Cu argumentele in principal ca a dus la cresterea castigurilor din salarii si ca a scos la suprafata peste 400.000 de locuri de munca, reprezentantii patronatelor au incercat, la negocierile pentru strategia postaderare, sa contracareze cererea sindicatelor privind abandonarea improvizarii veniturilor in cota unica si, implicit, revenirea la impunerea progresiva pe venit.


Argumentul ca introducerea cotei unice a scos la suprafata 400.000 de de locuri de munca pana atunci necontabilizate reprezinta pur si simplu delir. Ca in Romania s-au creat realmente in plus in ultimii ani 400.000 locuri de munca nu este chiar clar si cu atat mai putin este clar daca ar fi vorba de locuri de munca aflate pe rol si doar oficializate in urma introducerii cotei unice sau de locuri de munca nou create, o data cu cresterea economica obtinuta si care a fost generata in mare parte de investitiile straine. Daca perpetuarea cotei unice convine patronilor, inclusiv deci investitorilor straini, faptul se datoreaza reducerii o data cu introducerea acesteia a procentului de impozitare a profiturilor, si nu scaderii impozitului propriu-zis pe salarii. Partea impozitului propriu-zis in totalul darilor legate de forta de munca era derizorie si inainte in raport cu cea privind contributiile sociale. Si evitarea platii contributiilor sociale, si nu a impozitului pe venit era cauza evaziunii fiscale in domeniul impozitarii salariilor. Scoaterea la suprafata spre impozitare a unui loc de munca necontabilizat produce de fapt efecte inverse celor pretinse: pentru plata unor impozite propriu-zise mai mici (gratie cotei unice), dar care nu reprezinta mare lucru in totalul darilor, s-ar plati contributii sociale mai ridicate, care reprezinta grosul acestor dari. Tocmai acest fapt face ca doar reducerea semnificativa a contributiilor sociale sa aiba darul de a scoate economic la suprafata locurile de munca necontabilizate. A atribui acest dar cotei unice inseamna de a-i conferi virtuti pe care nici nu le poate avea.


Faptul ca introducerea cotei unice a crescut castigurile din salarii nu este contestat de nimeni. Problema este cu totul alta: ca a facut-o foarte mult pentru cei putini si foarte putin, aproape derizoriu, pentru cei multi. Pe acest plan, sindicatele argumenteaza simplu si convingator. Prin aplicarea cotei unice s-a adancit decalajul dintre veniturile mari ale grupului restrans de persoane cu salarii de peste 1.000 de lei, respectiv, veniturile mici ale celor cu salarii sub 600 de lei, care reprezinta, din pacate, 94% din totalul salariatilor din Romania. Gratie cotei unice, cresterea salariala din primul grup a fost de peste 600 de lei, in timp ce la cei cu venituri mici cresterea a fost de numai 4,5 lei. Acestea sunt calculele facute de sindicate. Dl Mocanu, de la CNSRL Fratia, aduce in atentie si un alt argument, de natura macroeconomica. Banii substantial in plus de care au ajuns sa beneficieze brusc cei cu venituri si asa mari au indus la acestia un anumit tip consum din import, care a generat de fapt deficitul de cont curent al tarii, care in mod clar a ajuns sa constituie acum cea mai grava problema a Romaniei.


Sunt lucruri care n-au cum sa faca obiect de controversa. Faptele sunt fapte. Nu prea poate sa fie justa si acceptabila o masura care ii impinge pe cei multi pe coji de nuca, in timp ce-i trimite pe unii, putini, pe petale de roze. Daca scopul guvernarii este de a-i avea in vedere pe cei multi sau si pe cei multi, si nu doar pe unii, putini, la problema cotei unice este de reflectat! Daca insa viziunea este ca cei multi reprezinta doar mana de lucru pentru prosperitatea celor putini, nu mai este deloc de reflectat: inainte in zbor spre capitalismul primitiv! Atata doar ca, de cand cu inglobarea in UE, mana de lucru isi poate lua si ea zborul! La 5 lei castiguri in plus din salariu, nu-i poti indemna pe cei intr-o asemenea situatie decat sa-si ia zborul din cuibul cojilor de nuci!