Europarlamentarele vor bulversa strategia alegerilor nationale.

Mai tiris, mai grapis, alegerile pentru Parlamentul Europei incep sa bata la usa. Discret, deocamdata - precum ciocanitul degetelor unui client nemultumit de prestatia unui chelner ce alearga bezmetic de colo pina colo. La urma urmei, sint alegeri care - dintr-o perspectiva simplista - au o miza destul de mica. Desigur, da bine sa ai si tu, ca partid, doi-trei reprezentanti, acolo. Mai ameninti ca vei bate cu pumnul in masa Europei, mai organizezi cite o conferinta de presa in care te mai lauzi cu promovarea intereselor nationale in cadrul Uniunii, dar cam atit. Bataia pestelui - pentru a ramine in retorica si intelepciunea mioritica - tot la nivel national se va da.

Sigur, orice chelner, oricit de impertinent si de aglomerat, isi va gasi timp sa-ti mai arunce, la rastimpuri, asigurari linistitoare gen „vine, sefu’!". Tariceanu si-a gasit timp, bunaoara, sa-i asigure pe sindicalisti ca va reconsidera legea fondurilor private de pensii. La rindul sau, PSD a decis sa joace „tare", cerind Guvernului bani pentru judete, drept rasplata pentru sustinerea parlamentara. Dar cam atit. Celelalte partide s-au marginit, cel mult, la declaratii de complezenta: vom face, vom drege, ne vom selecta cu atentie candidatii. Hopa! Playback! „Ne vom selecta cu atentie candidatii"? De unde? Bazinul de figuri publice cu „staif" european al fiecarui partid are apa de doua degete. Majoritatea sint - sau aspira sa fie - ministri. Daca nu, atunci macar subsecretari de stat, ambasadori sau chiar primari. Iar pentru racolari din rindurile societatii civile n-a mai ramas timp.

Un lucru insa inteleg si partidele: miza europarlamentarelor o reprezinta, pe termen scurt, alegerile nationale. Un scor bun obtinut in toamna va influenta categoric rezultatele ulterioare. Asa ca, desi „pe liste", alegerile europarlamentare vor fi gindite ca si cum ar fi uninominale. Partidele vor da tot ce pot ele mai bun, astfel ca urmatoarele alegeri care vor avea, cu adevarat (sa speram), o componenta uninominala le vor gasi, pardon, in fundul gol. Cu poalele-n cap. De unde nu e, Dumnezeu nu cere - electoratul, insa, da. Abia atunci vom realiza atit noi, electoratul, cit si ei, liderii de partide, in adevarata amploare, ravagiile sistemului clientelar, iar chelnerul va intelege de ce, dincolo de toata galagia din birt, ciocanitul iritat al degetelor pe masa, oricit de discret, trebuie luat serios in considerare.

Alin Fumurescu preda stiinte politice la Universitatea din Bloomington, Indiana.