Din rude mari imparatesti...
Carol I a murit in ziua de 27 septembrie/10 octombrie 1914, dupa cea mai lunga domnie din istoria romanilor - 48 de ani (a lui Stefan cel Mare a fost de 47 de ani). I-a urmat imediat la tron nepotul sau, Ferdinand, adus in tara cu mult inainte, pentru a fi pregatit sa domneasca; s-a casatorit cu principesa Maria de Edinburgh (1892), descendenta directa a reginei Victoria a Marii Britanii si a tarului Alexandru II al Rusiei. Cei doi au avut 6 copii: Carol (viitorul rege Carol II), Elisabeta (devenita regina a Greciei), Marioara (regina Maria a Iugoslaviei), Nicolae, Ileana (arhiducesa de Habsburg, care s-a calugarit, dupa ce avusese 6 copii, sub numele de Maica Alexandra) si Mircea, print mort la doar 4 ani (1917).
Am amintit toate acestea, ca preambul la lansarea exceptionalei carti MIHAI I AL ROMANIEI - REGELE SI TARA, de scriitorul istoric englez Ivor Porter (13 iunie a.c.), prezentata de acad. Constantin Balaceanu-Stolnici, Dinu Zamfirescu (presedintele INMER), ziaristul romano-englez Christian Mititelu si tanarul istoric Filip Lucian Iorga. Sub auspiciile aceluiasi Institut National pentru Memoria Exilului Romanesc, astazi, 20 iunie 2007, vor avea loc o noua editie a Saloanelor INMER, la Palatul Cantacuzino - Muzeul National G. Enescu, in prezenta Majestatilor Lor Regele Mihai I al Romaniei si Regina Ana si celebrarea a 80 de ani de la prima urcare pe Tronul tarii a Regelui Mihai. Festivitatea este completata de comemorarea muzicianului dirijor Sergiu Celibidache, de la a carui nastere se implinesc 95 de ani; isi vor da concursul maestrul pianist Dan Grigore si corul de copii TRISON, din Chisinau. Autorul acestui program este ziarista realizatoare TV Marilena Rotaru.
"Spion", diplomat si scriitor
Pana la aparitia acestei "povesti" a lui Ivor Porter (MICHAEL OF ROMANIA. THE KING AND THE COUNTRY, 2005) tradusa de Gabriel Tudor si revizuita de Christian Mititelu (Ed. Allfa, 2007) despre viata regelui nostru s-au scris mai multe lucrari, din 1990 incoace, de o deosebita valoare fiind cele 4 volume de "Convorbiri cu Mihai I al Romaniei" realizate de regretatul scriitor Mircea Ciobanu, incepand cu anul 1991 (Ed. Humanitas). O contributie importanta la cunoasterea adevarului istoric despre intreaga perioada a prezentei regilor in tara noastra am avut-o prin publicatia CUGET, revista a Miscarii pentru Regatul Romaniei, avand ca deviza Nihil sine Deo, Nihil sine Rege, Nihil sine Lege (1992-1997). Mai mult, in 1994, mi-a aparut volumul MONARHIA ROMANEASCA, la Editura Litera.
Si iata un fragment din "nota" lui Ivor Porter, despre "povestea unui monarh care a condus personal lovitura de stat (n.r. din 23 august 1944), ce a izgonit trupele lui Hitler din tara sa" si "a continuat sa plaseze interesele tarii mai presus de orice, oricare ar fi fost urmarile pentru el si familia sa".
Intr-adevar, masivul op, de aproape 300 de pagini, cu tabele-scheme genealogice, cu personalitati ale vietii politice, militare si cultural-stiintifice din epoca interbelica si postbelica, pana la relatarea vizitelor regale dupa 1989, reprezinta cunoasterea aprofundata a autorului asupra societatii romanesti, de-a lungul unui intreg veac de convulsii, realizari, incertitudini si esecuri. Tanar diplomat universitar, cunoscator al mai multor limbi, Ivor Porter a fost parasutat, impreuna cu doi colegi, in spatele frontului, in Romania, cazand intr-un sat, unde taranii i-au dat pe mana jandarmilor locali, la sfarsitul anului 1943. Acestia au raportat "mai sus" si, pana la urma, maresalul Antonescu, mai marele tarii, a hotarat sa fie dusi, sub stricta paza, la politie, fara a-i da pe mana Gestapoului, unde au stat, in conditii civilizate, pana la 23 august 1944, in noaptea respectiva punandu-se la dispozitia regelui Mihai. Despre aceasta etapa din viata lui, a scris OPERATIUNEA "AUTONOMUS", aparuta la Londra, in 1989, si tradusa doi ani mai tarziu (Ed. Humanitas).
