Daca guvernarea e liberala doar cu numele, investitiile ajung doar acolo unde le "indruma" statul

Valoarea imobilelor e de sapte ori mai mare decat venitul net anual al romanilor, fata de un raport de 4 la 1 in 2002, observa BNR in ultima analiza privind stabilitatea financiara. Asta sugereaza ca piata imobiliara a devenit mai riscanta si romanii ar trebui sa fie mai atenti la ce cumpara. Dar intrebarea este de ce investesc romanii in imobile si nu in industria alimentara? De ce in case si terenuri si nu in industria auto, a cimentului, a tutunului, in siderurgie, energie sau in activele marilor magazine? Raspunsul este simplu: romanii investesc in piata imobiliara fiindca este piata, oricine poate intra. In industria alimentara ori in cea a cimentului, statul restrictioneaza accesul celor nou-intrati prin norme sanitare sau de mediu. In industria tutunului, lansarea unei marci ieftine de tigari se loveste de acciza minima. In industria auto si in siderurgie, principalele companii au beneficiat de scutiri la plata impozitului pe profit, ceea ce dupa aderare nu mai e permis. Producatorii din energie, in loc sa fie listati la bursa, sunt inca in proprietatea statului si traiesc intr-o buna intelegere cu intermediarii agreati. Iar marile magazine care dezvolta un comert civilizat au primit cadou de la primarii terenuri in buricul targului. Se poate bate cineva cu investitorii strategici?


Sa nu priviti insa accesul pe piata imobiliara ca pe o secventa din alt film. Anterior, tot niste clienti ai statului au cumparat pe mai nimic ogoare la marginea marilor orase si le-au trecut, cu ajutorul primarilor, din extravilan in intravilan. Acum, la sute de euro pe metru patrat, accesul a devenit liber pentru ca piata sa aiba volum si sa sustina preturile.
Dar problema nu este cum au facut clientii statului primul milion din vanzarea unor terenuri, ci ca - in lipsa deschiderii altor piete - romanii isi pun toate ouale in acelasi cos. Daca nu credeti, uitati-va pe bursa ca sa vedeti cat de scumpe sunt putinele alternative de plasament la imobile. Iar Standard & Poora€™s vine si zice ca tarile cu cel mai clar risc de supraincalzire sunt Romania, Bulgaria, Estonia, Letonia si Lituania. Surprinzator, de pe lista lipseste Polonia, desi, anul trecut, imobilele din Varsovia s-au scumpit cu mai bine de 50%, la fel ca la Bucuresti. Care sa fie secretul polonezilor?


Nu-i nici un secret: pe cand la noi investitorii mergeau cu mic, cu mare pe piata imobiliara, in Polonia, statul le permitea sa cumpere si altceva. La Varsovia functioneaza una dintre cele mai dezvoltate burse din regiune si intreprinzatorii pot investi in domenii dintre cele mai diverse. Apoi, cand capitalurile dezvolta afaceri si produse, acestea substituie importuri. Iar la final se explica si de ce ne-a inclus Standard & Poora€™s pe acea lista: pentru ca, ocupati fiind cu imobilele, am uitat ca suntem o tara mare, care ar trebui sa aiba capacitatea de a substitui importuri. Potrivit Standard & Poora€™s, Bulgaria si tarile baltice sunt economii mici, care nu se bucura de acest atu.


E limpede. In loc sa se tot vanture idei pe tema limitarii cererii interne, ar trebui sa ne uitam mai bine la oferta. Aceasta este redusa si scumpa, fiindca statul obstructioneaza accesul pe piete. Iar cand nu aloca piata resursele, ci redistribuie Guvernul nivelul de trai, inflatia e mare si costul capitalului - piperat. Asta nu-i in nici un caz liberalism, dupa cum sugereaza gradul de deschidere a economiei, ci protectionism, asa cum arata inflatia (monetara si legislativa).