Alegere - Zoia Alecu e multumita   Marele turneu-fluviu "Folk fara varsta", organizat de Radio Romania Actualitati, Radio Bucuresti si Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti, si-a adunat apele si a revarsat FOLK in Parcul Cismigiu la inceputul lui iunie.  Astfel am reusit sa o prindem la o ceasca de vorbe mestesugit impletite pe Zoia Alecu, motivul cel mai bun pentru a dovedi ca folkul feminin exista. Nascuta la 10 ianuarie 1956, in Bucuresti, Zoia este un Capricorn care nu se da niciodata batut. Vocea ei unica te rascoleste, te remonteaza, te readuce la viata. Iata ce ne-a povestit interpreta inainte de a urca pe scena. "Am cochetat cu cantatul de copil, dar debutul meu a avut loc in liceu. Colegilor mei le facea placere sa mergem in parc dupa ore si sa lalaim, lalaitoare principala eram intotdeauna eu. Nu am avut chitara decat la 16 ani. Mi-am cumparat-o singura. M-am dus si am donat sange. Eram palida, dar am reusit sa strang cei 560 de lei si m-am dus si mi-am cumparat-o. Folkul incepuse sa se miste, aparusera Doru Stanculescu, Marcela Saftiuc, Mircea Florian. Pe mine m-a luat de manuta Doru Stanculescu si el m-a nasit, ca sa zic asa, la Club A. Nu cred ca folkul era neaparat la moda, ar fi o expresie gresita, dar aceasta era modalitatea cea mai la indemana atunci sa iti exprimi gandurile si simtirile. Asa am procedat si eu. Am participat la un concurs interliceal, unde am luat premiul II la compozitie, cu o piesa care se numea «Orbii»."  IERI SI AZI. Cum se vede astazi lumea liceenilor in comparatie cu cea de acum ceva vreme? "Sigur ca sunt diferente, spune Zoia Alecu, pentru ca orice generatie are specificul ei. Informatiile pe care le aveam noi erau unele, acum totul este supraincarcat si informationalizat. Pe vremea tineretii mele, nu tu calculator, nu tu televizor, vedeam doua programe, 1 si 2, mai aruncam un ochi si la bulgari. Ascultam de la ora 7:00 sau 8:00 seara pana la 10:00 corurile reunite CFR si ce productie la hectar am mai avut. M-a bucurat extraordinar de mult faptul ca ei se indreapta catre a crea, a canta live. Sunt copii care ne urmeaza. Eu sunt pentru a-i incuraja pe acesti tineri sa mearga mai departe, sa invete sa faca muzica la modul profesionist. Chiar daca nu o sa ajunga folkisti, artisti sau cantareti, tot e extraordinara metoda de a petrece timpul constructiv, decat sa te duci sa tragi iarba sau sa mergi prin baruri sau sa mergi in discoteci, unde poti ramane fara auz."  STATII. Da, a coborat la toate statiile importante din viata ei. "Poate ca au mai fost cateva intarzieri, poate lucrurile nu au venit chiar atunci cand am dorit eu; au fost unele care mi s-au intamplat mai tarziu fata de cum as fi vrut eu sa se intample. Pana la urma am sentimentul datoriei indeplinite, pentru ca am vrut sa scot un album de autor, l-am scos, chiar daca el a venit atat de tarziu. Niciodata nu este prea tarziu pentru a construi ceva.  M-am considerat sustinuta de sufletele prietenilor mei, de incurajarile lor. Faptul ca mi-au fost aproape pentru mine a fost suficient. La inceput, tata mi-a zis sa-mi bag mintile in cap. Cand mi-a vazut prima data numele pe un afis a crapat de mandrie. Cand venea de la serviciu a vazut un afis cu mine la Sala Palatului: "E vreo coincidenta de nume? Nu, eu o sa cant peste doua zile acolo. Mai eram si cap de afis, pentru ca eram trecuti in ordine alfabetica. Tin minte ca m-a incurajat foarte tare sora mea mijlocie, Elena, si mai apoi sora mea mai mare, care s-a maritat prea devreme si nu a fost prea mult langa mine. Elena mi-a spus: «Tu trebuie sa canti!». Nu s-a lasat pana nu m-a dus sa ma asculte unii si altii. Ca femeie trebuie sa le faci pe toate. Daca tai dintr-o parte sau din alta, automat nu mai merge. Eu am pus mare pret pe cariera. Intamplarea a facut ca primul meu sot sa fie si el artist plastic, deci nu am avut probleme pe tema asta. Cu cel de-al doilea, da. Spunea ca lipsesc prea mult de acasa, ca sunt tot timpul plecata, ca nu stiu ce, ca asta nu este casnicie. Si s-a sfarsita€¦ Daca te lasi devorat, meseria aceasta este una care te mananca de viu. Esti atat de implicat pe cat vrei tu sa fii. Eu imi iau timpul meu liber, clipele mele de singuratate, de care am nevoie macar o ora pe zi, sa fiu numai eu cu gandurile mele. Sigur ca imi trebuie cat de cat liniste atunci cand creez si ma scoate din sarite cand intervine lumea din afara, dar asta este. Nu traiesc in padure. Ceea ce fac nu fac numai pentru mine. Fac pentru oameni."