Am ajuns, de fapt, la sfirsitul regimului postcomunist. Republica Favoritilor si-a epuizat, rusinos, capacitatea de a administra si de a inspira. Incremeniti in mistica lui 1990 (avem nevoie de liniste!) si imbaiati in privilegiile economico-penale ale lui 2007, acesti oameni nu pot promite si nu pot fi urmati. Cum moare o Republica? Traind ca formula fara acoperire. Prin absenta provocata si prelungita a cetatenilor ei, inlocuiti de o schema, de o scurtatura ilegala prin care curge norocul unui grup mic. Majoritatea e izgonita in secundar si are o singura functie desemnata: plombarea golurilor de legitimitate a grupului dominant, prin alegeri reglate de un calendar fix si modelate de intoxicari media. Asa am inceput prima Republica postcomunista. Republica Favoritilor. Un regim inaccesibil propriilor cetateni. In 1989, cind a fost fondata Republica Favoritilor, puterea si directia au fost preluate - nu cucerite, cum se spune adesea, cu o vorba goala - de un grup care traise, si pina atunci, din separatia de majoritate: grupul comunist hotarit sa supravietuiasca (bine) comunismului. Fiind o elita vinatoare de privilegii, acest grup a creat un regim care nu si-a pus si nu isi poate pune in vreun fel problema constructiei unei societati istorice noi. Procesul de fortificare in retea a continuat cu succes si a atins apogeul in 2004, o data cu edificarea patentului Nastase - un sistem etans care integra complet formele politice ale democratiei, interesele economice ale grupului dominant si mesajele mediatice. Altfel spus, clasa politica furniza un scenariu util ei pe care mediile de informare il ecranizau spre consum public.

Insa tot in 2004, alegerile care l-au propulsat pe Traian Basescu dovedeau ca societatea n-a urmat repausul absolut propus de clasa conducatoare. Scurtcircuit: in vreme ce clasa politica era atit de puternica incit ajunsese sa creada ca istoria sta cu adevarat pe loc, societatea anunta ca e pregatita pentru o alta formula de viata. Asa a inceput impasul total, acel blocaj care aniverseaza doi ani si jumatate de viata fara solutii si care s-a transformat, dupa referendum, in asfixie perfecta: clasa politica refuza sa largeasca sfera de participare a cetatenilor, prin alegeri sau remedieri pe baza majoritatii exprimate la referendum. Am ajuns, de fapt, la sfirsitul regimului postcomunist. Republica Favoritilor si-a epuizat, rusinos, capacitatea de a administra si de a inspira. Incremeniti in mistica lui 1990 (avem nevoie de liniste!) si imbaiati in privilegiile economico-penale ale lui 2007, acesti oameni nu pot promite si nu pot fi urmati.

Asa a aparut senzatia ca actuala asezare a statului nu mai poate sustine miscarea societatii. Aceasta neintelegere completa intre o clasa politica adincita in autoconservare si o societate care reclama un nou sistem (de lucru, de vot, de relatii cu institutiile - de la spital la scoli si la tribunale) e totuna cu intuitia colectiva a noului. Avem premisele populare care prevestesc nasterea unei noi Republici. Ceea ce presupune o sumedenie de schimbari si complicatii juridice, dar tinteste o mutatie elementara: revenirea cetatenilor romani in guvernarea propriei lor tari. Inca mai scurt: o noua rinduiala, o lege de baza incapatoare si deschisa. O alta Constitutie.