Povestile de succes ale unor „muritori de foame" de pe platforma Magurele, care vor avea salarii de 30 de ori mai mari decit acum 5 ani.

Florin Nagoita, un cercetator
caruia nu i-a pasat de bani Dorel Bucurescu, un nostalgic
al vremii „cind nu exista invidie" Ion Dorobantu este medaliat cu aur
la Salonul de la Geneva Au si profit, si rezultate, si reputatie. Citiva cercetatori din Romania indeplinesc toate conditiile de performanta care sa-i incadreze la grila maxima de salarizare. Din toamna, cifrele din grila se tripleaza. Iar salariile lor vor ajunge de doua ori mai mari decit ale demnitarilor de rang inalt. 4.300 de euro pe luna, impozabili, va putea lua un cercetator, fata de 1.500 de euro acum si de cinci milioane de lei, in 2002.

Cornel Ponta, Ion Dorobantu, Florin Nagoita si Dorel Bucurescu sint cercetatorii cu salariile cele mai mari din Romania. Cei patru lucreaza de cind au terminat facultatea la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica si Inginerie Nucleara „Horia Hulubei", de pe platforma Magurele.

Au inceput cariera cu salarii de citeva mii de lei, inainte de Revolutie, cind toti cercetatorii erau egali. Pe atunci „nu aveai ce sa-ti cumperi, nu exista invidie si traiai bine", este nostalgic Dorel Bucurescu, cercetator principal gradul I. Egalitatea insa nu le-a prins bine. Cu totii au fost personaje ale mitului in care cercetatorul cu leafa de mizerie viseaza la „munca de jos" in Vest. „A urmat o perioada neagra in cercetarea romaneasca, atunci cind de-a dreptul se murea de foame", isi aminteste Ion Dorobantu, biochimist. Lucrurile au ramas asa pina recent, cind banii au inceput sa vina si sa se distribuie in functie de performante. In doar cinci ani, plafoanele salariale au crescut de 30 de ori. Astazi, „cercetatorii atomici" au salarii de 1.500 de euro brut, limita maxima pina acum impusa de Guvern, care a fost marita la 4.300. Din toamna, ei pot cistiga acesti bani participind la noile competitii lansate pe piata de Autoritatea Nationala pentru Cercetare.

Cornel Ponta (59 de ani), cercetator principal de gradul I, activeaza in domeniul fizicii nucleare aplicate - cea mai banoasa aripa a Institutului de la Magurele. El a realizat o instalatie de tratament prin iradiere, adica sterilizarea dispozitivelor medicale care intra in contact cu corpul uman, cum sint pansamentele sau seringile. „Am inceput in ’81, in chimia subradiatiei. In ’97 am avut sansa sa ma aleaga pe mine coordonatorul acestui proiect de sterilizare prin iradiere si pentru a infiinta acest aparat la scara industriala. Si asa l-am proiectat, experimentat si aplicat. Cel mai prost am dus-o in perioada de constructie. Cred ca o femeie de serviciu de la o banca cistiga mai bine decit mine. Eram la limita de supravietuire. In ’94 m-am dus sa lucrez la un proiect in Franta si colegii de acolo se mirau ca eu cistig doar 160 de dolari", povesteste Ponta. Insa el crede ca, „in momentul de fata, cercetatorii nu au de ce sa se mai plinga: totul e sa-si aplice munca in economie".

„Avem unica instalatie de sterilizare din tara. Costul este in functie de doza si efecte. Pretul pe metru cub este de 72 de euro. Eu i-am sfatutit pe comercianti sa se cupleze intre ei ca sa vina cu zece metri cubi. Asa ii costa foarte putin. Am convins intreprinderile mici si mijlocii ca ii putem ajuta sa faca lucruri de calitate, pentru ca noi ne-am pliat pe normele europene de calitate", spune cercetatorul. Centrul de radieri tehnologice are patru laboratoare care au si businessuri separate. „Toate fabricile vin la noi pentru analize de rutina. De exemplu, exista o fabrica de medicamente la Cornu, unde noi ne ducem si urmarim procesul de productie de medicamente si de analize", explica Ponta. O alta utilizare a instalatiei de sterilizat este si tratarea patrimoniului cultural prin radioactivitate. „Este o directie de dezvoltare pe care am inceput-o ca pe un hobby. Sint doua biserici din Izvoarele, judetul Prahova, pe care le-am sterilizat. Lemnul din care sint ele construite a fost adus pe bucati la Institut si a fost tratat si salvat de insecte, bacterii, mucegai. Acest lucru bineinteles ca a fost facut pe gratis. Am tratat si piese din Arhiva Nationala de Film, niste manuscrise de la Complexul Muzeal din Iasi si cred ca zilele acestea vom curata si mobilierul de la Muzeul «Arghezi»", povesteste cu mindrie Cornel Ponta.

