La 22 de ani de la unirea teritoriilor romanesti intr-un singur stat, in valtoarea celui de-al doilea razboi mondial, Romania a trebuit sa renunte la Basarabia, nordul Bucovinei, Cadrilater si o parte din Ardeal. Destinele a mii de romani au fost fra
La 22 de ani de la unirea teritoriilor romanesti intr-un singur stat, in valtoarea celui de-al doilea razboi mondial, Romania a trebuit sa renunte la Basarabia, nordul Bucovinei, Cadrilater si o parte din Ardeal. Destinele a mii de romani au fost frante. Trecuti sub ocupatia sovietica, multi basarabeni au fugit in Romania, iar altii au fost deportati in Siberia. "Obisnuinta" cu noua administratie a fost dureroasa.


Inceputul celui de-al doilea razboi mondial (1 septembrie 1939) ameninta frontierele tuturor statelor europene. Deja Polonia fusese ocupata si impartita in cateva saptamani de trupele naziste si sovietice. Si Romania se afla intr-o situatie diplomatica dificila. Aliatii ei traditionali - Marea Britanie si Franta - se aflau la celalalt capat al Europei.


"NU VOM CEDA!" Pentru a-si linisti supusii din provinciile revendicate de statele vecine, Regele Carol al II-lea a vizitat Basarabia in prima luna a anului 1940. La receptia organizata la Cercul Militar din Chisinau, le-a vorbit despre drepturile istorice ale Romaniei asupra "tinutului moldovenesc", dupa cum l-a denumit pentru a evita animozitati cu diplomatia sovietica. "Nici o brazda de pamant nu vom ceda", ar fi declarat asistentei Regele, conform insemnarilor sale zilnice din 6 ianuarie 1940. In primavara aceluiasi an insa, vecinii bulgari, maghiari si sovietici pretindeau fiecare teritorii romanesti. Dar primii care au actionat au fost rusii, prin vocea ministrului de Externe, Viaceslav Molotov. Intr-un discurs care nu anunta nimic bun oficialitatilor de la Bucuresti, acesta mentiona "chestiunea litigioasa nerezolvata, aceea a Basarabiei, a carei anexare de catre Romania nu a fost niciodata recunoscuta de Uniunea Sovietica".


SOVIETICII REVENDICA... La 26 iunie 1940 o nota diplomatica sovietica a bulversat mediul politic romanesc. "Informari" asemanatoare primisera si cele trei tari baltice (Estonia, Letonia si Lituania). De la statul roman sovieticii se "multumeau" doar cu Basarabia si nordul Bucovinei. Daca prima provincie apartinuse Rusiei tariste pana in 1918, Bucovina nu intrase niciodata in componenta Imperiului Romanovilor. Argumentul sovieticilor - nordul Bucovinei trebuia cedat drept despagubire pentru "stapanirea" romaneasca in Basarabia din ultimii ani - i-a indignat pe oficialii de la Bucuresti. Cererea
i-a fost inmanata la 26 iunie 1940 lui Constantin Davidescu, ambasadorul roman la Moscova. Intre patru ochi, Molotov l-a lamurit pe Davidescu de ce trebuiau "predate" Rusiei teritoriile revendicate. Potrivit lui Molotov, Sfatul tarii de la Chisinau votase unirea cu Romania in 1918 sub "teroarea" armatei romane. In plus, Bucurestiul ar fi administrat defectuos provincia. Conform notei remise guvernului roman, se impunea evacuarea Basarabiei si a nordului Bucovinei in numai 24 de ore. Textul notei era plin de "scapari" si "argumente". Precum acela ca "ucrainenii ar fi constituit populatia majoritara in Basarabia".


"EROII DE LA PRANZa€¦". Panica i-a cuprins pe politicienii tarii. Regele Carol al II-lea a convocat in regim de urgenta Consiliul de Coroana, institutie cu rol consultativ in deciziile politice importante. Desi toti participantii la intrevedere recunosteau drepturile istorice ale Romaniei asupra provinciilor revendicate, au taraganat trimiterea unui raspuns clar Moscovei, sperand sa gaseasca o solutie de compromis. O a doua intampinare oficiala a URSS-ului i-a "trezit". La 27 iunie, sovieticii "ofereau" patru zile pentru eliberarea provinciilor, actiune ce urma sa corespunda intrarii Armatei Rosii in principalele orase Cernauti, Chisinau si Cetatea Alba. Tarziu in noapte, un nou Consiliu de Coroana a votat acceptarea ultimatumului. "Consiliul are loc si am iesit din el amarat si dezgustat, nota Carol al II-lea in jurnal, toti acei care faceau pe eroii la pranz s-au dezumflat. Numai 6 voturi, din cei 26 prezenti, au fost pentru rezistenta. (a€¦) Au fost impresionati de sfaturile ce ne-au venit de peste granita, au fost impresionati si de ideea ca nu vom putea castiga asa un razboi. Unii au propus rezistenta si pe urma au cedat, ar fi fost cel putin un gest".


