Inspectoratul de Stat in Constructii (ISC) a ajuns, in ultimii ani, o institutie asaltata zilnic de zeci de oameni care reclama nelegalitatea unor autorizatii de constructii eliberate. Oameni disperati, care s-au trezit ca in curtea lor cineva a construit ilicit o vila sau un garaj, bat drumul pana la Bucuresti, unde solicita la ICS audiente pentru a cere implicarea acestei institutii in rezolvarea gravelor probleme. Din pacate insa, ICS musamalizeaza de multe ori cazuri grave de incalcare a legislatiei in constructii, atunci cand protagonistii acestor ilegalitati sunt oameni potenti financiar sau politic. ZIUA a incercat sa afle cum sunt tratati oamenii simpli, acei petitionari care solicita, la sediul ICS, audiente sau eliberarea unor raspunsuri la plangerile lor disperate.
Pericol de imbolnavire
Un hol de patru metri lungime si un metru latime. Aceasta este asa-zisa "sala de asteptare" oferita cetatenilor de Inspectoratul de Stat in Constructii, pe al carui firmament apare si "Guvernul Romaniei". Inauntru, patru scaune tapitate. Vorba vine tapitate, caci materialul textil pe care trebuie sa te asezi miroase rau de tot. Nu a levantica sau cloramina, ci a jeg. Este jegul pe care-l descoperi si pe masuta din placaj slinos, pe care este asezat un telefon soios si un caiet cu numerele de telefon ale "interioarelor" pe care trebuie sa le apeleze cetatenii. Acesta fiind "mobilierul european" al ICS, te gandesti imediat, in cazul in care vrei sa ramai in acel hol, daca nu risti sa faci hepatita virala sau sa iei vreo eczema dupa atingerea jegului. Am riscat si am ramas acolo. Asa l-am intalnit pe Constantin Mostoghiu, un om care bate, de aproape trei ani, drumul din comuna Sapata (judetul Arges) la ICS pentru a afla de ce primarul localitatii ii refuza eliberarea unei autorizatii de construire pentru o casa noua pe care vrea sa o ridice pe pamantul mostenit de la parintii sai.
Cu plasa cu acte la usile directorilor
"Problema mea arde", se plange Constantin Mostoghiu, un batran de 62 de ani care are nevoie de un document emanat oficial de Inspectorat, pentru a-l depune in instantele argesene, in procesele pe care le are cu primaria din Sapata. "Isi bat joc de mine un primar si o judecatoare care nu vrea sa ia in considerare certificatul meu de mostenitor asupra terenului pe care vreau sa-mi construiesc o casa", spune omul, aratandu-mi o plasa de acte si inscrisuri. "A zis judecatoarea sa-i aduc hartie cu autorizatia de constructie si a trebuit sa solicit la ICS o adresa care sa confirme ca am dreptul de executie a lucrarilor de constructie. Dar ce confirmare mai vor primarul si judecatoarea, daca eu am depus toate actele necesare, prevazute de Legea 50/1991 modificata prin OUG nr.122/2004?", se intreaba batranul, fost invatator. Brusc, Constantin Mostoghiu se uita la ceas. Pune mana pe telefonul lipicios, rasfoieste listele cu numerele interioarelor si suna "la un inspector", potrivit unei scheme pe care si-o facuse in timpul celorlalte vizite ale sale la aceasta institutie.
Omul a sunat la interiorul 2270, la un anume inspector Belinski Alexandru. "Nu raspunde nimeni", imi sopteste petitionarul care voia si o audienta la inspectorul general adjunct. Suna apoi si la interiorul 1040, la Directia de Audit-ICS. Omul spune in receptor ce doreste. "Domnul Belinski trebuia sa-mi dea raspunsul", mai zice batranul. "Sunati peste cinci minute", i se raspunde. In cele cinci minute de asteptare, ma intreaba daca sunt ziarist din cauza faptului ca-l rugasem sa-mi arate kilogramele de acte purtate in plasa. Unul din cei doi portari prinde firul discutiei. Da si el un telefon. A vrut sa le faca un bine functionarilor de la ICS, anuntandu-i de prezenta unui reporter in holul jegos.
