Dintre toate statele lumii, Israelul are cel mai mare procent de cetateni originari din Romania, aproximativ 10% din totalul populatiei. Comunitatea romaneasca este a doua ca dimensiune, dupa cea rusa. Recent, echipa Jurnalului National care s-a deplasat in Tara fagaduintei a intalnit medici, arhitecti, ingineri, oameni de cultura cu cariere stralucite, muncitori si asistente sociale. Pe toti acestia ii leaga un singur lucru: ei sau parintii lor au plecat din Romania, in cautatea unei alte vieti.


Undeva la margine de Ierusalim, pe Har Hazikaron (Muntele Amintirii), pe mai multe hectare se intinde un complex muzeal ridicat intru amintirea evreilor ucisi in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Yad Vashemul este o constructie unica in lume. El nu este doar un muzeu, ci se doreste a fi si un cimitir simbolic pentru toti acei ale caror urme pamantesti s-au risipit in vazduh, o data cu fumul degajat de crematoriile lagarelor naziste de concentrare. Pe ei, familiile nu au unde in alta parte sa-i planga si sa le cultive amintirea. Yad Vashem a fost infiintat in 1953, printr-o decizie a Knessetului (parlamentul statului Israel). Prima expozitie, care cuprindea 183 de exponate, majoritatea documente, a fost deschisa in 1958. In timp, muzeul s-a marit si s-a diversificat. Vechea forma fusese programata sa primeasca aproximativ 350.000 de vizitatori anual. Cifrele-record, de peste un milion si jumatate de vizitatori din intreaga lume, dar si avalansa documentara ce a urmat caderii comunismului din Europa de Est au impus o regandire a spatiului care trebuia sa vorbeasca in "limba" universala a imaginii despre drama poporului evreu. In actuala formula a fost inaugurat la 15 martie 2005.


PLOAIE SI LACRIMI. Am plecat spre Yad Vashem curiosi sa vedem cum conserva poporul evreu memoria Holocaustului - un fenomen istoric, care a starnit multe discutii si ale carui ecouri nu s-au stins nici azi, la peste jumatate de secol de la producerea lui. Ca romani ai secolului al XXI-lea, ne-a interesat in egala masura ce loc ocupa Romania si romanii intr-unul dintre cele mai mari si mai vizitate muzee ale lumii. Odata ajunsi la destinatie, vremea insorita si calda s-a schimbat brusc. Cerul s-a acoperit de nori negri, tunete, fulgere si stropi mari de ploaie; parca natura ne avertiza - daca mai era nevoie! - ca aveau sa ne astepte cateva ceasuri triste. Cum nu e perioada vacantei, majoritatea vizitatorilor sunt localnici. In virtutea traditiei evreiesti "Vehigadeta Lebincha" ("Iar tu vei povesti copiilor tai"), un mare accent se pune pe latura educativa a muzeului. Copiii si tinerii evrei afla de mici despre Holocaust: "Noi, la Yad Vashem, am crezut mereu ca este de datoria noastra sa le aratam copiilor nostri istoria evreilor din perspectiva evreiasca", scrie Avner Shalev, directorul general al complexului, intr-unul din ghidurile de prezentare a institutiei. Alaturi de noi, un grup impresionant de tineri, baieti si fete, dintre care unii nu par foarte departe de varsta adolescentei. Sunt insa soldati ai armatei israeliene cu tinute si echipamentul aferente.


DOVEZI ALE TRAGEDIEI. Pentru a-l vizita, muzeul este astfel conceput incat, odata intrat, trebuie sa treci prin toate salile, mergand in zigzag, accesul "pe de-a dreptul" fiind barat. Yad Vashemul este un complex multimedia, ce se adreseaza oamenilor secolului al XXI-lea. "Astazi, noile tehnologii au largit extraordinar modalitatile de comunicare, spune in continuare ghidul nostru. Generatiile viitorului sunt foarte sensibile la metodele multimedia de transmitere a informatiei, de aceea vrem sa ne adresam vizitatorilor secolului al XXI-lea in limba lor, care este limba tehnologiei comunicationale inalte." Prin imagini si sunete, fiecare incapere iti aduce in fata ochilor oroarea si absurdul: instrumente medicale cu care erau masurate craniile evreilor germani, pentru a demonstra astfel apartenenta la o rasa inferioara, lada cu pantofi si sandalute de copii arse pe jumatate, ce au supravietuit miraculos micutilor gazati in lagarele de concentrare, felurite obiecte confiscate de la evrei, fotografii reprezentand supravietuitori - "inainte" si "dupa" - , documente, harti, jurnale de stiri, imagini din lagare.


