Cuba - De ce umbla El Comandante in uniforma Jurnalul National va prezinta in premiera un capitol din volumul al doilea al cartii "Lumea vazuta de un roman rupt in fund", care va aparea in curand in librarii. Dupa "Prin Irakul lu
Cuba - De ce umbla El Comandante in uniforma Jurnalul National va prezinta in premiera un capitol din volumul al doilea al cartii "Lumea vazuta de un roman rupt in fund", care va aparea in curand in librarii. Dupa "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de catre NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei calatorii la Havana in 2001, dupa prabusirea comunismului. La un moment dat, in dialogul sau cu Fidel Castro, publicat in 2007, la Paris, sub titlul "Biografie pe doua voci", Ignacio Ramonet observa o diferenta intre discursurile mai mult sau mai putin improvizate si cele citite. Ultimele sunt "mai putin stralucitoare". Fidel Castro raspunde ca intre discursurile scrise si cele orale e o diferenta. In discursurile orale, repetitia e necesara. Scrisul refuza asa ceva. De aceea, obisnuieste sa-si reciteasca si sa-si corecteze discursurile improvizate. Discursurile, chiar si cele scrise, ii apartin in intregime. Dupa cum ii marturiseste lui Ignacio Ramonet, cand a cerut cuiva sa-i faca un discurs sau macar un draft, a fost catastrofa: "Text nul, date nepertinente. A trebuit sa rescriu totul". Obiceiul altor lideri politici de a citi discursurile pregatite de colaboratori il nedumereste: "Am avut ocazia sa discut cu colaboratorii mai multor presedinti americani, care au scris sute de discursuri. Asta ramane pentru mine un mister. Am fost totdeauna incapabil sa tin un discurs pe care nu l-am pregatit eu insumi sau pe care nu l-am scris in intregime". Discursurile publicate in Granma sau in brosuri sunt varianta scrisa si, prin asta, vaduvite de ceea ce face geniul oratoric al lui Castro. Agentia guvernamentala americana FBIS (Foreign Broadcast Informations Service), responsabila de monitorizarea programelor radio-tv si a presei din tari din intreaga lume, a inregistrat si publicat toate discursurile lui Castro din 1959 pana acum si cum au fost ele rostite. Doar lectura acestor transcrieri ne poate face o imagine cat de cat a Oratorului Castro. In paranteze sunt trecute nu numai reactiile asistentei (strigate, aplauze, scandari, cantece, rasete, raspunsuri, dansuri), dar si unele miscari ale oratorului, cum ar fi, de exemplu: isi schimba gandul, loveste cu pumnul in pupitru, repeta. Fidel Castro a invatat Oratoria la Academia Belen, a Jesuitilor, de la Havana. Cu aceeasi inversunare cu care, noapte de noapte, la lumina unui reflector s-a antrenat singur pe teren, pentru a deveni una dintre vedetele echipei de baschet a Colegiului. Pentru concursurile de retorica de la Academia Avellande, el se va lupta - si va birui - cu vocea sa prea ascutita, subminata de feminitate. De un ajutor de neprecupetit ii este memoria sa fenomenala. Astfel, la inchisoarea de pe Insula Pinilor, dupa atacul cazarmei Moncada, din 26 iulie 1953, el reface din memorie, in celula, intreg discursul "La Historia me absolvera" (Istoria ma va absolvi) de la Procesul din 16 octombrie 1953. Ticurile Oratorului au faima altor permanente mai mult sau mai putin legendare ale personajului: viata aspra pe care o duce, ascunsa marelui public (doarme deseori in Palatul Revolutiei), neglijarea copiilor, sufletul de iezuit, prietenia cu Gabriel Garcia Marquez, pasiunea pentru informatii (stiri ale agentiilor internationale de presa, CNN), rapoartele serviciilor secrete, lectura lui El Pais, pasiunea pentru plonjonul submarin, abrazo (imbratisarea cubaneza), gustul riscului, vorbeste fluent engleza, dar refuza s-o utilizeze in public, invocand ca e "limba inamicului", ii plac vacile si se mandreste cu vaca sa Ubra Blanca, subiectul unui lung foileton in "Granma", ii are drept admiratori pe Ted Turner, Jack Nicholson, Harry Belafonte, Steven Spielberg, Leonardo DiCaprio, Robert Redford, Oliver Stone. NOTE ALE PERSONALITATII. Din 2 decembrie 1956, ziua debarcarii Granma poarta tot timpul o arma asupra sa. Si acum, la birou si acasa, are asupra sa un pistol Browning, cu 15 cartuse. Fidel Castro e noctambul. Lucreaza pana la 5-6 dimineata. Deseori tine sedinte pe la 2-3 noaptea. La fel de