Cufundata in intunericul camerei, fetita abia se distinge de patul pe marginea caruia s-a asezat. Vorbeste cu noaptea. De teama sa nu-si trezeasca papusile si parintii. "Operatie e atunci cand te taie. Pe mine cred ca o sa ma taie la cap. Ca altunde
Cufundata in intunericul camerei, fetita abia se distinge de patul pe marginea caruia s-a asezat. Vorbeste cu noaptea. De teama sa nu-si trezeasca papusile si parintii. "Operatie e atunci cand te taie. Pe mine cred ca o sa ma taie la cap. Ca altundeva nu ma doare." Inima i se strange in pumn si ii bate repede, repede. Spaima o gatuie. Dar nu se lasa. "O sa ma adoarma si nu am sa simt nimic. O sa-mi dea o injectie din alea care nu dor", continua ea hotarata. Vorbeste intruna, incercand sa se convinga pe sine ca operatia ce o asteapta nu e mare grozavie. CUVINTE NOI. Are 8 ani. O cheama Alina Farcas. A fost un copil ca oricare altul pana cand boala s-a furisat in trupsorul ei. Ii placeau povestile, magazinele cu
jucarii, hainutele cele pline de floricele si personajele din desene animate. Ii placeau scoala si cartile. Ii placea sa spuna poezii in engleza si in japoneza. Spre uimirea tuturor a "furat" de la prieteni si cuvintele limbii maghiare. Era prietenoasa si tare darnica cu cei din jur. Parea sa o astepte un viitor frumos. Parea... A venit mai intai oboseala asta ciudata, care o secera cu cruzime. Voia sa fuga si nu intelegea de ce nu mai poate. Voia sa mearga pana in parc si nu intelegea de ce, dupa doar cateva zeci de metri, picioarele ii devin grele si infinit de dureroase. Apoi a venit setea. Setea aceea istovitoare care nu-i lasa nici macar noptile intregi. Si kilogramele. Kilogramele cele multe ce se strangeau, ingreunandu-i fiecare gest. Locul jucariilor a fost luat de seringi si aparate sofisticate, vizita la magazine a fost schimbata cu cea la clinici si la spitale. Cuvinte ciudate au inceput sa populeze frazele ei: "mipirin", "deshidratare", "diabet". Aproape ca "le imblanzise", cand s-a lovit de un altul: tumora. Tumora talamica. Ce o fi insemnand habar nu are. Nenea doctorul l-a scris pe o hartie. Hartia l-a ars pe tata si a umplut de iarna ochii mamei. "NU MA DOARE, MAMA!" Doctorii au mai spus ca trebuie operata. Urgent. Si nu oriunde, ci tocmai la o clinica din Franta. Tata a dat fuga atunci la banci. Si a imprumutat. Atat cat i s-a permis. Bani au mai donat si parintii colegilor ei de clasa. Si niste domni de la o biserica protestanta, prieteni cu o prietena de-a mamei, pe care nu i-a vazut niciodata. Si prietenii de familie au incercat sa-i ajute. Si multi necunoscuti. Dar pana la cei 30.000 de euro, cat costa operatia, inca mai e cale lunga. Si dupa operatie mai urmeaza un tratament. Costisitor si el. Noptile tatei au devenit lungi, iar buzele mamei nu mai stiu sopti decat rugaciuni. Alina nu se plange. Ascunde totul dupa un zambet. "Nu ma doare mama, vezi, nu ma doare", spune fetita topind lacrimile mamei intr-un suras. Nu pune intrebari. De teama sa nu tulbure cu ele ochii tatei. In schimb, trage cu urechea la tot ce se spune. Pandeste orice gest. Apoi, in capsorul ei mic incearca sa innoade informatiile pentru a le gasi un sens. De discutat nu discuta cu nimeni. Doar noaptea e confidentul ei. Noaptea care-i invaluie cuvintele in intuneric si le ascunde de ochii de sticla ai papusilor. Noaptea care-i ia boabele lacrimilor si le afunda in perna. Noaptea cea lunga, in care noi visam linistiti si nici habar nu avem ca undeva, cocotat pe marginea patului, un copilas se lupta singur cu spaimele, de teama sa nu ne tulbure somnul. de Simona Iacob-Lyon, Franta Ingerii romani Am primit povestea Alinei de la o romanca stabilita in Franta. Simon Iacob, candva corespondent al Jurnalului National, ne-a sunat dupa multi ani. "Ajutati-ma!" Pentru Alina. Ea ii gazduieste pe parinti in Franta. Se lupta sa stranga bani pentru fetita care a fost internata deja la Spitalul de neurologie "Pierre Wertheimer" din Lyon. Aici, Alina (foto) a intalnit un alt inger. Tot din Romania. Doamna Iuliana Ionescu, medic in acest spital. Daca bunatatea acestor suflete ar fi de ajuns, fetita din Romania ar fi salvata. Dar operatia si spitalizarea se platesc cu bani... Daca vreti s-o ajutati pe Alina, puteti face donatii in contul deschis de mama ei, pe numele Farcas Daniela Virginia, la Banca Transilvania, sucursala Cluj: Cont RO16BTRL01301201A78042XX (lei) Mai multe informatii despre acest caz se pot obtine la telefon 0722-46.03.13.
Despre autor:
