Retiparesc aici - desi in numarul de sambata public tablete din realitatea romaneasca - partea a treia si ultima a comentariului meu, "Ce se ascunde dincolo de evenimentele din 13, 14, 15 iunie?", dedicat in Zig-Zag Magazin din 19 iunie 1990 evenimentelor din 13-15 iunie 1990 din Bucuresti. "Totul pare complet lipsit de logica. Si totusi in desfasurarea evenimentelor exista o logica, o logica inspaimantatoare daca se va dovedi reala. Evenimentele din 13, 14 si 15 iunie 1990 au adus prejudicii incalculabile pozitiei Romaniei in lumea de azi. Intr-un Est preocupat de a se integra in Europa, tara noastra a aparut intr-o lumina net defavorabila. Violentele din zilele de 13, 14 si 15 iunie par a fi menite a avertiza pe investitorul strain ca Romania nu constituie un teren stabil. De la Revolutie incoace numeroase evenimente au avut drept efect de a demonstra strainatatii ca situatia din tara noastra nu permite investitia de capital strain. Evenimentele din 13, 14 si 15 iunie reprezinta unul din momentele acestui proces ciudat. Ele se alatura incidentelor din 28 februarie, conflictului sangeros de la Tg. Mures, violentelor inutile din campania electorala.
O conditie a reintrarii noastre in Europa o constituie democratizarea vietii social-politice. Izolarea regimului Ceausescu a avut drept temei tocmai absenta democratiei. In primele zile postrevolutionare, Romania se situase in fruntea procesului de lichidare a dictaturii comuniste. Promotorul acestui proces a fost insusi dl Ion Iliescu. Evenimentele petrecute de atunci si pana acum par a se inscrie in efortul de a arata lumii ca Romania e incapabila de o democratie adevarata. Parca invidioase pe avansul castigat de tara noastra, fortele din interior si din strainatate si-au propus sa o impinga pe ultimul loc in cadrul tarilor din Est. Aceleasi forte par a fi interesate ca tara noastra sa nu se integreze  in Europa. Intr-un Est al competitiei, intre fostele tari socialiste de a beneficia de avantajele avansului tehnologic se urmareste excluderea Romaniei din aceasta cursa. Cu si fara concursul guvernului. De cele mai multe ori cu ajutorul gafelor acestui guvern. Se incearca astfel a se bloca racordarea economiei noastre la economia avansata a occidentului. Intentiile sunt stravezii: de izolare tot mai accentuata a Romaniei pe plan international. Evenimentele din 13, 14 si 15 iunie 1990 se inscriu in logica unui posibil scenariu mult mai nelinistitor: acela de a compromite grav insusi poporul roman. Instabilitatea politica permanenta, votul surprinzator de mare in favoarea unui singur partid, nerespectarea de catre opozitie a rezultatului impus alegerilor libere, violentele din iunie par menite a infatisa poporul roman ca incapabil de a fi beneficiarul unei democratii adevarate, drept un popor care nu-si merita locul in Europa secolului XX. Urmare a vandalismelor din 13, 14 si 15 iunie 1990, alaturate violentelor din 28 februarie din timpul campaniei electorale, incidentele de la Tg. Mures, intreaga lume e pe cale a-si fauri imaginea unui popor primitiv, de o cruzime neobisnuita, cu un comportament absolut aberant. Ne aflam, oare, incepand din decembrie 1989 in fata unei manipulari grosolane apartinand unui scenariu care vizeaza insasi fiinta noastra nationala? Sa ne reamintim faptul ca asa-zisele barbarii de la Timisoara ale Securitatii, macelul organizat de teroristi s-au dovedit in cele din urma efectele unei uriase falsificari a adevarului. Fireste, aceste violente au fost puse pe seama regimului Ceausescu, prezentat, din nou exagerat, drept un regim al lui Dracula. Dar acestea s-au rasfrant si asupra imaginii in lume a poporului roman. Oricum, atat securistii acuzati, cat si teroristii inventati erau romani. Sa fie oare acest scenariu urmarea intelegerilor secrete de la Malta?Intreaga lume a fost spectatoarea stupefiata a grupurilor de mineri imbracati in negru, manjiti de funingine, inarmati cu bate si topoare, batand si devastand. Interesant e faptul ca acesti asa-zisi mineri au molestat intelectuali, au devastat lacasuri de cultura, au distrus masini ultrasofisticate, au atacat pe straini, inclusiv pe reprezentanti ai organizatiei umanitare Medicins du Monde. S-au comportat, intr-un cuvant, ca intr-un scenariu facut a-i prezenta drept oameni ai cavernelor. Dar minerii sunt, inainte de toate, romani. Intreaga lume a vazut ca in Romania anului 1990 e posibil ca o intreaga capitala sa fie terorizata de grupuri de romani. Si, daca acest lucru e posibil, de ce n-ar fi posibil, oare, ca, nu peste mult, acelasi popor sa poata fi prezentat drept autorul macelaririi unei minoritati nationale? Cine ne-ar crede daca am incerca sa demonstram ca o astfel de cruzime nu ne caracterizeaza ca popor? Si atunci interventia din exterior pentru a proteja aceasta minoritate ar fi aplaudata de intreaga omenire. Din nefericire, dl Ion Iliescu face deseori jocul acestui posibil scenariu. Forte oculte par a fi infiltrate in anturajul domniei sale pentru a-l dezinforma. Sunt tare curios sa stiu cat cunoaste domnia sa din excesele compromitatoare ale minerilor din Bucuresti. E ciudat ca singura cladire care a ars cu totul in cursul evenimentelor din 13 iunie 1990 a fost cea a Serviciului Roman de Informatii. Ce aflase aceasta institutie? De ce era nevoie s-o luam de la zero in domeniul contraspionajului? Ce documente au fost sustrase de demonstrantii care au navalit in cladire? E un scenariu senzational, desigur, dar, daca judecam inlantuirea unor evenimente postrevolutionare, nu este exclus sa fie un scenariu posibil.
Sa dea Dumnezeu sa nu fie asa!"