Ilustratiunea Romina, iunie 1936 Cafeneaua periferica, cu aspect mizer, situata in preajma halelor. E locul de intalnire al tuturor celor fara nici un rost: derbedei si pungasi de tot soiul, aici vin sa toace la carti sau barbut "invarteala" de fiecare zi. Pe un fel de maidan, in fata usii, un sir de mese soioase, la care stau consumatori certati cu apa si sapunul. Am intrat in aceasta cafenea cu renume prost, pazindu-mi buzunarele. (...) Dupa cu ma€™am obisnuit cu lumina obscura, am inceput sa deslusesc obiectele si tipurile din jurul meu. Tipul insarcinat sa "gineasca" la usa aparitia vreunui nepoftit, atras de "partida" interesanta, isi parasise postul, iar eu i-l luasem prin surprindere, intrerupandu-le jocul. Dar dupa vreo cinci minute, convingandu-se cu totii ca nu sunt vreun "gabar" de al politiei, activitatea tuturor si-a reluat cursul, eu putand sa studiez in voie pe fiecare. Din cand in cand recurgeam la lamuririle patronului, bun de gura. Intr-un colt un batrand cu o barba de patriarh, incalcita si murdara, isi soarbe alene portia de ceai cu mici intreruperi, ca sa se scarpine de zor.   - E Leiba - zaraful - ma lamureste patronul. Nu este un singur client aici, pe care sa nu-l fi imprumutat el cel putin cu un pol sau doi. - Si de unde are el bani de dat cu imprumut? - Pai... cerseste. Castiga bune parale. Cel putin o suta de lei pe zi. De trait, traeste numai cu ceai si paine, doarme pe sub garduri, pe unde apuca, iar banii ii da cu camata. Cand vreun jucator a pierdut la barbut si pantofii din picioare, salvarea e la Leiba. In alt colt doi indivizi se cearta, ratoindu-se unul la altul, gata sa se incaiere: - Esti un pungas! urla unul. - Escrocule! ii riposteaza celalalt. - Mai Dumitre, nu va este rusine? Doar sunteti oameni "cumsecade" amandoi. Ce Dumnezeu va€™a apucat? Ambii beligeranti se calmeaza la moment in fata pumnului masiv al stapanului. (...) Am intrat in vorba cu ei, deslegandu-le limba cu cateva tigari. - Hehe! Cucoane, bine mai era odata, incepu Clamparu. Daca asi avea acuma toti banii de care am "usurat" atattia oameni, as putea tapeta toata casa asta cu "bucati" de cate o mie. Pe vremea ceia umblam imbracat si eu dupa jurnal "la trei ace", acuma insa nu mai sunt "elefanti" cu parale. "Curat" cate trei-patru insi de "scoarta" (portofel) si dela toti abia injgheb cativa "pitaci" pentru o pereche de ghete dela Taica Lazar. Daca "elefantii" sunt in criza si noi somam. De acum ma las si eu de "meserie", caci numai renteaza. Alaltaieri ma€™am eliberat dela "cucuieta" (Galata), unde am "facut" o luna pentru 11 lei pe care ii "gasisem" in buzunarul unui parlit, la o inghesuiala, in fata unui cinematograf. "Fraierul" a pus gabja pe mine si... gata parnaia. - Poate mai aveti o tigara, cucoane? De cand ma€™am eliberat, am facut juramant sa nu ma mai ating de nici o "scoarta". - Chiar daca ai gasi-o pe strada? il ispitesc eu. - Chiar! (...) - Ei? Si ai de gand sa te faci om cinstit, Clamparule? - He! Chiar cinstit de tot... nu! Boala din nascare, leac nu mai are! Insa acuma ma invartesc si eu prin hala, unde gasesc muncitori basarabeni in cautare de lucru, ii mint ca vreau sa-i angajez la vie, la cutare boier si strang dela fiecare cate 4-5 lei misitie si apoi ii las sa ma astepte intr-un anumit loc... pana li se lungesc urechile. Dar cand n-o mai fi "venitul" asta, stiu eu ce voi mai face? Poate ca ma voi intoarce la meserie, ca apa la matca. (...)C.Luca