Ultimul volum al lui Coelho atinge ridicolul. Selectia sa de aforisme e mai degraba hazlie decit adinca.

„Dragostea este cheia pentru intelegerea tuturor tainelor." Nu, nu este o fraza din literatura vreunui mistic oriental sau bizantin. Este o reflectie profunda extrasa din ultimul Coelho. Au fost traduse recent o selectie de aforisme selectate din romanele scriitorului brazilian. Cu o coperta chipesa, in culorii vii, volumul „Viata" face parte mai degraba din genul cartilor „bune de facut cadou".

Mai demult, Humanitas a avut ideea de a publica o selectie din fragmentele in care Cioran vorbeste despre muzica. Si n-a fost deloc rea. Acum, lucrurile stau altfel. Paulo Coelho, starul de pe posterele din statiile de autobuz, nu are calitatea unui creator de aforisme. Nietzsche o are, la fel si Blaga. Selectia de fata, organizata pe capitole dedicate visului, misterului sau destinului, nu reuseste sa treaca peste nivelul unor reflectii adolescentine. Si nici sa deznoade misterele de nepatruns ale vietii. Cartea lui Coelho e doar o suma de locuri comune, usor de descifrat si numai bune pentru a creste stima de sine a cititorului: „Iata ce destept sint, pot sa inteleg chiar si vorbele adinci ale marelui Coelho!".

Selectam, la intimplare, citeva dintre panseurile romancierului de succes: „Cind cineva isi doreste ceva, trebuie sa stie ca isi asuma niste riscuri. Dar tocmai asta face ca viata sa fie interesanta"; „Curajul este darul cel mai de pret pentru cine cauta Limbajul Lumii"; „Nu uita ca rugaciunea este drumul catre Dumnezeu. Bucuria este un al doilea drum"; „Nici un om nu e o insula", „Daca trecutul nu te multumeste, uita-l pe loc". Nu stiu ce parere vor avea psihanalistii despre ultimul indemn, dar e clar ca alta cale nu este pentru cel ce vrea sa devina un Razboinic al Luminii.