Poate fi temperata patima religioasa care a cuprins mintile infricosate de ritmul din ce in ce mai alert al transformarii tehnologice cu efecte in plan social si cultural? Poate fi impiedicat triumful unei dictaturi a majoritatii opace, ba chiar ostile fata de orice diferentiaza?

Masificarea religioasa operata cu osirdie dupa 1990 este imaginea inversata a celei al carei esec fusese demonstrat de miscarea populara care a insotit caderea lui Ceausescu. Si, ca orice tendinta excesiva, si aceasta pune in primejdie singurul cistig simbolic al tranzitiei: libertatea. Compensarea unei nedreptati - incalcarea libertatii religioase de comunism - prin alta - limitarea dreptului la opinie prin protectia unui spatiu neutru care sa permita egalitatea dintre cetateni - nu e o solutie. Dar nu solutii cauta noii fundamentalisti. In Romania, politica corecta e opusul celei din Vest: are ca scop impunerea unei singure paradigme etice: cea religioasa. Liberul arbitru crestin paleste in fata acestei atitudini razboinice. Iar de libertatea de alegere nici nu mai poate fi vorba. In locul pluralismului educational care sa favorizeze alegerea libera si responsabila, in pragul maturitatii, unilateralismul este preferat. Si astfel, iluzia libertatii inlocuieste libertatea. Caci nici o alegere nu poate fi facuta daca alternativele nu sint egale.

Furia identitara care tulbura inceputul de mileniu nu inoveaza. Ca orice conservatorism care se respecta, se sprijina pe formule consacrate de istorie, de la forma laica a nationalismului la cea religioasa a fundamentalismului. Iar, uneori, precum in Polonia gemenilor Kaczinsky, si, de ce nu, si in Romania „profunda", cultul natiunii se impleteste cu cel al sfintilor. Iar amestecul devine exploziv. In acest context, decizia Curtii de Apel Bucuresti de a respinge contestatia formulata de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului in raport cu recomandarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii de a asigura neutralitatea spatiului public este o proba a practicii statului de drept. Mai important prin consecintele pe care le antreneaza decit inculparea unuia sau altuia dintre politicienii efemeri care se plimba pe coridoarele puterii, verdictul Curtii de Apel dovedeste avantajul separatiei puterilor in stat. Cind una sau mai multe puteri, in cazul nostru atit cea executiva, cit si cea legislativa, obsedate de scorul din sondaje si de conservarea voturilor, cedeaza in fata asaltului unui public, libertatile devin forme fara fond. Alegind sa atace recomandarea CNCD si aminind elaborarea unor norme prin care sa reglementeze prezenta simbolurilor religioase in scolile romanesti, MEC s-a sters pe miini ca Pontus Pilatus. Revenea justitiei rolul de a face dreptate. Si cum MEC va face recurs, rolul acesteia nu s-a incheiat.

Asistam la substituirea unei identitati religioase bazate pe cutuma printr-una sociologica fondata pe certitudini personale fundamentale si indiscutabile. Si astfel, fundamentalismul isi face loc in spatiul public pentru a-l converti sau a-l anula. Abordarile private devin adevaruri absolute. Si pentru a le impune, ofensiva fundamentalista nu scade in forta. Cum altfel decit fundamentalista se poate numi o demonstratie, realizata in urma cu citeva saptamini la o emisiune de stiri a postului public de televiziune in care teoria evolutionista era „dovedita" falsa. CNA, grijuliu la alte incalcari ale libertatii, nici n-a observat excesul. Iar patima, fie ea si identitar-religioasa, orbeste.