FUGA AUTORITATILOR. Odata luata decizia evacuarii, romanii au organizat retragerea armatei si a functionarilor din provincii. Primii care au plecat au fost inaltii demnitari, desi ei ar fi trebuit sa coordoneze si sa organizeze retragerea cetatenilor de rand. De altfel propaganda prezenta favorabil desfasurarea evenimentelor. Potrivit comunicatelor oficiale in judetele de tranzit se organizasera comitete de asistenta, posturi de orientare si ajutor, centre sanitare. In satele romanesti de peste Prut, taranii au aflat ultimii decizia guvernului Tatarescu de abandon a Basarabiei. Ocupati cu muncile obisnuite ale campului, satenii au constatat surprinsi, seara, ca oficialitatile locale disparusera. "Noi eram la camp, isi aminteste Ion Ciomartan, refugiat basarabean in 1940. Cand am venit seara am vazut ca nu mai era primar, nu mai era jandarm, nu mai era sef de post, nu mai era nimic. A plecat primarul, au plecat si invatatorii. Oamenii obisnuiti nici n-au stiut, erau la camp, de unde sa stie ce se intamplase? Probabil ca autoritatile au primit un telefon, un ordin sau altceva si cum l-au primit au si plecat. Cand am ajuns seara de la camp si am vazut ca au diparut si acestia, ne-am dat seama ca se intamplase ceva. ½i cum au plecat ei, a doua zi au si intrat rusii." In schimb, la orase, posesorii de aparate radio au ascultat stirea oficiala ce instiinta populatia tarii despre cedare. Cei care au apucat sa plece, au facut-o in graba. Nu stiau decat ca vor trece Prutul in Romania, nu stiau unde vor locui sau daca pentru refugiati statul roman "pregatise" ceva special. Au apelat la rude, amici si parteneri de afaceri. Singure, cadrele didactice au cunoscut "grija" statului roman. Pentru invatatori si profesori s-a infiintat un centru la Piatra Neamt, iar de acolo erau directionati spre alte localitati. Pana la sfarsitul lunii octombrie 1940, peste 100.000 de basarabeni au trecut Prutul in Romania. La randu-le, 100.000 de etnici germani au profitat de - inca! - bunele raporturi dintre Germania nazista si Rusia Sovietica si s-au stramutat in cel de-al Treilea Reich. Printre repatriatii germani, s-au "strecurat" si 5.000 de romani. Ajunsi in teritoriile Reichului, s-au repatriat in Romania (1941-1942). In locul "fugarilor", sovieticii au adus din Galitia in sudul Basarabiei familii intregi de polonezi si ucraineni, gasiti acolo de armata romana in 1941.


DEPORTATI DUPA REGULAMENT. Cei mai multi dintre basarabeni au ramas pe loc, nefiind incantati de perspectiva pierderii agoniselii de-o viata. In grade diferite, sovieticii "au bagat groaza" ori s-au razbunat pe moldoveni, de la interogatorii si amenintari pana la deportare. Pentru tarani se intocmise o "ierarhie". In functie de avere, acestia erau impartiti in categoriile A, B si C. "Eu eram in categoria A, relateaza Ion Ciomartan. Seara te chema la primarie la ora 9, dar nu te intreba nimeni nimic pana la ora 12. La 12 te lua la intrebari primul functionar: «Cata corvoada ai facut azi? Tigani romani, Siberia cu voi». Din tigani romani nu ne scotea. (a€¦) A durat vreo trei luni, in fiecare noapte. Nu ne bateau, numai ne intrebau si ne amenintau cu Siberia". Altii nu au fost la fel de "norocosi". Invinuiti de antisovietism si de actiuni criminale, membrii fostelor partide istorice romanesti, mosierii, comerciantii, jandarmii si refugiatii din URSS au fost surghiuniti in regiunile Aktiubinsk, Karaganda, Kustanai, Novosibirsk si Cazaha de sud. Autoritatile de la Moscova aprobasera in prealabil un regulament despre cum trebuiau sa se desfasoare deportarile. La 7 iunie 1941, NKGB al RSSM (noua denumire a politiei secrete sovietice din Basarabia) a cerut 1.315 de vagoane pentru a deporta 85.000 de basarabeni. Planul s-a aplicat intocmai in noaptea de 12 spre 13 iunie. Soarta deportatilor a ramas un mister pentru cei pe care i-au lasat in urma lor. Putini s-au mai intors acasa sa depene povestea suferintei lor. Familii intregi s-au destramat, risipite in imensitatea Rusiei Sovietice.