Ion Dorobantu (63 de ani), bio-chimist gradul I, este directorul unui proiect national de masurare a hormonilor din alimente. „Daca nu depistezi concentratia de hormonul testosteron sau progesteron oricit de mica ar fi ea... Fermierii umfla animalele cu hormoni, apoi le taie si le comercializeaza. Daca se nimereste sa manince o halca de carne contaminata, o femeie se poate trezi ca ii creste mustata, iar barbatii ca le plac barbatii", explica biochimistul cit e de importanta munca lui.

Dorobantu este medaliat cu aur la Salonul International de la Geneva, la World Exhibition of Innovation de la Bruxelles si, tot aur, la Genius-Europe. „Le-am cistigat pentru inventia unui filtru multistadic, care filtreaza apa si opreste bacteriile, cum sint antraxul, bacteria holerica, parazitii precum giardia, pesticidele, clorul, metalele toxice (crom, mercur, plumb)", spune Dorobantu.

In 2002, Dorobantu cistiga 4,9 milioane de lei. „Cu PSD-ul ne-au tinut pina la 7 milioane, cind s-a schimbat guvernarea, s-au marit si salariile, dar nu ca au vrut ei, ci ca s-au speriat ca intram in UE", spune cercetatorul.

Florin Nagoita (40 de ani) este cel mai tinar dintre cercetatorii bine platiti, iar Dorel Bucurescu (63 de ani) mai are doi-trei ani pina la pensie. Ei sint specialisti in fizica nucleara experimentala fundamentala, in cadrul Departamentului de Fizica Nucleara-Tandem. Nagoita este coordonatorul a doua proiecte din cele trei la care lucreaza si participa la cinci proiecte internationale. Este cercetator in domeniul de producere de ioni stabili, care, in aplicatie, servesc astrofizicii. „Mi-am inceput cariera la acest Institut in urma cu 15 ani, insa trebuie scazute multe luni pentru ca am fost plecat la burse in strainatate, lucru care mi-a prins foarte bine. Nu am pierdut contactul cu tara si am cunoscut si tehnologiile de peste tot. Eu nu prea am simtit greul, pentru ca am avut asa-numita supapa cu plecatul la burse. Adevarul e ca nu mai imi amintesc care a fost primul meu salariu. Probabil a fost de citeva mii de lei. Si nici nu mai stiu cum l-am cheltuit. Probabil mi-am cinstit colegii, dintre care foarte multi au plecat sa lucreze in strainatate. Aveam colege din facultate care au preferat sa mearga secretare la nu stiu ce firme si unde cistigau mult mai bine. Oricum, cei mai multi si cei mai buni au plecat in afara", povesteste Nagoita. In general, proiectele europene se extind pe trei-patru ani si sint de zeci de milioane de euro, iar partea romaneasca ia de obicei de ordinul sutelor de mii de euro.

Dorel Bucurescu are peste 130 de lucrari publicate in revistele internationale cotate ISI. El povesteste nostalgic: „In ’89 am cistigat aproximativ 2.500 de lei. Pe vremea aceea aveam o perspectiva mult mai stabila. Toata lumea stia de IFA (Institutul de Fizica Atomica - n.r.), aveam statut social. Nu-mi dicta nimeni nimic, nici macar partidul. Intr-adevar, mai erau si sefi care voiau sa se dea oameni de stiinta. Acum te intreaba: «Cit cistigi, domnule?»".

Proteste sindicale Citeva zeci de cercetatori au protestat, saptamina trecuta, nemultumiti ca fondurile nu se mai aloca in mod egal tuturor institutelor. Potrivit noii legislatii, fondurile sint distribuite in functie de o grila complexa de performanta.

Citeste si: Trei milioane de romani muncesc in strainatate Salarii de mimim 1000 de euro pentru „munca de jos" in strainatate Accesati baza de date a institutelor de cercetare din Romania pe www.cotidianul.ro/select