Ca intr-o cutie de sardele
Constantin Mostoghiu telefoneaza iarasi la numarul interiror 1040. "Doamna, va rog sa ma primiti, sa-mi dati raspunsul la cererea mea nr.3962/2007! Ce fac? Astept la poarta, aici?". "Asteptati", i se raspunde. Alti patru petitionari facusera coada in spatele lui Mostoghiu, care practic fusese nevoit sa confiste telefonul in disperarea sa de a da de urmele unei adrese. "Sala de asteptare" a ICS, ocupata in acel moment de sase oameni, devenise o cutie de sardele la 32 grade Celsius. Aerul era irespirabil. Toti voiau telefonul pentru a fi primiti in audiente. Dar tuturor li s-a respins aceasta dorinta. Constantin Mostoghiu isi pierde rabdarea si, dupa aproape jumatate de ora de asteptare, suna la interiorul 2270, sa vada daca mai poate fi gasit inspectorul Belinski de la Directia de Reclamatii si Sesizari. Nu-i raspunde nimeni si omul se pune iar pe asteptat. Mai da un telefon la 1040 si, cu o voce disperata, intreaba ce se intampla cu documentul pe care il asteapta. Vizibil stresat, dar si obosit de drumul facut pe ruta Sapata (Arges) Bucuresti, Constantin Mostoghiu spune, in telefon, ca se va plange presei, ba chiar unui reporter care este langa el. In telefon i se comunica o veste buna: "Asteptati, vi s-a gasit adresa si va va fi adusa la poarta".
Functionarul impertinent
Dupa vreo alte zece minute de asteptare in acel hol, devenit o adevarata sauna, intra val vartej, cu o falca in cer si una in pamant, un functionar ICS. Fara a-si prezenta numele si functia, platita din bani publici, functionarul nervos intreaba, cu tonul militianului de altadata: "Care-i Mostoghiu Constantin?". "Eu", raspunde batranul, nevenindu-i sa creada ca a venit cineva sa-l invite in audienta. Functionarul ii impinge in fata o hartie si, pe un ton mai mult decat dispretuitor, incepe sa-i tina o teorie juridica bietului batran pe care voia sa-l convinga de faptul ca nu cunoaste legea si ca a formulat o "cerere fara sens". Functionarul ICS a plecat la fel de furios cum a venit. Batranul a ramas mut, cu adresa in mana. Dupa ce o citeste, imi face semn sa iesim din hol.
Prostit pe fata
"Eu am cerut una, ei mi-au raspuns alta", afirma fostul invatator Constantin Mostoghiu. "Ma simt prostit pe fata. Parca s-au vorbit cei de la ICS cu primarul din Sapata, care mi-a spus ca atata vreme cat va fi el primar eu nu o sa reusesc sa-mi fac casa acolo. Eu ce pot sa fac acum cu hartia asta? Primarul spune ca eu nu sunt proprietar al terenului meu, desi am depus toate actele si la primarie, si la ICS Arges si Bucuresti, si la Judecatorie, ba chiar am dovedit cu acte ca pana in anul 2006 am achitat taxa de impozit pentru acel pamant pe care vreau sa-mi fac casa. Insa din 2007, Primaria m-a taiat de pe lista cu platitorii de impozite. Va dati seama ce abuzuri si ce ilegalitati se fac. Cui sa mai plang? Primaria m-a trimis la instanta. Instanta se face ca solicita de la primarie dovezi. Primaria spune instantei ca ICS trebuie sa clarifice problema. ICS da un raspuns care nu are legatura cu actele existente in dosare. Ce va judeca acum instanta, acea judecatoare pornita impotriva mea din prima secunda a procesului? Stau de trei ani cu materialele de constructie in curtea mea, fara sa le pot utiliza. Scandura si capriorii au inceput sa putrezeasca. Nu stiu ce o sa mai pot face cu cimentul. Cine imi va plati pentru aceste daune si pentru acest timp pierdut din viata mea?", se plange invatatorul.
Contribuabilul, ca o minge de ping-pong
Un alt petitionar l-a indemnat pe batranul Mostoghiu sa sune la Directia Juridica si sa solicite o convorbire sau o audienta acolo pentru a lamuri continutul adresei. Omul ii asculta sfatul si suna la acea directie. "Vreau sa reclam directorului Directiei Juridice faptul ca sunt nemultumit de raspunsul dat la cererea mea nr. 3962/2007", isi plange batranul necazul. "Veniti maine sa va lamuriti, daca nu va convine ceva", aude in telefonul care se inchide scurt. Omul suna iarasi si-i spune, aceluiasi "functionar de la Directie" ca nu poate face atatea drumuri pana la Sapata-Arges in 24 de ore. "Bine, atunci veniti vineri, dupa ora 10.00", i s-a raspuns.