Mihai Iepure Górski a aparut destul de brusc in peisajul artistic bucurestean, direct cu o expozitie.

Mihai Iepure Gorski spune ca isi abandoneaza
ideile dupa ce le pune in practica La galeria Andreiana Mihail puteti vedea, mai nou, expozitia unui artist debutant, care nu a aparut in prealabil prin toate locurile de socializare ale artistilor, si nu a participat la expozitii colective sau la alte evenimente alternative. Spatiul este impartit in doua, in prima incapere rulind doua aparate video destul de minimaliste si lirice, a doua incapere fiind dominata de o singura imagine: o fotografie reprezentindu-l pe artist in prim-plan si pe sotia lui in plan secund, blurata. Unul dintre aparatele video este static. Aceeasi imagine la nesfirsit, care te duce cu gindul la o captura de pe Google Maps, vazuta de la un pervaz sau ceva asemanator, pe care se vad urmele a doua labe de picior. Pe un perete lateral este proiectata o pelicula filmata cu o singura camera care il arata pe artist, intr-un loc perfect intunecat din proximitatea unei paduri, aprinzind un bat de chibrit, privindu-l arzind si repetind la nesfirsit acest gest, cu mici variatiuni legate de felul in care scapara, arde sau se stinge lumina. Daca la inceput astepti sa se intimple ceva, urmarind cu o oarecare incordare miscarile artistului, trecindu-le prin diferite grile de interpretare (de la calatorii mistice in care te gindesti la alternanta aprins-stins, ideea de ciclicitate, viata care pilpiie, efortul artistului de a intretine arderea pina la niveluri simpliste, in care privesti totul doar ca pe un joc de lumini), in scurt timp iti dai seama ca te afli intr-un cerc vicios. N-o sa se intimple altceva. Si de-abia in momentul in care renunti sa astepti poti spune ca ai atins nivelul optim de receptare a acestei lucrari si te poti muta in urmatoarea incapere, inainte sa apara senzatia de saturatie.

Partea a doua a expozitiei este intertextuala, cu trimiteri la icon-uri pop precum John Lennon si Yoko Ono sau la unul dintre mess-pointurile artei contemporane, Bruce Nauman, si in acelasi timp contine o supradoza de autoreferentialitate. Singura imagine expusa ii reprezinta pe artist in prim-plan si pe partenera sa in plan secund, transmitind, oarecum in subtext, ca, de fapt, ea este personajul principal. De altfel, Mihai Iepure Górski a spus la vernisajul expozitiei ca a fost mult timp fascinat de cuplul John Lennon/Yoko Ono, de ideea de superstar, de faima si expunere in media, una dintre cele mai puternice surse motivationale ale sale fiind aceea de a da mina, ca de la egal la egal, cu artistii-vedeta ai momentului. Si, urmarind cu atentie discursul artistului de la vernisaj, felul in care gesticula tinindu-se de mina cu sotia sa, felul in care aceasta confirma tacit tot ce spunea el, validind povestea, prin contactul fizic permanent cu artistul au aparut noi intelesuri ale lucrarii reprezentindu-i pe ei si ale trimiterilor la celebrul cuplu John si Yoko.

Pentru a afla mai multe despre galeria Andreiana Mihail, accesati www.andreianamihail.com