Soldatelua€™ lui taticu

A fost comandant de pluton si a stat pe front pana la caderea Odessei. Acolo a sarbatorit, cu cartofi copti si muzica unei viori dezacordate, nasterea "soldatelului lua€™ taticu". Cel care avea sa-i poarte intregul nume, ca invatatorul sa pacaleasca moartea si sa existe mai departe, de-ar fi pierit in razboia€¦


Cicerone Georgescu a plecat in armata in 1928, la Regimentul de infanterie de la Campulung. La TTR-isti. A stat un an. In 1940 a fost mobilizat in Basarabia, pe malul Nistrului, in Moldova. Apoi, a plecat pe front...

FOC CONTINUU. "Pe mine m-a mobilizat la Batalionul de mars, pentru completarea regimentului. Si am venit, dupa ce sa incepuse razboiul, si am prins Regimentul la Tighina. Acolo ne-a varsat de la batalion la complectarea Regimentului. Io am nimerit la Batalionul 3, Compania a 10-a. Intamplarea, n-am cerut eua€¦ Am trecut Nistrul dincolo, la Tiraspol. Am stat vreo doua-trei zile acolo, am vazut, era niste magazii mari, de unde veneau soldatii cu salamuri, cu sticle de vin (n.r. - rade), le gasea p-acolo. La doua, trei zile ne-a bagat in foc." "Ati tras cu arma?", il intreb. Rade iar. "Cum n-am tras? Mergeam tragand." "Si-ati ucis oameni?" "N-am vazut pe nimenea murind, n-am tras la ochi."


NOROCUL. In razboi, pamantul l-a scapat de la moarte. "Acolo am observat ca pamantul este cel care scapa. In prima lupta in care m-a bagat, la Rasten, m-am lipit de pamant, am facut oleaca de groapa colea si asa am scapat. Am avut un coleg, invatator de pe la Calinesti, cu care am fost si la recurti, la Campulung, cand am facut armata, in aceeasi companie, si concentrarile, in aceeasi companie. Eram prieten cu el. In ultimul timp, in ultimele lupte, era incheietor de pluton. Eu - comandant de pluton. Cand primeam lanterna verde, trebuia sa plec la atac inainte, iar el trebuia sa fie in urma noastra, ca nu cumva sa ramaie vreunul. Daa€™ el nu pleca de langa mine deloc. Zicea ca «nu fug ma de tine, ca tu ai noroc de viata, traiesc cu tine!». Si la ultima lupta, doma€™le, la Dalnic, era langa mine. N-avea o jumaa€™ de metru. Pe mine ma striga un ostas «dooomnule, a ramas Pavel cu pusca mitralieraaa!». Eu dau fuga, sa ma duc sa-l scot pa€™ala. Daca a trecut vreo cateva secunde, cat am facut 10-15 metri. Ala, cand a vazut ca ma duc repede inspre el, s-a sculat. S-atunci ma intorc inapoi si-l vad pe Dragusin. Cazuse o ghiulea tocmai langa el. Si l-a taiat la mijloc, i-a varsat matele. S-atata am mai auzit: «Mor, ma, Cicea€¦". Si a si murit, langa mine, colea."
In 1941, dupa caderea Odessei, divizia in care lupta a fost demobilizata si adusa la Campulung. Era Divizia a III-a din "Grupul de Armate Antonescu".


PETRECEREA. Plecase la razboi lasand-si acasa nevasta cu trei copii mici. O fetita i se prapadise. Iar al cincilea copil era pe drum, trebuia sa se nasca. "Soldatelul lua€™ taticu", spune el si zambeste cu sufletul. Fata i se lumineaza cand isi aduce aminte. "Eram in linia intai  si mi-a iesit inainte baietii de la noi, de la Jupanesti. Militari. Era unua€™, Gogu a lua€™ Prunas, care era la compania de aduna mortii, care facea gropi. Altua€™ care era bucatar, Gheorghe Tiganua€™, altua€™ lautara€¦, erau raspanditi pe front. Si, cand au auzit ca viu io, mi-au iesit inainte. Si ala, Gogu, zice «neica, a nascut nevasta matale un baiat si i-a pus numele Cicerone!» (n.r. - batranul incepe sa rada). Ala, Nelu Lautarua€™, a inceput sa cante cu vioara «Soldatela€™ lua€™ taticua€™/Cat de mult te-am asteptat»a€¦"

Incepe sa fredoneze incetisor cantecul pe care o vioara dezarcordata il ingana pe front, acum 66 de ani, in cinstea celui abia venit pe lume. "Bucatarua€™ Gheorghe facuse el focua€™, bagase o oala de pamant, o oala mare cu cartofi. Am facut niste cartofi coptia€¦! Deh, am cinstit nasterea lua€™ fia€™miu."  