COLTUL ROMANESC. O vitrina contine obiecte confiscate de la evreii basarabeni si bucovineni deportati in Transnistria. Alaturi, un panou explica responsabilitatea si vinovatia guvernului de la Bucuresti, condus de maresalul Ion Antonescu, si a autoritatilor romane pentru suferinta evreilor din teritoriile romanesti. Simultan, ruleaza doua filme in care supravietuitori ai Holocaustului originari din Romania isi povestesc cumplitele experiente. Ne oprim si le ascultam, ne cutremuram, drama lor ne impresioneaza si ne zguduie si, in acelasi timp, ni se strange inima: pe parcursul povestirii, cei doi martori-actori repeta "romanii ne-au luat", "romanii ne-au dus", "romanii....". Automat, gandul ne zboara la bunicii nostri si la generatia lor, contemporana tristelor povesti. Fiinte blande, ocrotitorii copilariei, deschizatorii tainitei cu povesti si jucarii, fost-au ei oare vinovati cu ceva pentru suferinta acestor oameni?... Au stiut ei oare de ce? Cine sa le fi spus taranilor fara radio si ziare despre "teoria raselor" si "solutia finala"?


CINE-I VINOVAT? "Noi nu vrem sa responsabilizam un intreg popor pentru ce au facut in trecut guvernantii lor", raspunde intrebarilor noastre Alexandru Avram, directorul "Salii numelor", parte a Muzeului Yad Vashem, originar din Romania. "Chiar si astazi, multi dintre noi, indiferent de tara in care traim, suntem poate nemultumiti de politica guvernelor noastre. Asa cum ati observat, pe panourile realizate de muzeografi scrie «guvernul Antonescu» sau numele fiecarei institutii implicate in drama evreilor. Cand povestesc, supravietuitorii spun «romanii», dar la fel se refera si la germani - spun si «germanii». Daca martorii, spun «romanii», se refera la jandarmii romani. Cand primesc un grup de vizitatori, eu nu spun «asta au facut romanii sau germanii». Dar e mai greu sa-i spui unui supravietuitor ca generalizarile nu sunt «corecte politic». Prin extrapolare, pentru el romanii sunt vinovati."

"Pe de alta parte - isi explica mai departe Alexandru Avram punctul de vedere - , in Germania, germanii l-au adus pe Hitler la putere prin vot democratic. Chiar si celor care erau impotriva lui Hitler putin le pasa ce se intampla cu evreii. La fel se poate spune si despre romani. In aprilie 1941 s-a produs exproprierea caselor evreiesti, care au fost impartite neevreilor din Romania. Barbatii evrei trebuiau sa presteze munca fortata, fara sa fie platiti. Era o anumita animozitate intre romani si evrei, nu se poate spune ca numai jandarmii romani au fost vinovati. Cateodata, si romanii obisnuiti au fost vinovati, pentru ca au tacut si nu au facut nimic. Erau soldati evrei pe front, iar familiile lor au fost deportate in Transnistria. In Finlanda a cazut guvernul pentru ca a trimis in lagarele din Germania opt evrei, care nici macar nu erau finlandezi, ci emigranti. In Bulgaria, cand s-a pus problema ca evreii sa fie dusi in lagare, s-a iesit in strada, au fost proteste si pana la urma s-a renuntat, au fost deportati in interiorul tarii. Nu spun ca toti romanii au colaborat cu autoritatile. Nu culpabilizam popoarele, ci incercam sa aratam faptele. In chestiunea Holocaustului, Romania este numai un aspect. Ceea ce se vede in muzeu este de fapt realitatea Holocaustului din Romania in cateva momente. Incepe cu pogromul de la Iasi, fiind cel mai mare care a avut loc in anii aceia, cu cateva zile inainte de trecerea Prutului, apoi recuperarea de catre romani a Basarabiei si Bucovinei in iulie 1941, masacrele care au avut loc in acele teritorii dupa aceasta data si deportarea in Transnistria. Din pacate, dintre romani au fost mai putini "Drepti ai popoarelor" (persoane care au ajutat evreii in timpul celui de-al doilea razboi mondial - n.n.) decat ceilalti. Majoritatea a tacut. Cand taci si te uiti, cand nimeni nu ia pozitie..."