cunoscute sunt si alte note ale personalitatii: barba, uniforma, trabucul. Barba l-a facut faimos pe Fidel Castro inca de pe vremea guerillei. Impreuna cu pletele, barba a fost semnul distinctiv al luptatorilor din Sierra Maestra. Atat de mult s-au identificat cu barba si pletele Fidel Castro, Che Guevara, Camilo Cienfuegos, incat celor din Armata Rebela li s-a spus de presa mondiala Barbudos. Dupa Revolutie, Raul Castro, ministrul Fortelor Armate Revolutionare, a ordonat ca fostii luptatori sa se tunda si sa se rada. Che Guevara l-a sunat spunandu-i ca se tunde, dar ca in nici un caz nu-si rade barba. In cartea-interviu luat de Ignacio Ramonet, Fidel Castro dezvaluie cum s-a ajuns la lasarea barbii drept simbol al Armatei Rebele in Sierra Maestra. Totul a pornit de la absenta lamelor de ras. De altfel, la antrenamentele din Mexic, viitorilor querillos li s-a cerut sa se familiarizeze cu minimul de conditii de igiena, date fiind conditiile speciale ale luptei. Dupa ce si-au lasat barba si par lung, luptatorii au sesizat un avantaj: "Pana la urma, barba si parul lung au devenit un semn de recunoastere. Pentru tarani si pentru toata lumea, pentru media, pentru jurnalisti noi eram «Barbosii». Asta avea si o latura pozitiva: pentru ca un spion sa se infiltreze in guerilla avea nevoie sa fie pregatit cu mult timp inainte, ca sa aiba o barba de sase luni. Barba servea de element de identificare si protectie pana cand s-a transformat in simbolul guerillos. Apoi, dupa victoria revolutiei, am pastrat barba pentru a prezerva simbolul". El Lider Maximo purcede insa la schitarea unui tablou al avantajelor economice ale barbii: "Pe de alta parte, a purta barba prezinta un avantaj practic: nu mai trebuie sa te razi in fiecare zi. Daca se multiplica cele 15 minute consacrate rasului cotidian cu 365, se constata ca acestei indatoriri i se consacra, intr-un an, 5.500 de minute. Cum o zi de munca de opt ore reprezinta 480 de minute, asta inseamna ca, atunci cand nu te razi, castigi in fiecare an zece zile, ce pot fi dedicate travaliului, lecturii, sportului, la tot ce vrei. Fara a mai vorbi de economiile facute cu sapunul, lamele, lotiunea, apa calda". Toate bune si frumoase, numai ca apare un inconvenient. Castro il mentioneaza: "Cu varsta, in chip fatal, in barba apar primele fire albe. Unii barbati care si-au lasat barba se rad de indata ce apar aceste semne ale batranetii. Iti ascunzi mai bine varsta cand nu ai barba". Prin aceleasi motive, de om in criza de timp, dar si indiferent fata de eticheta, se explica o alta nota - celebra a lui Fidel Castro: purtatul uniformei: "E in primul rand o chestiune practica: cu uniforma nu mai am nevoie de cravata. Problema de alegere a costumului, a camasii sau a sosetelor si problema de a le combina sunt astfel rezolvate. Nu port costum decat in ocazii extrem de particulare, in timpul conferintelor internationale sau al vizitei Papei Ioan Paul al II-lea, sau cu ocazia intalnirii unui sef de stat, desi Cuba a simplificat mult protocolul rezervat unei astfel de imprejurari". PRIMA DATA IN COSTUM. Dialogul cu Ignacio Ramanet ii da prilejul unei dezvaluiri in premiera: cand si-a pus costum intaia oara: "Daca tin eu bine minte, am aparut in public in costum civil pentru prima data la Intalnirea ibero-americana de la Cartagina de Indii, in Columbia, in 1994. Gazdele noastre columbiene au cerut tuturor sefilor de stat si de guvern de a-si pune guayabera (camasa tropicala purtata peste pantaloni, cu maneci scurte - n.n.). De atunci, asa cum ati remarcat, ma imbrac in civil la fiecare intalnire internationala, dar, de asemenea, cu prilejul unor evenimente particulare aici, in Cuba". Uniforma nu e, totusi, uniforma! Castro recunoaste ca foloseste doua tipuri: "Uniforma mea de fiecare zi o port de pe vremea Sierra Maestra (Asadar, si-a pus intaia oara costum civil dupa aproape de 40 de ani - n.n.), e costumul meu obisnuit. Ma simt perfect in ea. Nu e o uniforma sofisticata. E foarte simpla, aproape aceeasi cu cea pe care o purtam in timpul razboiului. Nu i s-au adus decat modificari infime. Am de asemenea o uniforma de ceremonie, pentru anumite ocazii, cu guler si o cravata. E un pic mai formala. Dar pe asta, pe care o port in mod obisnuit, o gasesc mai confortabila".
Despre autor:
