Terorismul, drama secolului al XXI-lea

Romani in tara fagaduintei  
Desi secolul al XXI-lea a inceput sub impactul descoperirilor stiintei care prevedeau o globalizare si o supratehnologizare a lumii, iata ca terorismul, un fenomen necunoscut in urma cu 50 de ani, tulbura dorita "ordine mondiala". Atentatele sinucigase sunt un fenomen imprevizibil, care pot aparea in zonele cele mai "pasnice" ale lumii. Despre conflictele de ieri si de astazi din Orientul Mijlociu, un adevarat "butoi cu pulbere" al mapamondului, ne-a vorbit domnul Ely Karmon, cercetator la Institutul de Combatere a Terorismului din Herzliya.     Herzliya este un orasel langa Tel Aviv, construit, ca multe alte localitati israeliene, in pustiu. Pe locul unei foste baze militare dezafectate in anii 1965-1966 functioneaza Centrul Interdisciplinar, o universitate in stil american, cu multa verdeata si cladiri rasfirate prin campus. La Institutul de Combatere a Terorismului l-am cunoscut pe domnul Ely Karmon, unul dintre cei mai reputati specialisti din Israel, recunoscut in domeniu si pe plan international. A studiat la Iersualim, Haifa si Paris, preocupandu-se printre altele si de problema violentelor politice, a extremismului de dreapta si de stanga, miscarile de gherila etc. Originar din Basarabia, dupa 58 de ani de la parasirea "plaiurilor mioritice" vorbeste perfect limba romana, fara accent sau arhaisme. a€  Jurnalul National: Domnule Karmon, perceptia generala a turistului care viziteaza Israelul este ca se afla intr-o tara militarizata. Controale stricte la aeroport, soldati cu armele la vedere pe strada... Este Israelul intr-o permanenta stare de razboi?   Ely Karmon: Afirmatia ca Israelul este o tara "militarizata" este o legenda. Raportat la populatie, noi nu avem mai multi soldati decat Franta sau Italia. Numai ca militarii nostri sunt mai vizibili pe strada decat la Paris sau la Roma. Aceasta situatie este datorata problemelor interne pe care le avem, legate de actiunile teroriste ale populatiei arabe. Mai ales dupa anul 2000 s-au inmultit atentatele sinucigase, astfel ca trebuie sa depunem eforturi continue pentru a le evita. Desi pare cinic, razboiul este un specific al acestei regiuni de mii de ani. Israelul de astazi a fost un teritoriu de cucerire. In ultimii 200 de ani aici au avut interese otomanii, englezii, francezii, americanii, rusii. Dupa al doilea razboi mondial au intrat si alti "actori", cum ar fi Arabia Saudita, Egiptul, Irakul...  Interese     a€  Jurnalul National: Care sunt originile conflictului arabo-israelian?
Ely Karmon: Dupa al doilea razboi mondial, miscarea sionista, care milita pentru crearea unui stat al evreilor pe teritoriul biblic al Palestinei, a devenit foarte activa. Populatia evreiasca trecuse prin cumplitul experiment al Holocaustului si isi cauta un loc in care sa traiasca in pace. In noiembrie 1947, Organizatia Natiunilor Unite a facut un plan de impartire a Palestinei intre evrei si arabi, insa acesta nu a fost acceptat de tarile arabe. La 14 mai 1948, statul Israel a fost proclamat oficial, iar la cateva zile dupa aceea Egiptul, Iordania, Siria, Libanul si Irakul ne-au declarat razboi. De atunci, statul Israel se afla intr-un continua disputa cu tarile arabe din regiune, care nu accepta prezenta evreilor aici. Este singurul conflict din lume in care controversa nu este bilaterala, intre doua etnii care-si disputa un teritoriu. Avem zeci de actiuni internationale, interese ale mai multor state, organizatii, partide politice. Tarile arabe spun dintotdeauna ca apara interesele palestinienilor, insa nu este deloc asa. De fiecare data cand parti ale Palestinei au fost incluse in granitele tarilor arabe, drepturile palestinienilor au fost pe ultimul loc in programul politic. De exemplu, in 1967 Egiptul a ocupat Gaza - palestinienii nu au beneficiat de nici un drept in plus fata de ce le oferea Israelul. Tot atunci, Iordania a ocupat Cisiordania. Unicul lor interes a fost alipirea teritoriului, fara ca palestinienii sa primeasca vreun drept in guvernarea provinciei. La fel se intampla si cu Siria. Guvernul de la Damasc se prezinta drept avocatul drepturilor palestinienilor, insa in realitate scopul este realizarea "Siriei Mari". Un alt "actor" in regiune a fost Irakul, stat care nu a semnat niciodata un pact de incetare a focului cu Israelul. Libanul a fost dintotdeauna un stat slab in zona, controlat de Siria. In sudul Libanului au fost amplasate taberele de pregatire ale palestinienilor, care inarmate de statele arabe constituie un pericol continuu pentru Israel.   