"Spion si diplomat", Ivor Porter a avut apoi numeroase misiuni si indatoriri pe plan international, ramanand un fidel admirator al regelui Mihai si al romanilor, realizand o "cronologie" exacta a evenimentelor, din 10 mai 1866 pana in decembrie 2004.
Copilarie si adolescenta
Acum, sarbatorind 80 de ani de la prima urcare pe tron a Regelui Mihai, se cuvine sa reamintim principalele momente din existenta Sa, viata cu un destin shackspearean. Totul porneste de la tatal sau, printul mostenitor Carol, ofiter in armata romana, care "fuge" din front si se casatoreste la Odessa, cu Ioana Lambrino, fara acceptul regelui Ferdinand (13 septembrie 1918). Casatoria este anulata. Un an mai tarziu, printul Carol se casatoreste cu principesa Elena a Greciei si Danemarcei, aducand in Curtea Regala un fiu, Mihai, viitorul rege al Romaniei. Inconjurat de dragostea materna si mai ales a bunicii, regina Maria, copilul a crescut fara tata, deoarece printul Carol renuntase la drepturile de mostenitor si se autoexilase cu amanta sa, Elena Lupescu.
Moartea regelui Ferdinand (20 iulie 1927) il aduce pe tron pe copilul Mihai, sub un Consiliu de Regenta, din care faceau parte printul Nicolae, patriarhul Miron Cristea si Gh. Buzdugan, presedintele Inaltei Curti de Casatie (dupa decesul acestuia, in octombrie 1929, a fost cooptat juristul C. Sarateanu, din aceeasi institutie). Intre cele trei personalitati nu existau prea multe afinitati, dar, atata timp cat a mai trait Ionel Bratianu, grijile statului cadeau in exclusivitate pe umerii Guvernului liberal, regentii vazandu-si fiecare de preocuparile lor si toti de educatia copilului-rege, asupra caruia vegheau, de fapt, bunica-regina Maria si mama sa, Elena, mai ales ca printul Carol si principesa Elena hotarasera sa divorteze (21 iulie 1928).
La 1 Decembrie 1918 se implinise visul de veacuri al romanilor, cei din Transilvania, Basarabia si Bucovina intrand in granitele firesti ale romanismului. Pentru asta pledasera liberalii si national-taranistii. La ceas de cumpana, cand se vedea ca Regenta nu functioneaza cum trebuie, Iuliu Maniu a luat legatura cu printul Carol, propunandu-i sa revina in tara, ca rege, Maniu cerandu-i sa renunte la relatia cu Lupeasca. Cand i s-a promis un princiar DA, toate drumurile lui Carol spre coroana Romaniei erau deschise, astfel ca in 1930 a devenit rege (pana in 1940), detronandu-si fiul si devenind oficial amantul Elenei Lupescu (8 iunie 1930), casatorindu-se cu aceasta in exil fiind, peste multi ani...
A inceput marea drama/trauma a copilului Mihai. Fara mama, aceasta fiind expulzata in Italia, unde nu avea voie sa o vada decat de doua ori pe an, in vacante, sub stricta observatie a celor trimisi de tatal sau, tanarul Mihai avea un sprijin deosebit din partea bunicii, regina Maria. Asa a putut sa reziste situatiei ingrate, in care-l adusese tatal sau, chit ca regele il proclamase Mare Voievod de Alba Iulia, din 1932. A devenit elev de liceu, intr-o clasa/scoala palatina, avandu-i colegi pe reprezentanti ai tuturor starilor sociale si etniilor din Romania interbelica, printre care Chiaburu Radion, Cernovodeanu Dan, Dinulescu Ion, Heltmann Walter, Ioanitiu Mircea, Jurchescu Ion, Margelatu Tanase, Zamfirescu Lasar, Kovacs Ivan Pal, Dusa Gheorghe si Malaxa Constantin. Corpul profesoral era format din C.C. Gurescu, Ion Chirescu, Ion Conea, Nicolae Popescu, Gh. Lazar, Ion Gruia, general Traian Grigorescu, colonel adjutant Constantin Damaceanu, Florica Muzicescu, Bernard Capesius, Leon Thevenin si Ion Zamfirescu - profesorul de filosofie care, la 85 de ani (in 1994), ne-a pus la dispozitie toate amanuntele privind, in special, "lectiile in teren", voievodul trebuind sa cunoasca toate provinciile tarii, sa aiba parte si de necazurile oamenilor, oriunde s-ar afla ei... Astfel, adolescentul si-a conturat o imagine realista despre tara, diferita de a tatalui sau, care se marginea, in ultimii ani de domnie, la festivitati somptuoase, dictatoriale, pe stadioane si-n piete publice, dupa modele fascist-hitleriste (si, ulterior, stalinist-ceausiste!).