HRUSCIOV, LA CHISINAU. Pentru a coordona mai bine activitatea politica in noua "achizitie" teritoriala sovietica, Kremlinul l-a "detasat" in Basarabia pe Nikita Hrusciov, la acea data membru in Biroul Politic al Comitetului Central si prim-secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Ucrainean. Insotit de S. Timosenko (comisar al apararii poporului din URSS), Hrusciov a vizitat Chisinaul la 3 iulie 1940. La numai o zi a fost "aleasa" conducerea locala. Comitetele executive din Basarabia si nordul Bucovinei erau alcatuite din 75 de membri, dintre care doar trei moldoveni rusificati (T. Constantinov, S. Zelenciuc si N. Salagor). Ceilalti erau rusi si ucraineni. In luna august 1940, in locul fostei provincii romanesti Basarabia, sovieticii au infiintat, la a saptea sesiune a Sovietului Suprem, Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca (RSSM). Pentru ocuparea functiilor locale nu s-au organizat alegeri republicane, ci s-au numit cadre de catre organele militare si de partid de la "centru". A existat totusi o delegatie a basarabenilor la Moscova. Dintre 31 de membri, 19 erau etnici rusi, 4 evrei, un ungur si 7 moldoveni filo-sovietici. Dintre fostele judete romanesti, Hotinul, Ismailul si Akermanul au fost "date" Ucrainei, desi populatia romaneasca depasea numeric celelalte etnii: moldoveni 28,3 %, ucraineni 25,4%, rusi 18,2%, iar restul alte nationalitati. Legislatia sovietica a fost rapid adoptata si in RSSM. La 15 august 1940 s-au nationalizat bancile, intreprinderile industriale, cele din transportul feroviar si din telecomunicatii, multi proprietari preferand sa se refugieze in Romania vecina. Din februarie 1941, alfabetul latin a fost interzis pe teritoriul RSSM.


Cei care s-au opusLa Consiliul de Coroana din 27 iunie 1940, sase membri s-au opus cedarii Basarabiei si a nordului Bucovinei. Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, ½tefan Ciobanu si Ernest Urdareanu se aratau increzatori in forta militara a armatei romane. Chestiunile de ordin militar nu le erau insa familiare "temerarilor" membri ai Consiliului. Dupa terminarea sedintei, Regele Carol al II-lea nota amuzat in jurnalul sau: "Un mic incident comic-tragic a fost in cursul atacului lui Iorga impotriva lui Tenescu: l-am intrebat (pe Iorga - n.n.) cat crede ca ar costa un avion de bombardament, mi-a raspuns ca probabil vreo 500.000 lei, a ramas extrem de uimit cand a auzit ca acesta costa 30 de milioane". Dupa ce evacuarea Basarabiei a devenit o realitate, Nicolae Iorga si-a continuat protestul fata de cedarile teritoriale. El i-a atras de partea sa si pe alti politicieni si intelectuali ai epocii, printre care Ion Mihalache, Iuliu Maniu, A.C. Cuza, C.I.C. Bratianu, istoricul Gheorghe Bratianu si gazetarul Stelian Popescu. Ei au contestat "recunoasterea legala" a cedarilor intr-un memoriu inaintat presedintiei Consiliului de Ministri.


Victimele pactului secretCu o saptamana inainte de inceperea celui de-al doilea razboi mondial, Germania nazista si URSS au incheiat un pact surprinzator pentru multi contemporani. La 23 august 1939, Joachim von Ribbentrop si Viaceslav Molotov, ministrii de Externe german, respectiv sovietic au semnat pactul ce le-a purtat in istorie numele. Prevederile protocolului aditional secret delimitau practic sferele de influenta ale celor doua state intre Marea Baltica si Marea Neagra. Destinele Finlandei, Estoniei, Lituaniei, Letoniei, Poloniei si al Romaniei se decideau practic la Moscova. "In privinta Europei sud-estice, stipula articolul 3 din tratat, partea sovietica subliniaza interesul pe care-l manifesta pentru Basarabia. Partea germana isi declara totalul dezinteres politic fata de aceste teritorii." In 1940, rusii au pretins Romaniei in plus fata de ce "obtinusera" prin semnarea pactului, si nordul Bucovinei. De-abia dupa 60 de ani (24 decembrie 1989), deputatii poporului din URSS au recunoscut existenta protocolului secret si l-au declarat nul.


Masacru la Fantana AlbaPe la inceputul anului 1941 printre romanii aflati sub ocupatie sovietica s-a raspandit un zvon. Se spunea ca cei care vroiau sa plece in Romania trebuiau doar sa completeze o cerere in limba rusa si apoi treceau nestingheriti Prutul. Activistii locali au fost uimiti si speriati in egala masura de amploarea cererilor primite la resedintele raionale de militie. Le-au spus oamenilor ca pana la noi "directive" listele de plecari ramaneau inchise. Zvonul cu pricina ajunsese si la urechile bucovinenilor din preajma orasului Storojinet. Acestia sperau sa forteze granita cu Romania si si-au dat intalnire la Hliboca, localitate apropiata frontierei. Circa 3.000 de oameni s-au incolonat, avand in fruntea lor preotii. Incurajati perfid de cadrele NKVD-ului, au fost somati de catre graniceri la punctul de vama Fantana Alba. Nu s-au oprit la focurile de arma ale soldatilor si in scurt timp, s-a tras in plin in coloana de romani. Se pare ca pentru morti fusesera pregatite dinainte santuri ca sa-i ingroape. Numarul victimelor nu este cunoscut nici acum cu exactitate.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.