nu se discuta! Tocmai asta ii spuneam si lui tov. Voicu, fiindca de la el din birou te-am sunat: "Imi place baiatul asta de la ziarul tineretului, spirt nu altceva". Ba tov. Voicu a fost de parere sa nu lasam lucrurile asa si ca nu ar fi rau sa aducem la cunostinta conducerii superioare de partid discutia noastra, sa stie si dansii pe ce oameni se pot baza. Cred ca tovarasului secretar general i-ar placea sa afle despre asemenea lucruri! Amintirile se amana sine die. Asta ne trebuia?! Sa se afle "sus" cum se discuta la Scinteia tineretului cu membrii de partid cu stagiu in ilegalitate?! Emil a continuat prin invaluire: - Ati adus materialul? Trebuie sa il dam la cules, textul este la zi, suntem in intarziere. A fost randul lui Ioan Felea sa faca doi pasi in spate: - Aici e o poveste, fiindca atunci cand a auzit tov. Voicu de material mi l-a oprit pentru ei, pentru Era... Dar nu-i nimic, la urmatoarea aniversare a partidului scriu unul special pentru voi, pentru Scinteia mica. Dupa cate imi amintesc, articolul promis nu a mai fost dat redactiei, care nici ea nu s-a ostenit sa il solicite. Si uite asa a ratat Scinteia tineretului colaborarea cu un ilegalist! Iar intrebarea mea este urmatoarea: "Am facut prin aceasta un gest de nesupunere impotriva propagandei oficiale?".