In secolul al XX-lea, s-au tot schimbat centrele de putere pe plan mondial, insa interesele in spatiul israelian au ramas aceleasi. Dupa al doilea razboi mondial a fost "concurenta" dintre SUA si URSS. Astazi, au aparut noi "actori": URSS-ul a fost inlocuit de Rusia, Uniunea Europeana este o forta pe plan global. De asemenea, nu trebuie ignorata pozitia Chinei si Japoniei. Toate aceste forte au interese in Orientul Mijlociu. Siria si Iranul doresc si ele sa se implice in negocierea statutului zonei, asa ca Israelul se afla intr-o continua stare de instabilitate.     Investitii militare a€  Jurnalul National: In acest context tulbure, care este doctrina militara a Israelului? Ely Karmon:Dintotdeauna Israelul a dorit pacea. Insa interesele religioase, culturale si economice ale vecinilor arabi au facut ca regiunea sa fie intr-un permanent conflict. Pana in 1973, doctrina militara a Israelului prevedea ca razboiul nu trebuia purtat pe teritoriul nostru. Suntem o tara mica. Asteptam pana eram atacati, dupa care purtam conflictul in tarile inamice. Insa ulterior razboiul s-a complicat, au aparut atentatele teroriste care ne-au facut sa studiem si alte forme de aparare.     a€  Jurnalul National: Cum este organizata armata Israelului? Ely Karmon:Baza puterii noastre militare sunt fortele continentale (terestre). In Israel, armata este obligatorie, fiind formata deci din tineri recruti, plus cadrele in rezerva, in caz de conflict. In ultimii 15 ani insa s-a pus accentul mai mult pe militarii de cariera. Populatia tarii a crescut fata de 1947-1948. Atunci erau cam 650.000 de evrei in Israel, in 1968 numarul crescuse la 2.000.000, iar astazi se estimeaza ca populatia este in numar de aproximativ 7.000.000. Astfel ca o armata de recruti nu mai este eficienta in conditiile in care armamentul s-a modernizat, iar razboiul se poarta prin mijloace noi fata de jumatatea secolului trecut, respectiv tirurile de racheta si atentatele teroriste. Totusi, nu s-a renuntat la armata de recruti. In Israel si femeile fac stagiu militar, insa cam 40%-50% invoca motive religioase pentru a scapa de aceasta sarcina. Si barbatii refuza sa vina in armata din aceleasi motive, in numar din ce in ce mai mare - cam 10% astazi. Israelul investeste enorm in securitate, in cercetarea celor mai noi tehnici de aparare. A existat si o parte buna a dezvoltarii industriei militare si aeronautice, deoarece economia s-a specializat pe producerea echipamentelor de inalta tehnologie. Israelul ocupa astazi locul intai in lume la fabricarea mai multor produse din gama high-tech.     a€  Jurnalul National: Orientul Mijlociu este considerat in ultimii 50 de ani un "butoi cu pulbere" al mapamondului. De unde asteapta Israeulul un eventual atac militar? Ely Karmon:Israelul nu este amenintat deocamdata atomic, cu exceptia Iranului. Insa, in ultimii zece ani, Siria si Irakul au dezvoltat rachete cu raza lunga de actiune, circa 2.000 de kilometri, care pot atinge tinte ale economiei noastre. Pentru moment, Irakul nu mai reprezinta o amenintare, insa acolo situatia este imprevizibila, iar Israeulul s-a aflat in permanent conflict cu acest stat. Teama noastra este ca Iranul va ajunge sa controleze o portiune a Irakului, iar atunci situatia devine cu adevarat critica.     