CIMITIR SIMBOLIC. Alexandru Avram e directorul proiectului numit "Sala numelor", parte integranta a Muzeului Yad Vashem, care are ca scop aflarea numelor tuturor celor ucisi si, totodata, cinstirea memoriei lor. Cercetatorul plecat din Romania la inceputul anilor a€™80 ne explica cum se procedeaza pentru a identifica victimele si ce se face pentru pastrarea amintirii lor.

"Pana in prezent, povesteste in continuare Alexandru Avram, am alcatuit aproximativ 2,1 milioane de «foi de marturie» - o fisa personala pentru fiecare evreu disparut. Am fi dorit sa avem sase milioane de astfel de fise, pentru ca majoritatea victimelor Holocaustului nu au mormant, de pe urma lor nu a ramas nimic. Aceste scurte descrieri, noi le consideram un fel de piatra de mormant simbolica. Oricare dintre noi - fie crestini, fie evrei - simtim nevoia sa ii comemoram pe membrii familiei care ne parasesc. Ii ingropam intr-un cimitir si, macar o data pe an, mergem sa le cinstim memoria; comemorarea mortilor este ceva profund uman. Rudele celor care au pierit in Holocaust nu au aceasta posibilitate, desi nevoia de a-si aminti de cei morti exista. In 1955 a aparut ideea acestor «foi de marturie», care a prins si a devenit o traditie. Victimele care nu au mormant sa aiba macar aici, la Ierusalim, aceasta «foaie de marturie» ca semn al trecerii lor pe pamant. Foile sunt completate fie de cei care au cunoscut persoanele respective, fie incercam recuperarea numelor din documentele de arhiva." 150.000 de fise sunt ale evreilor originari din Romania victime ale Holocaustului. Reconstituirea este dificila, ne spune in continuare directorul proiectului. Sunt familii din care nu a mai ramas nici un supravietuitor, si chiar mici comunitati care au disparut cu totul in Holocaust. In acest caz se accepta si marturii ale apropiatilor - profesorii de la scoala ai copiilor, medicul familiei, functionarii de la sinagoga, oricine poate sa dea un capat de informatie. Astfel de formulare sunt postate si pe site-ul de internet al muzeului, astfel ca pot fi completate din oricare colt al lumii. Pentru a usura cat mai mult completarea, pe site exista formulare si instructiuni de completare in ebraica si engleza, dar si in olandeza, franceza, germana, portugheza, spaniola, maghiara, romana, rusa. Din noiembrie 2004, baza de date este disponibila pe internet, astfel ca oricine doreste sa caute un nume poate accesa pagina muzeului.


ARHIVA IMPRESIONANTA. Totodata, numele victimelor si date legate de viata lor sunt recuperate si din documentele de arhiva. Yad Vashemul, pe langa muzeu si memorial, este si centru de cercetare, care poseda cea mai mare arhiva din lume pe tema Holocaustului. "Prin lege, avem mandatul sa aducem in Israel toata documentatia despre Holocaust de peste tot din lume, ne spune mai departe interlocutorul nostru. Avem si material din arhivele romanesti. A fost foarte dificil insa de patruns, mai ales in arhivele Armatei. Zece ani arhivele au fost inchise. Pana la urma s-au microfilmat documente, dar nu de catre noi, ci pentru muzeul de la Washington, care a reusit numai ca urmare a presiunilor guvernului american. Si noi depindem de guvernul israelian, dar se pare ca guvernul nostru nu a avut atata putere de convingere asupra autoritatilor de la Bucuresti pe cat a avut cel al Statelor Unite. Yad Vashemul are un acord cu muzeul de la Washington si, in virtutea lui, ne-au dat si noua ce au microfilmat ei. Noi am microfilmat documente din Rusia - din arhivele centrale si pana la nivel de raion - , iar la randul nostru le punem la dispozitia colegilor din SUA."


CENTRU DE STUDII. Un intreg etaj este ocupat de centrul international pentru studiul Holocaustului, care este un fel de centralizator al studiilor referitoare la tema, realizate in intreaga lume. In centru lucreaza cercetatori de la universitatile israeliene, doctoranzi, masteranzi. Strangerea materialului documentar adus la Ierusalim se face independent de cercetare. Proiectele demareaza in momentul cand exista fonduri si cercetatori interesati sa lucreze o tema anume.


CUPOLA NUMELOR. In afara de fisele care contin date despre victime, initiatorii muzeului au adunat si fotografii ale acestora. Pana in prezent, muzeul a reusit sa adune aproximativ 120.000 de fotografii ale celor disparuti. Pe o cupola uriasa sunt expuse 600 de imagini, cate una la fiecare 10.000 de victime, deoarece la sase milioane se aproximeaza numarul total al evreilor ucisi in Holocaust.


"DREPTI AI POPOARELOR". Parti ale muzeului, inaugurate in 1996, sunt aleea si gradina care cinstesc memoria celor numiti "Drepti ai popoarelor" - neevrei care, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, si-au riscat propria viata pentru a ajuta evrei. In onoarea celor aproximativ 22.000 de astfel de oameni au fost saditi 2.000 de copaci - simbol al renasterii - , iar langa fiecare copac, pe o placuta, sunt inscrise numele si tara din care provine. Pentru ca spatiul nu permite, restul de nume au fost gravate pe zidul care inconjoara gradina. Aproximativ 60 de pomisori amintesc de romanii care au ajutat evrei.

Vizitarea integrala a complexului muzeal dureaza aproximativ trei ore. La iesire, ploaia s-a oprit, dar vremea a ramas inchisa. Plecam agale spre statia de autobuz si ne intrebam, ca atatia altii inaintea noastra: cum a fost posibil!?! In seara ce cade peste Ierusalim, ne dorim o lume mai calma, fara excese. Iar Yad Vashemul e un loc potrivit ca sa-ntelegi valoarea acestei dorinte.


Obsesia istorieiYad Vashem este o structura complexa. Intr-o gradina cu alei marginite de copaci - gradina "Dreptilor intre popoare" - se afla laolalta muzee, expozitii temporare si permanente, monumente, memoriale, un centru international de studiere a
Holocaustului, o scoala internationala dedicata studierii aceleiasi teme, o arhiva, o sinagoga si o biblioteca impresionante. In afara de Muzeul de Istorie propriu-zis, mai exista si un muzeu de arta. Vizitatorii mai pot vedea Memorialul Copiilor, Valea Comunitatilor, Memorialul Deportatilor, Sala Reculegerii, monumente raspandite pe toata suprafata la a caror realizare au contribuit mari artisti, arhitecti si designeri din intreaga lume.
De pilda, Memorialul Copiilor este un spatiu cufundat in intuneric, luminat doar de lumanarile care ard in memoria celor aproximativ un milion si jumatate de copii disparuti. Monumentul a fost realizat cu sprijinul financiar al familiei Abe si Edita Spiegel, al carui copil, in varsta de 2 ani si jumatate, a pierit la Auschwitz.


MemorialIntreaga filosofie sub care a fost conceput complexul Yad Vashem - cinstirea victimelor si pastrarea amintirii lor in memoria generatiilor ce vin - este cuprinsa in chiar denumirea "Yad Vashem." Cele doua cuvinte provin dintr-un pasaj din Isaia. "Le voi da in casa Mea si inauntrul zidurilor Mele un nume si o amintire, mai de pret decat fii si fiice. Le voi da un nume vesnic si nepieritor." In ebraica moderna, "yad" inseamna "nume", iar in cea veche, "memorial", "stela funerara".