La Milano a inceput procesul intentat de autoritatile italiene impotriva a 33 de persoane acuzate de rapirea imamului egiptean Hassan Mustafa Osama Nasr (44 de ani), alias Abu Omar. Cei mai multi dintre inculpati (26 de persoane) sunt agenti CIA. Li se alatura insa si cativa ofiteri de rang inalt ai serviciilor secrete italiene (SISMI). Implicatiile politice ale acestui proces sunt uriase. Fiindca, dincolo de circumstantele concrete ale cazului, pe banca acuzarii se afla, de fapt, controversata strategie adoptata de Administratia Bush in "razboiul impotriva terorismului". O strategie care violeaza flagrant drepturile omului, dar si legislatia internationala. Asa-numitele "extradari extrajudiciare", arestarile fara mandat si interogatoriile sub tortura sunt practici pe care tarile Uniunii Europene nu le pot tolera. Nici macar la presiunea Washingtonului.
Rapirea
Clericul de origine egipteana Hassan Mustafa Osama Nasr, supranumit Abu Omar, a fost rapit in plina zi de pe o strada din Milano, in vazul a zeci de trecatori. Si sub ochii unui politist. S-a intamplat in dimineata de 17 februarie 2003. Abu Omar se indrepta spre moscheea din apropierea locuintei sale, unde isi facea zilnic rugaciunile. Pe via Guerzoni, un politist militar italian, Luciano Pironi, l-a oprit si i-a cerut sa se legitimeze. Totul parea un banal control de rutina. Brusc, dintr-o dubita alba, opt barbati au tabarat asupra lui Abu Omar. Era lume pe strada, dar totul s-a petrecut atat de repede incat nimeni nu a avut timp sa intervina. Duba a demarat in tromba, purtandu-l pe clericul musulman spre o destinatie necunoscuta. In urma ei, politistul a tras cateva focuri de arma. In aer - au declarat, mai tarziu, martorii oculari. Dupa care si-a vazut de treaba, ca si cand nimic nu se intamplase.
Asa a inceput o poveste de spionaj care provoaca imense neplaceri politice si diplomatice atat Statelor Unite, cat si Italiei. Dar si Egiptului, tara in care clericul rapit a fost transportat in secret, incarcerat si interogat sub tortura. Timp de aproape un an. Abia in ianuarie 2004, Abu Omar a reusit sa telefoneze familiei sale, in Italia. A povestit ca abia fusese eliberat dintr-o inchisoare egipteana, cu conditia sa nu pomeneasca nimanui despre cele ce i se intamplasera. Abu Omar nu a respectat legamantul tacerii. Si a fost, imediat, reincarcerat. Dar scandalul international nu mai putea fi oprit.
Torturile egiptene
Familia si prietenii lui Abu Omar au alertat nu numai autoritatile italiene, ci si presa. Procuratura din Milano a demarat o ampla investigatie. Cercetarile au dus direct catre Ambasada americana din Italia si agentii CIA. Acuzatiile lansate, din Egipt, de clericul rapit se confirmau pas cu pas. Un apropiat al acestuia, imamul Rada, le-a povestit anchetatorilor milanezi filmul evenimentelor: "Doi barbati, care vorbeau intre ei italiana, l-au somat pe Abu Omar sa nu scoata o vorba si sa nu faca vreo miscare, altfel va fi ucis. Asa au calatorit vreo cinci ore. Masina a oprit pe un aeroport militar si acolo a vazut fluturand un steag american. A fost predat unor indivizi in uniforma care vorbeau engleza si italiana. Era acolo si un traducator din limba araba. Anchetatorii erau brutali si puneau intr-una aceleasi intrebari: <<Ce legaturi ai cu Al-Queda?>>, <<Ce legaturi ai cu insurgentii din Irak?>>, <<Care sunt numele voluntarilor trimisi in Statele Unite sa intreprinda acte teroriste?>> si <<Cine sunt musulmanii cu care colaborezi in Albania?>>"
Rada a mai relatat ca Abu Omar i-a marturisit ca a fost schingiuit in mod groaznic. El a trebuit sa suporte zi si noapte radioul pus la o intensitate maxima, de nesuportat, care l-a lasat aproape surd. Era adeseori incuiat intr-o sauna fierbinte, care aproape ii ardea pielea, si apoi aruncat intr-o cada cu ghiata, ceea ce-i provoca dureri ingrozitiare la oase. Isi simtea oasele cum plesnesc. Vreme indelungata a fost supus socurilor electrice, care il duceau la pierderea cunostintei. In urma acestor chinuri groaznice, Abu Omar a ramas cu o incontinenta permanenta (nu-si poate controla nevoile).
Torturile au incetat numai dupa ce clericul rapit a marturisit ca este terorist Al-Queda si militant impotriva Guvernului egiptean. Ulterior s-a dovedit ca toate "martusirile" lui Abu Omar erau pure inventii.
Imam credincios lui Allah sau un terorist periculos?
Ce a determinat spionajul american sa intreprinda o actiune atat de riscanta in Italia? Era Abu Omar, cu adevarat, un personaj atat de important? Biografia sa este destul de misterioasa. Se stie ca a calatorit mult: prin Iordania, Yemen, Albania, Bosnia, Adzerbaidjan si in multe alte tari europene. In anii '90, lucra nitel pentru serviciile secrete ale Albaniei (SHIK) si nitel pentru CIA. Autoritatile albaneze l-au expulzat din Tirana, banuindu-l de implicare intr-un complot care viza asasinarea ministrului de Externe al Egiptului, aflat in vizita oficiala in Balcani. In 1997, Abu Omar s-a stabilit in Germania, doar pentru cativa ani, pentru ca in 2001, a cerut si a primit azil politic in Italia. Clericul egiptean sustinea ca e persecutat in tara sa natala. Autoritatile egiptene pretindeau ca au indicii cu privire la posibile legaturi dintre Abu Omar si organizatia terorista "Al-Queda".
In Italia, Hassan Mustafa Osama a fost mai intai imamul unei mici moschei de la periferia Romei. Apoi s-a mutat la Milano, unde era activ la Centrul Cultural musulman. Cunoscut pentru vederile sale radicale, pe care nu ezita sa si le exprime in timpul predicilor, clericul de origine egipteana a fost permanent in atentia serviciului anti-terorist din cadrul politiei italiene.
Din Milano a fost luat pe sus de un comando secret CIA. Mai intai l-au inghesuit intr-un avion militar care a decolat de la baza aeriana americana de la Aviano, de langa Venetia, apoi, dupa o escala la baza "Ramsten" din Germania, a fost transportat la Cairo. Aici, incarcerat, bineinteles fara nici o legalitate, a trecut prin socuri electrice, batai, torturi si abuzuri sexuale.
Rezidenta CIA din Italia, pusa sub acuzare
La 16 februarie 2007, autoritatile italiene au decis sa aduca in fata judecatii 26 de agenti CIA, un locotenent-colonel american din aviatia militara a Statelor Unite si cinci agenti italieni apartinand serviciilor speciale italiene militare "SISMI". Cu totii sunt acuzati de complot, rapire, "arestarea nelegala" a unui cetatean strain si predarea sa unui stat unde se stie ca anchetatorii ii tortureaza pe cei banuiti de terorism pentru a le smulge marturisirile. In faza actuala a dosarului, CIA nu a reactionat la acuzatiile aflate in dosarul instrumentat de Procuratura italiana, dar cu siguranta ca punctul de vedere american va fi cunoscut in urmatoarele saptamani.
Dosarul instrumentat de italieni sugereaza existenta unor documente care probeaza amestecul unor agenti CIA, sub acoperire diplomatica, in ancheta desfasurata la Cairo impotriva imamului rapit.
Armando Spatero, seful-adjunct al Procuraturii din Milano, a semnat (in 2005 si 2006) mandate de arestare pe numele a 26 de agenti americani si a doi ofiteri italieni "SIMSI". Unul din americani, Jeff Castelli, era inregistrat consilier al Ambasadei Statelor Unite din Roma, de fapt insa era seful rezidentei CIA in Italia. Un alt american inculpat in dosar este Robert Sheldon, seful antenei CIA din Milano, oficial prim-secretar al Ambasadei Statelor Unite la Roma. Un mandat de arestare a fost emis si impotriva locotenent-colonelului Joseph Romano, responsabil cu securitatea bazei aeriene de la Aviano, unde a fost ascuns imamul egiptean imediat dupa rapire.
Autoritatile italiene nu au putut aresta pe nici unul din cei 26 de americani pusi sub urmarire deoarece, instiintati, acestia parasisera Italia. Dar, la 5 iulie 2006, au fost arestati doi agenti SISMI, Marco Mancini, seful contraspionajului, si generalul Gustavo Piniero, seful Departamentului de actiuni speciale SISMI (ultimul a murit de un cancer galopant, in septembrie 2006, fiind arestat la domiciliu).
Chiar si seful SISMI, generalul Nicolo Pollari, si generalul Gianfranco Batelli, fostul sef SISMI, au fost cercetati in dosarul rapirii imamului, fara sa fie insa arestati. Dosarul a inceput sa bata pasul pe loc din momentul in care ministrul Justitiei, Roberto Castelli, a refuzat sa semneze in 2006 cererea de extradare a celor banuiti de a fi organizat rapirea imamului. Presa italiana a scris despre un vizibil amestec american in treburile justitiei italiene.
Operatiunea unor "ageamii"
Concomitent au aparut si alte semne de intrebare. Cum de au ramas atatea urme incriminatorii dupa rapire? Cum niste agenti ai celui mai faimos serviciu de spionaj din lume au putut lucra atat de neglijent?
Potrivit documentelor procuraturii din Milano - citate de "Corriere della Sera" - agentii americani implicati in acest caz au utilizat identitati false, dar nu s-au straduit prea tare sa-si stearga urmele.
Au platit cu carti de credit, au folosit telefoanele din hoteluri, au lasat dupa ei un teanc de chitante care spun multe despre miscarile fiecaruia dintre ei. N-au facut eforturi sa se piarda in multime. Au preferat sa ramana grupati, locuind si cate sapte la acelasi hotel. Se pare ca farmecul Italiei i-a convins sa imbine utilul cu placutul. Agentii americani n-au folosit nici case conspirative, nici pensiuni modeste si putin batatoare la ochi. Au ales trei dintre cele mai luxoase hoteluri din Milano, platind preturi cuprinse intre 325 si 450 de dolari pe noapte. In total, numai pentru cazare, agentii CIA au cheltuit peste 100.000 de dolari.
"Pur si simplu niste ageamii; si ne trag si pe noi, italienii, in groapa!" - spune revoltat fostul sef SISMI Gianfranco Betelli. E incredibil, dar in casa lui Sheldon au fost gasite documente compromitatoare cu fotografii ale imamului Abu Omar si dovezi ca acesta era in urmarirea agentilor CIA. Culmea, politistul italian Luciano Peroni, care a colaborat cu agentii CIA in actiunea de rapire a imamului, a primit de la CIA un cadou substantial: o calatorie de lux, gratuita, de doua saptamani in Statele Unite. In cursul sejurului sau american, politistul italian a fost invitat oficial la baza CIA, unde s-a organizat o petrecere in cinstea sa. S-a baut vin si sampanie si s-au ciocnit pahare intru amintirea reusitei rapirii clericului egiptean. Reintors acasa, politistul a raportat: "Pentru mine sa fiu invitat la sefii CIA e ca si cum un credincios catolic a stat de vorba cu insusi Papa, la Vatican".
Berlusconi si premierul Prodi nu vor depune marturie
Procurorul-sef adjunct al Italiei a finalizat dosarul rapirii lui Hassan Mustafa Osama Nasr la 5 decembrie 2006. El a cerut judecarea celor 26 de agenti americani, cinci agenti italieni si inca trei inalti functionari de stat implicati in scandal. In plus, el a cerut Tribunalului dreptul de a-i ancheta pe generalul Pollari si pe adjunctul sau, Mancini, pe politistul Peroni si pe alti cativa agenti SISMI. La 9 ianuarie 2007 a avut loc prima infatisare din proces. Tita Madeia, avocatul lui Pollari, a cerut ca fostul premier Silvio Berlusconi si actualul premier Romano Prodi sa fie citati ca martori ai apararii, dar judecatoarea Catarina Interlenghi a respins solicitarea, invocand principiul "apararii secretului de stat". Mai mult, Francesco Rotelli, adjunctul prim-ministrului Prodi, a dojenit Procuratura, avertizand ca ascultarea liniilor telefonice ale agentilor serviciilor secrete italiene incalca "secretul de stat". Procuratura a facut apel si, in urmatoarele zile, Tribunalul va decide daca aceste interceptari telefonice pot fi admise drept probe in instanta. Nu vom sti, deocamdata, in ce masura a fost implicat "varful" statului italian in acest scandal, dar insusi faptul ca Berlusconi si Romano Prodi au refuzat sa depuna marturie lasa loc tuturor speculatiilor. Montasser Al-Zayat, avocatul lui Abu Omar, a dorit sa-si aduca clientul in sala de judecata in prima zi a procesului. Chiar cu riscul arestarii lui Abu Omar. Autoritatile fiscale italiene au niste socoteli de incheiat cu imamul egiptean din anii in care acesta a locuit la Milano. Dar Abu Omar nu a putut parasi Cairo. La aeroport, politia egipteana l-a impiedicat sa urce in avion. Abu Omar a declarat cu acest prilej ca nimeni nu-l va putea opri sa povesteasca judecatorilor italieni si presei internationale suferintele pe care le-a indurat in cursul rapirii sale si in cei patru ani cand a fost detinut ilegal in inchisorile egiptene.
"Cu usile inchise" sau "deschise", procesul acesta din Milano promite o fiesta politica si jurnalistica.