a€  Jurnalul National: In ultimii doi ani, se inregistreaza tot mai multe tensiuni intre Autoritatea Palestiniana si statul Israel. Cum se pregateste guvernul de la Ierusalim pentru un eventual conflict de amploare? Ely Karmon:La 13 septembrie 1993, la Oslo, s-a semnat o "Declaratie de principii", prin care guvernul evreu si palestinienii din OEP se recunosteau reciproc. Practic, de atunci a inceput organizarea unei autoritati palestiniene aici. La inceput au avut dreptul la putina tehnica militara - prin acordul de la Oslo aveau voie sa aduca 33.000 de oameni din afara pentru a-si organiza statul, au putut sa-si constituie forte proprii de securitate dotate cu armament, elicoptere, 50-60 de TAB-uri. Insa palestinienii si-au incalcat promisiunile, inarmandu-se peste limitele impuse de acordurile bilaterale. Prin contrabanda au dublat armamentul. Uneori au facut afaceri chiar cu comercianti evrei de arme. Avand granita cu Egiptul, in Gaza, au putut sa-si procure explozibil si arme automate fara nici un control din partea noastra sau a autoritatilor internationale. Acolo, in Gaza, au construit rachete cu raza mica de actiune, 8-12 km. Avand in vedere ca Israelul este o tara mica, acestea pot atinge importante tinte ale noastre. Intre Tel Aviv si granita Autoritatii Palestiniene sunt 8 km, spre exemplu. Oricand, pe fondul unor tensiuni politice, ne pot fi distruse orasele.     Control limitat a€  Jurnalul National: Cat de limitat este controlul armatei israeliene asupra Autoritatii Palestiniene? Ely Karmon:Conform acordurilor semnate cu palestinienii, sunt din ce in ce mai autonomi in teritoriile lor. Sunt zone in care noi avem controlul militar complet, unele regiuni unde paza este mixta, israeliano-palestiniana, dar si teritorii in care palestinienii detin total puterea. Aici se pregatesc atentatele sinucigase, deoarece nu putem superviza traficul de explozibil. Spre exemplu, in timpul Intifadei din martie-aprilie 2002, au avut loc 17 atentate sinucigase, soldate cu 130 de morti. Nu putem controla total granitele, teroristii trec prin teritoriile rurale. Prin acodrul de la Oslo, din 1993, Gaza a fost complet eliberata de armata israeliana, astfel ca acolo nu avem nici o putere de control.     a€  Jurnalul National: Cand te uiti la televizor, ai impresia ca aici tot timpul oamenii se omoara intre ei sau ca organizeaza atentate sinucigase. Din ceea ce spuneti dumneavoastra, reiese ca situatia este destul de incordata. Insa plimbandu-ma pe strazile oraselor israeliene, am observat ca nu este acelasi dramatism pe care-l transmite media. Cat este realitate si cat este legenda in conflictul arabo-israelian? Ely Karmon:Depinde de la caz la caz. Nu intotdeauna atmosfera este pasnica. Foarte multi palestinieni care locuiesc in Teritorii muncesc in Israel. Trec zilnic punctele de demarcatie, controloalele nu sunt intotdeauna viguroase si mai pot scapa si atentatori. Spre exemplu, Gaza este teritoriul cel mai locuit din lume din punct de vedere al densitatii. Circulatia persoanelor spre Israel este foarte mare. In 1994, Yasser Arafat a venit in Gaza, din Egipt, in conformitate cu prevederile acordului de la Oslo. In "staful" sau, de opt-noua masini Mercedes, se aflau si persoane a caror intrare in Israel era interzisa. Oameni care nu ne recunosteau ca stat sau care fusesera implicati in planuirea unor actiuni teroriste. Itzac Rabin a ascuns ca Arafat a venit in Teritorii cu oameni interzisi, iar neincrederea domina pana astazi in relatiile dintre evrei si palestinieni. Dupa anul 2000, a fost un val puternic de atentate, care a tinut cam pana in 2005. A fost o perioada crunta, in care ti-era teama sa iesi din casa uneori.     Specialist Domnul Ely Karmon este cercetator la Institutul pentru Combaterea Terorismului din cadrul Centrului Interdisciplinar al Universitatii din Herzliya (Israel). S-a nascut in 1946, in Basarabia, emigrand in 1949 impreuna cu familia. In prezent, este unul dintre cei mai reputati specialisti in probleme de securitate din Israel. In acelasi timp colaboreaza si cu institutii internationale de combatere a terorismului, de pe langa Organizatia Natiunilor Unite si NATO. Anual, la 11 septembrie, organizeaza la Universitatea din Herzliya o conferinta internationala pe probleme de terorism, unde participa cei mai reputati specialisti in domeniu din toata lumea.     