NUMELE. Acasa, celui cinstit si inca nevazut i-au pus numele de Cicerone. "A scris nevasta-mea atunci scrisoare si i-am zis ca daca face baiat ii pune numele Nicolae, daca e fata - Maria. Eu aveam iconita lua€™ Sfantua€™ Nicolae, o purtam in buzunar, cu mine, pe front. Si a lua€™ Domn Hristos, si m-a ajutat mult. Scrisoarea mea a intarziat pe drum. Iar maica mea a zis «moare Cici al meu pe front, nu se poate, ii puneti numele Cicerone, sa-i urmeze cineva numele!». S-au certat femeile intre ele si Cicerone a ramas numele. Dupa ce a venit scrisoarea, nevasta a inceput sa planga si, ca sa o impace, la botez a zis Cicerone Nicolae. Iar, ca sa impace pe toata lumea, pana la urma a mai facut inca o fata - Maria, si un baiat - Nicusor."


DEPARTE. A crescut cinci copii. Pe toti i-a tinut in scoli si in facultati. Si toti au devenit dascali, ca tatal si bunicul lor, chiar si aceia care urmasera facultati tehnice. "Soldatelul lua€™ taticu" a fost profesor in Jupanesti. A avut noroc cu el fostul comandant de pluton, caci astazi Cicerone junior are grija de cel care a implinit 100 de ani ca de un copil mica€¦
Dar cea mai mare mandrie a batranului invatator sunt acum nepotii lui. Unul dintre ei e in Danemarca, a plecat la masterat acolo si nu s-a mai intors. Alta nepoata e in Canada. Cicerone Georgescu n-a iesit din tara decat pana la Odessa, cand cu razboiua€™a€¦


Pentru rezistentaDupa tavalugul celui de-al doilea razboi mondial, a venit ghilotina rosie. La doi pasi de Jupanesti, ultima comuna din vale e Nucsoara. Cea din care oamenii s-au ridicat mai presus decat destinul unei natii, pentru a face rezistenta din munti. Miscarea a fost condusa de Toma Arnautoiu intre anii 1949 si 1958.
"In Nucsoara, isi aminteste centenarul, era un invatator care avea doi baieti: unul - inginer, unul - ofiter. Era in legatura cu colonelul Arsenescu, fost ofiter de stat major. Si le intrase lor in cap ca vin americanii, ca scapa de rusia€¦ Au facut o rezistenta pana€™ munti. Cu colonelul Arsenescu. Si-n rezistenta au intrat si alti invatatori. Printre ei a fost si un coleg de-al meu, de la Poenarei, unua€™ Popescu Gheorghe, un invatator foarte bun. Erau toti de varsta mea, tineria€¦ Si-n munti facusera adaposturi prin padure, hrube, facusera rost de cojoace, de haine. Avea legaturi cu femeile asteaa€¦, femeia lua€™ Popescu si cea a lua€™ Constantinescu de-acolo, din Poenarei. Primea rufele, le spala, le calca, apoi alte femei din sat trimitea sa le duca inapoi. Dar secret, nu stia oricine. Si erau niste ciobani care veneau la noi, vindeau branza de burduf. Eu aveam atunci moara. Si Teasa, unul dintre ciobani, m-a intrebat daca nu dau un metric de malai pentru rezistenta. 15 kile, atata are un metric, mai mult nu putea sa duca... Si le-am dat de 2-3 ori, daa€™ le-am zis sa nu spuna din partea cui e. Nevasta imi zicea: «Ma, potoleste-te!». Intr-o vreme convocau pe toata lumea la Cosesti, la primarie. M-am dus si io. Si ne intrebau de cei din muntia€¦ Era o perioada cand, noaptea, daca latrau cainii, fugeam pe deal. Stateam pitit in zavoi trei, patru zile, nu stia de mine decat morarul. Mi-era frica de securitate atunci. M-au si arestat, m-au tinut o zi intreaga acolo. Tot in legatura cu cei din muntia€¦"
Rezistenta comunista a fost asasinata. "Pe cei din munti i-a prins ca au bagat jandarmi, militie. Sotul Elisabetei Rizea a fost arestat. Inchipuie-ti ca au avut socotelile lor! Avea dibacia lora€¦ Adusesera la Nucsoara un gestionar de-al lor, avea marfuri multe, magazinul incarcat, vindea si pe datorie. Era comunist de-al lor. Si, prin femeile si ciobanii care avea legatura cu aia, s-a dus si i-a prins. I-a tradat cineva! L-a prins si pe Arnautoiu, l-a arestat si pe colegul meu, Popescu Gheorghe, si pe popa Constantinescu. Si pe nevestele lor le-a arestat. Le-a adus aici, in inchisoare la Pitesti. I-a impuscat."

---

Despre autor: