Consiliul European ce se reuneste azi si maine la Bruxelles este, potrivit comentatorilor presei si posturilor de televiziune franceze, cel mai important de la votul negativ exprimat in 2005 de francezi si olandezi fata de proiectul de Constitutie al UE, vazut atunci ca "un dublu cutremur" in comunitatea europeana. De ce? Pentru ca, asa cum releva cunoscutul editorialist al cotidianului strasbourghez Les Dernieres Nouvelles d 'Alsace, Alain Duhamel, de data aceasta miza este decisiva: urmeaza a se constata "daca, in sfarsit, sunt intrunite conditiile pentru un redemaraj in Europa". Asa cum am vazut, in ultimele saptamani, Angela Merkel, ce asigura presedintia Consiliului European pana la 30 iunie, nu a precupetit niciun efort pentru a atinge acest obiectiv promis de presedintia germana in urma cu sase luni.
Cu energie si cu un realism impresionante, ea a facut demersuri pe langa fiecare dintre cei 27 membri ai Uniunii. Multi dintre ceilalti sefi de guverne europene au actionat, in paralel, pentru a asigura succesul summit-ului. Foarte rar, sublinia ziarul mai sus citat, un numar atat de mare de personalitati de asa inalt nivel au intreprins si au primit, in doar cateva saptamani, frecvente vizite avand drept obiectiv facilitarea obtinerii unui compromis care sa "fortifice Batranul Continent in fata mondializarii".

Frantei ii revine un rol special

Joi si vineri, "omul-cheie" al negocierilor de la Bruxelles va fi Nicolas Sarkozy. Din nou, Frantei ii revine "un rol foarte special", avand in vedere ca dezbaterile se vor axa, in principal, asupra proiectului sarkozyan de tratat european simplificat.
Presedintele francez se va afla in dubla postura: cea de reprezentant al unei tari fondatoare a UE care a blocat proiectul initial al Constitutiei Europene, dar si in cea a noului venit, purtator al unei propuneri de compromis care in ultimele saptamani si-a sporit sansele de succes.
Mai exact spus, compromisul oferit de Sarkozy pare cel mai bine plasat pentru a debloca situatia din Uniune. Asa cum se stie, presedintele francez a depus eforturi considerate de presa franceza drept "homerice" pentru a obtine sprijinul scepticilor sau al oponentilor cei mai duri.
Saptamana trecuta, Sarkozy s-a deplasat personal la Varsovia pentru a-i convinge pe fratii Kaczynski de calitatile proiectului sau de tratat european simplificat. A mers apoi, luni, la Londra, pentru a-i intalni pe Tony Blair si pe viitorul sau succesor, Gordon Brown, ambii constituind un obstacol redutabil in calea compromisului.
El doreste sa le releve faptul ca proiectul sau de tratat renunta la termenul "Constitutie", se rezuma la un numar redus de articole care sa fie adoptate ca un fel de amendamente la Tratatul de la Nisa. Obiectivul sau la Londra este de a calma opozitia partizanilor votului negativ din Franta si din Olanda si de a facilita ratificarea noului tratat de catre Marea Britanie pe cale parlamentara, si nu prin referendum.

Citeste si:

Cuiul disputei, Polonia

Efortul major al Angelei Merkel si al intregii ofensive europene din ultimele saptamani a fost indreptat spre a convinge Polonia sa nu blocheze lansarea noului tratat ce vizeaza reformarea institutiilor europene. Batalia principala se va da in jurul principiului unei presedintii stabile a Consiliului European, in privinta numirii unui ministru de Externe european (britanicii vor doar un simplu inalt comisar european), dar mai ales in legatura cu modificarea sistemului de vot prin instituirea majoritatii calificate si adoptarea principiului dublei majoritati (votul a 55 la suta dintre statele membre, cu 65 la suta din populatia UE pentru fiecare majoritate calificata).
Tratatul simplificat intampina o dubla opozitie: tarile cele mai "suveraniste" nu doresc "simplificarea" propusa de Franta. Polonia, asa cum se stie, respinge categoric sistemul dublei majoritati, Marea Britanie refuza orice simbol european si orice extindere a majoritatii calificate. O clauza de exceptare ar putea convinge, insa, Londra sa accepte compromisul.
Cele 18 tari care au acceptat deja textul initial al Constitutiei Europene nu vor reluarea disputelor pe aceasta tema. In privinta Poloniei, exista speranta ca pozitia sa dura sa poata fi flexibilizata prin a-i face unele concesii legate de numarul locurilor de parlamentari europeni sau chiar a drepturilor de vot. Un lucru este cert: summitul din 21-22 iunie de la Bruxelles va fi teatrul unor eforturi diplomatice fara precedent, in cadrul lor prioritare vor fi eforturile pentru adoptarea unui mecanism - cat mai simplu posibil - care sa permita adoptarea de decizii si construirea unor politici comune europene.