Vigilenta "Israelienii vad masurile sporite de securitate absolut normale. Acestea sunt menite sa le asigure protectia fata de atentatorii sinucigasi care s-ar putea strecura in aglomerarile de populatie. Spre exemplu, militarii tin armele asupra lor, chiar si cand pleaca in permisii, in week-end. Ei sunt pregatiti oricand sa intervina impotriva unui atentator sau a unei ambuscade. Chiar si oamenii de pe strada sunt pregatiti sa ia atitudine daca observa ceva suspect. Au existat cazuri in care unii teroristi au fost observati de civili, care au intervenit. Sau soferi de autobuz care s-au luptat cu atentatorii sinucigasi"      Reguli stricte "In centrele comerciale sau locurile in care sunt aglomerari de populatie, este obligatorie paza la intrare. Patronii de magazine nu primesc autorizatie de functionare de la Politie pana cand nu-si angajeaza personal permanent de paza. De exemplu, intr-un restaurant, din costul total al notei, un sechel il reprezinta plata paznicului de la intrare"      Ingrijorare "Dupa parerea mea nu exista deloc perspective de pace in zona. Hamas a obtinut tot ce a vrut, insa este la fel de radicala. De cealalta parte, Fatah s-a lasat condusa de Hamas, iar astazi avem un conflict intern intre organizatiile politice ale palestinienilor. Nici Fatah nu este asa de pasnica pe cat se prezinta lumii occidentale. Secretarul general al organizatiei, Faruk Kadumi, nu recunoaste statul Israel in continuare, traind in exil la Damasc (Siria)"      Criza inchipuita "Siria este in prezent marele factor de instabiliate. Ei considera ca israelineii au pierdut in 2006 razboiul cu Hezbollah, din sudul Libanului, si deci statul nostru se afla in criza. Si politicienii israelieni poarta polemici pe aceasta tema. Grav este ca Iranul incepe sa aiba aceiasi viziune, ca Israelul este slab si Hezbollah a invins. Puterea nucleara a Iranului este o adevarata problema a zilelor noastre!"   Ely Karmon ,specialist in antiterrorism  Israelul, o tara a conflictelor Conflictul arabo-israelian dateaza inca din perioada interbelica, pe cand administratori ai Palestinei erau britanicii, cu mandat de la Societatea Natiunilor. Dupa al doilea razboi mondial, miscarea sionista a militat pentru crearea statului Israel in acest spatiu, ceea ce i-a iritat pe arabi, care-si vedeau atinse interesele in zona. La 14 mai 1948, statul Israel a fost proclamat oficial, iar a doua zi britanicii si-au incheiat mandatul in Palestina. Urmeaza o perioada de conflicte armate, care nu si-au gasit rezolvare nici in zilele noastre. Intre 1948-1949, a avut loc primul razboi intre statele arabe (Egipt, Iordania, Siria, Liban, Irak) si Israel. Din Palestina britanica, evreii au ramas fara Cisiordania si Fasia Gaza. Populatia palestiniana a fost expulzata din noul stat Israel, existand circa 700.000 de refugiati, dupa statisticile ONU. Zona a ramas un "butoi cu pulbere" dupa acest razboi, iar, in mai 1967, Siria, Iordania si Egiptul au provocat o noua conflagratie, provocand incidente de granita. Asa-numitul "razboi de sase zile" a fost castigat de statul evreu, care a ocupat Cisiordania, Fasia Gaza, Inaltimile Golan si Peninsula Sinai. Dupa acest moment, terorismul palestinian se face tot mai simtit, culminand cu masacrul delegatiei israeliene la Jocurile Olimpice de la München, din 1972. La 6 octombrie 1973, Egiptul si Siria ataca pe nepregatite Israelul, declansand razboiul de Yom Kippur. Desi fusesera surprinsi initial, evreii castiga in cele din urma conflictul. Intre Egipt si Israel incep negocierile de pace, finalizate in martie 1979 printr-un tratat semnat la Washington, intre Anwar Sadat si Menahem Begin. Un rol important in negocieri l-a avut Nicolae Ceausescu. In anii a€™70-a€™80, palestinienii se organizeaza in sudul Libanului, unde activa Organizatia Pentru Eliberarea Palestinei (OEP). In 1982, Israelul intra in zona, ocupand militar o fasie de granita de 40 km, pentru protectie. In 2000, armata israeliana s-a retras de acolo. Incepand din 1993, prin acordul de la Oslo, intre OEP si statul Israel incep negocieri, finalizate cu constituirea Teritoriilor Palestiniene independente. Insa conflictele intre evrei si palestinieni continua si astazi, un rol important jucandul organizatiile teroriste ale lumii arabe, care nu recunosc Israelul.

---

Despre autor: