Viata i-a fost pe cat de scurta, pe atat de plina de evenimente, controverse si mister. Si de-ar fi fost o oarecare, Maria Tanase tot ar fi tulburat oamenii cu povestea ei. Dar peste toate ramane vocea-i inimitabila.


Este aproape un sacrilegiu sa scoti la iveala detaliile vietii unui om cu voce de inger. Maria Tanase nu a fost o femeie celebra si atat. Pietrele de incercare puse in calea sa scot la iveala un amalgam de durere si fericire, de impliniri si neimpliniri personale, de toane, mofturi, generozitate si bunatate sufleteasca. O femeie apriga, dar uluitor de sensibila uneori. A avut in mainile sale fericirea si a prelucrat-o asa cum un sculptor lucreaza materia bruta. A fost constienta de binele pe care un suflet este dator sa-l faca unui alt suflet. Nu s-a intrebat cat sa dea din "granele sale" si daca nu cumva o sa ramana saraca, tot continuand sa daruiasca. S-a oferit intru totul. Putini sunt aceia care au inteles cine era Maria Tanase, ca om. Poate ca artist oamenii au fost in stare sa-i banuiasca talentul privind doar la reactia acelora care stiau sa o asculte (si cu sufletul).


IUBIRI, IUBIRI. A iubit fara sa stea sa contorizeze cat si cui trebuie sa-si "inchirieze" inima. "Dragostea este cea mai frumoasa si cea mai nebuna dintre toate pasiunile... Este ingenioasa si stie sa faca posibilul si imposibilul, caci dintr-un poltron face un om brav, dintr-un zgarcit, un risipitor, dintr-un infumurat, un om smerit si modest, si dintr-un intelept, un nebun". Aceasta explicatie a "fenomenului" in cauza ne-a fost lasata (din secolul al XVI-lea) de aristocratul intelept Axel Oxenstierna. Maria a avut o viata pe care a impartit-o, pe rand, cu mai multi barbati: Maurice Nègre, Sandu Eliade (regizor si director al Teatrului Savoy), Mircea Crutescu (diplomat), Gheorghe Anghel (sculptor), Constantin Brancusi si Clery Sachelarie. "Cu Brancusi s-a intalnit la Paris. Era fatal ca sa se intalneasca la expozitia din Paris, din 1938, pe care o serveau sub diriguirea lui D. Gusti, sa se imprieteneasca fulgerator, sa se desparta cu invective din partea neichii Costache, care afirma, in final, obosit ca nu-i mai place cantecul Mariei Tanase...", dezvaluia Petre Pandrea in "Brancusi - Amintiri si exegeze".


DATORIE. Dintre toti barbatii care au intrat (si-au iesit) in inima Mariei Tanase, doar grecul Clery Sachelarie a devenit sotul ei. Din mosier s-a facut barbatul Mariei. Era cu 13 ani mai in varsta, dar ea
l-a vrut si l-a avut, cu acte, pe viata. "Cand a pus ochii pe Maria scapatase, era complet lefter... Fara sa se sinchiseasca, si-a dus viata pe langa ea fara sa faca nimic. Intocmind de regula austriace si martingale la curse, ospatandu-se fara retinere la Capsa, unde Maria ramanea nu o data datoare costul pranzului..." Astfel l-a descris fostul impresar Gaby Michailescu pe Clery.


IN DOUA PARTI. Maria Tanase a fost specialista de doua ori: a stiut si sa cante, si sa-si traiasca viata, cu toata responsabilitatea. Marea cantareata a transmis informatii secrete francezilor si englezilor. A fost spion, devenind din "reactionara" informatoare a Securitatii. A trait intens, fara sa se ingrijeasca de modul in care va ramane in "arhivele" emotionale ale publicului prin ceea ce-a facut ea ca om. S-a ingrijit doar de imaginea pe care o va lasa folclorului romanesc. "Culege-mi visele pe care le-am croit langa tine si imparta-le oamenilor", i-a spus sotului Clery Sachelarie, inainte de marea despartire de pamanteni. "Cu racheta o sa sui/ In taria cerului/ Si fac halta de-ajustare/ Doar la cele doua Care/ Eu ma urc in carul mic/ Si c-un fir de borangic/ Trag cu mine la plimbare/ Tot tarafu-n Carul mare." Aceasta era viziunea Mariei despre cea mai lunga (si importanta) calatorie: cu taraful dupa ea! Tezaurul pe care ni l-a lasat "Maria, cea fara de moarte"(asa cum i-a zis fostul impresar, Gaby Michailescu) vi-l prezentam in doua parti. Veti putea primi astfel doua CD-uri de colectie. Daca melodiile de primul CD le-ati mai auzit macar o data-n viata, pe cel de-al doilea veti descoperi cantece inedite din perioada 1936-1957, pe care specialistii le credeau pierdute. Etnografii de la Institutul de Etnografie si Folclor "Constantin Brailoiu" au cautat documente sonore in arhiva proprie si au reconditionat tehnic cantecele, readucandu-le la viata. Maria Tanase traieste (domiciliu: Carul mic), iar noi, pamantenii, putem s-o ascultam. S-o ascultam...


Blestemul unei vaduve, facut celebru de Maria TanaseGreu blestem de dragoste, cantecul "Cine iubeste si lasa" a fost cules de etnograful Harry Brauner in 1929, din satul brasovean Dragus. Specialistul a "lucrat" versurile si linia melodica a originalului ("Taraisul sarpelui"), astfel incat sa se potriveasca vocii si tinutei scenice ale artistei Maria Tanase. Am mers la Dragus pe urmele faimosului cantec si am intalnit-o pe maica Silve, nepoata lelii Hirea, cea pe care o inregistrase Brauner in urma cu 78 de ani. "Eu aveam atuncea doi ani, bunica - 42 si era vaduva. Ea se cam ocupa cu cantatul, iar «taraganata» asta se stia ca-i cantecul ei de vaduva", si-a amintit maica Silve. Blestemul unei vaduve dintr-un colt de tara marginit de mlastini a ajuns celebru gratie interpretarii dumnezeiesti a Mariei Tanase. "Cine iubeste si lasa", cantecul ce musteste parca de toate nefericitele sale iubiri se regaseste pe CD-ul de colectie "Maria Tanase - partea I".