Multe inveti daca traiesti destul! Am trait sa o vad si pe asta: doamna Alina Mungiu, un exceptional analist al tinerei generatii, profund de dreapta, ingrijorata de evolutia Partidului Social-Democrat si de incapacitatea acestuia de a se constitui intr-o adevarata stanga europeana! Doamna Mungiu, care risca acum sa fie doar sora fratelui sau, premiatul de la Cannes, nu a obosit nicicand in ultimii 17 ani sa atace stanga, social-democratia, liderii acestui partid, actiunile si initiativele lui. Dar acum se arata ingrijorata.
Are si de ce.
Partidul Social-Democrat este un caz, poate, clasic de reforma nereusita. Un fel de reforma Guvernului Vacaroiu - totul merge bine, PIB-ul creste, inflatia scade, dar publicul este din ce in ce mai nemultumit si, la urmatoarele alegeri, te trimite sa mai stai patru ani in opozitie. Nu ar fi nicio tragedie daca Partidul Social-Democrat ar avea competitori pe partea stanga a esichierului politic - daca unul nu merge bine, atunci publicul se indreapta catre ceilalti. Dar, in Romania, PSD este singur pe stanga. Si se pare ca a terminat benzina.
Ce este, de fapt, stanga europeana? Este optiunea politica a celor din partea de jos a societatii. A celor care traiesc din salarii, si nu din dividende. A celor care se opresc uneori din scolarizare pentru ca familiile lor nu au destui bani sa-i intretina la scoli inalte. A celor care accepta orice fel de munca atata vreme cat nevoile zilnice sunt neimplinite. A celor care cred ca statul trebuie sa faca servicii sociale, sa se ocupe de treburile colective, sa asigure dezvoltarea si scaderea somajului. A celor care cred in unitatea europeana si in piata unica - poate o mostenire a celebrei formule a€˛Proletari din toate tarile, uniti-va!", dar mai degraba tentati de accesibilitatea pietei muncii in zonele invecinate. A celor care, atunci cand dreapta ia decizia de a invada tari straine, se inroleaza in trupele respective, cu gandul ca banii mai multi compenseaza riscurile. A celor care aplauda orice crestere a impozitelor pe averi si salarii mari, pentru a asigura resursele necesare asistentei sociale.
Problema este ca, in Europa actuala, stanga traditionala se topeste pe zi ce trece. Publicul care voteaza in Europa (peste 200 de milioane de oameni) cere initiative politice care nu sunt deloc in setul de cunostinte al liderilor clasici de stanga: reducerea impozitelor, parteneriatele public-private, privatizare, extinderea Uniunii Europene, rezerve fata de actiunile militare s.a.m.d. La aceste noi cerinte, liderii stangii, recrutati de obicei din sindicate, organizatii neguvernamentale, mass-media (vorbesc de Europa Occidentala, nu de Romania), administratia publica, nu au raspuns prea convingator. Partide de stanga cu o istorie fabuloasa au fost pur si simplu maturate de pe scena politica (partidele comuniste italian, francez, spaniol si portughez) sau transformate in copii palide ale unor curente de centru-dreapta (Partidul Laburist englez sau Partidul Social-Democrat German).
S-ar parea ca Partidul Social-Democrat din Romania parcurge acelasi drum al reducerii ponderii si confuziei doctrinare. Ar putea fi corect, daca nu ar fi gresit.
Temeiul existentei PSD pe scena politica romaneasca nu a fost nici nostalgia dupa sistemul comunist (numai 3-4% din populatia Romaniei doreste intoarcerea la vechiul regim), nici puterea economica a securistilor si politrucilor - desi aceasta a fost si este reala, dar nu destul de puternica pentru a face un partid sa obtina de doua ori 36% din voturile electoratului -, nici spiritul de gasca al unor politicieni corupti si malefici - prezent si el, dar nu numai la PSD.
Temeiul existentei PSD a fost viziunea confuza a unei parti a publicului despre o societate dezirabila bazata pe solidaritate, decenta, moralitate, pragmatism, mandrie nationala si sanse tuturor. Este uluitor de sanatos sa vezi cum in Romania un partid condus de un bogatas cu o istorie cetoasa nu poate depasi pragul electoral, in ciuda mass-media care ii stau la dispozitie. Este plin de optimism faptul ca in Romania orice politician care spune ceva cu miez despre lupta impotriva coruptiei are un sprijin public consistent. Este fundamental sa pricepi ca in Romania publicul de stanga nu vrea baieti destepti la conducere, bine imbracati, frumosi de ii poti pune pe coperta revistelor de coafeze, vorbind alambicat si foarte subtire. Publicul de stanga din Romania vrea politicieni care pun accent pe moralitate, nu pe atacarea Justitiei, pe solidaritate, nu pe lupta pentru existenta, pe decenta in aplicarea impozitelor, pe sanse egale de a avea acces la educatie, sanatate publica, mediu ambiant civilizate. Si, indeosebi, vrea oameni care sa mobilizeze resursele, nu sa demoralizeze si putinii sai combatanti. Daca fac aceste lucruri pot fi chiori, schiopi, sa vorbeasca engleza cu accent de Port Said, fustangii si troscanitori. Nu are importanta. Important e ce vor sa faca, nu cum arata.
Cine pricepe cu adevarat ce vrea publicul poate contribui la refacerea stangii din Romania. Cine nu, va negocia continuu cu dreapta, ba una, ba alta, nestiind ca dreapta nu negociaza, dreapta domina. Iar cand apuca parghiile puterii, nu le mai da drumul. Cu orice pret.
Doamna Mungiu are dreptate sa fie ingrijorata de evolutia PSD.