Intre 23 august '44 si 30 decembrie '47
La 6 septembrie 1940, dupa abdicarea regelui Carol II, putin dupa luarea bacalaureatului, tanarul Mihai redevine rege. Conducator al Statului era insa generalul Ion Antonescu (ridicat ulterior la rang de maresal), preluand mare parte din prerogativele si atributiile regale esentiale, Majestatii Sale ramanandu-i doar cele cu caracter onorific si protocolar. Trecem peste acei ani de razboi, in care Romania a fost angrenata intr-un conflict care nu-i apartinea (doar lupta pentru recucerirea Transilvaniei si a Basarabiei conta).
Si iata-l pe Voda, in primavara lui '44, ca realizeaza pericolul imens in care se gasea Romania, dupa ce aflase ca tara putea sa devina teatru de confruntare a celor doua forte beligerante, la care isi daduse acordul maresalul.
Acest tanar monarh, curajos si constient de situatia dramatica a regatului, ii convoaca, in secret, pe fruntasii politici ai vremii, pentru a injgheba o intelegere privind iesirea din razboi. In mai multe runde de convorbiri, au fost: Iuliu Maniu, I.C. Bratianu, Titel Petrescu si Lucretiu Patrascanu. Fara a intra in amanuntele Actului de la 23 august 1944, despre care s-au scris zeci de studii si articole, inclusiv marturiile Regelui Mihai consemnate de Mircea Ciobanu, trebuie doar amintit ca razboiul a fost scurtat cu 6 luni, conform istoricilor si analistilor occidentali. Cu toate meritele dovedite si apreciate de intreaga lume, la 30 decembrie '47 Regele a fost fortat sa abdice, de catre Dej si Groza...
Ca in urma pertractarilor intre marile puteri noi am obtinut Transilvania, eliberata de trupele romane, dar am pierdut, in favoarea URSS, Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Hertei, precum si sudul Dobrogei (Cadrilaterul) la bulgari, este o alta... poveste. Interesant e faptul ca despre toate aspectele Romaniei sovietizate si postcomuniste, Ivor Porte are o imagine foarte pertinenta, aducand povestea sa pana la vizita extraordinara a Regelui Mihai, de la Sfintele Pasti 1992.
Cu 2-3 km pe ora pe sub Arcul de Triumf
Peste o jumatate de milion de bucuresteni si-au intampinat Suveranul Iata un episod foarte mediatizat, relatat pe larg in revista CUGET (nr.6, mai 1992), din care rezum. La aeroportul Otopeni, familia regala - cei doi suverani si principesa Elena, cu fiul sau Nicolae - a fost intampinata de cateva sute de monarhisti. Prietenul nostru Alexander Bujacker, din Germania, originar din Sighisoara, inchiriase, pentru acest eveniment, 6 masini Volvo, cu care am plecat, in coloana, spre Capitala. Zi superba, cu soare si cer albastru. In zona Casei Presei Libere (fosta Scanteii), pana dincolo de Arcul de Triumf, alte mii de cetateni intampinau oaspetii.
De la Piata Romana, nu se putea inainta, multimea acoperind tot traseul rutier, dorind sa-si vada Regele, aruncand flori peste masini, alergand pe langa ele, impingandu-le. Vad ca soferul nostru opreste motorul si-l intreb de ce, la care el raspunde: "Aceste masini au fost testate in cele mai cumplite situatii, la Polul Nord si-n Sahara, dar nu la 2-3 km pe ora, ca aici, de sarim in aer"... Pana la Universitate si apoi spre biserica Sf. Gheorghe, pe distanta de vreun kilometru, circa o jumatate de milion de bucuresteni ne-a urmat, pret de vreo ora, scandand "Regele si Patria!", "Majestate, nu pleca, asta este tara Ta!", "Majestate, noi va vrem, la Palatul Cotroceni!" etc, etc. A fost, fara indoiala, cea mai mare adunare populara spontana, care a avut loc pe pamantul Romaniei, dupa al doilea razboi mondial.
Prezenta Suveranilor si a printului Nicolae in balconul hotelului Continental si vizita pascala la Curtea de Arges, peste tot intampinati cu ovatii, au determinat mania proletara iliesciana, Regelui interzicandu-i-se venirea in tara in care s-a nascut si a crescut. Pana in primavara anului 1997, cand noua conducere a Romaniei i-a redat cetatenia, fiind primit cu onorurile ce i se cuveneau, la Guvern si Presedintie...
Aceasta pagina vrea sa contribuie la aflarea adevarului si sa repuna in drepturi istoria monarhiei romanesti, prin evocarea, plina de simboluri si invataminte, a destinului M.S. Regele Mihai I al Romaniei. Dar exilul sau si al familiei, este o alta "poveste", de un dramatism de-a dreptul shakespearean...