Pe harta Gorjului apare un lac de doua ori mai mare decat suprafata municipiului resedinta de judet, Targu-Jiu. Din 1965 toata lumea a studiat acest lac la orele de geografie. Lacul Ceauru reprezinta una dintre cele mai mari excrocherii financiare petrecute in regimul Ceausescu. Este mare, este frumos, dar... nu exista.


Inceput in 1965, Lacul Ceauru a fost proiectat ca un imens baraj de acumulare. Pentru realizarea lui s-au facut proiecte, studii, iar trei sate, cu 2.500 de oameni, au fost stramutate. S-au obtinut banii, au demarat lucrarile, peste trei ani barajul fiind raportat la tovarasul suprem ca terminat! Cum era si normal, Lacul Ceauru a fost marcat pe harti, loc in care exista si astazi.


LACUL-FANTOMA. La finalizare proiectul trebuia sa aiba 3.085 de km patrati luciu de apa si o capacitate de 150 milioane metri cubi. Pentru ridicarea lui au fost alocate trei miliarde lei "socialisti". Banii au fost cheltuiti, dar nu s-a realizat decat prima faza a lucrarilor. Pentru aceasta megaconstructie hidrotehnica au fost stramutate satele Balacesti, Ceauru si Somanesti, peste 2.500 de oameni fiind nevoiti sa-si paraseasca gospodariile. Au fost deviate cursurile raurilor Tismana, Bistrita si Jales, pentru ca impreuna cu Jiul sa alimenteze lacul de acumulare, iar de jur-imprejur a fost construit un dig. A fost ridicat si stavilarul, prin care raurile ingemanate sa curga. Ulterior urma faza a doua, adica ridicarea barajului propriu-zis, cu sistem de inchidere a stavilarului. Barajul de la Ceauru urma sa aiba functiile: sa preia unda de viitura in cazul unor inundatii, sa protejeze exploatarile miniere din zona si sa alimenteze localitatile din aval si termocentrala Rovinari, aflata in stadiu de proiect la acea vreme.


MEGA-EXCROCHERIE. Despre comunisti, despre cadrele de partid, pe vremuri, la colt de strada, se spuneau bancuri. Ca vorbeai de militieni, ca vorbeai de ei, tot un drac. Eticheta le era lipita. De prosti! Dar, conform proverbului, or fi ei prosti, dar au mintea odihnita. Si uneori se mai si prind cand sunt mintiti. A fost suficienta o vizita a unui inalt demnitar al Partidului ca minciuna a iesit la suprafata. Intreaga conducere a santierului a fost arestata, iar directorul, un anume Dancescu, a fost condamnat la moarte. Pana la urma, Nicolae Ceausescu i-a transformat sentinta in 20 de ani de inchisoare si l-a trimis la munca, la Canalul "Dunare - Marea Neagra", loc de munca considerat, pe vremea aceea, batalionul disciplinar al Romaniei. In fapt, Dancescu acolo si-a si gasit sfarsitul. Gura lumii vorbeste pe la colturi ca angajatii de la santierul cu pricina si-au cam facut de cap, pentru ca multe vile au fost facute cu materialele si banii alocati barajului. Pentru termocentrala Rovinari s-a realizat, ulterior, o priza speciala, in aval de locul unde trebuia sa fie barajul. Problema nu este insa rezolvata corespunzator, pentru ca, potrivit planurilor in caz de seceta, atat termocentrala Rovinari, cat si Turceni, aflata la 40 de km in aval, nu vor mai fi alimentate, fiind obligate sa recircule apa de racire, iar daca nu sa inchida portile.


OPINII. Primarul comunei Telesti, Constantin Draghici, spune ca pseudo-lacul "este un adevarat pericol pentru localitatile din jurul sau, pentru ca cei de la ape, care au suprafata sa in administrare, au lasat sa creasca in el padurea, iar in caz de viitura trunchiurile copacilor ar obtura stavilarul, iar potopul de apa ar putea sparge digul de protectie, volumul de apa nemaiputand fi dozat prin ecluza". Contrar celor sustinute de Draghici, directorul Serviciului de Gospodarire a Apelor Gorj, Teodor Popescu, sustine ca nu exista nici un risc in acest sens: "Noi intretinem digul si stavilarul, dar fundul lacului a fost cultivat de fostii proprietari, care au obtinut titluri, iar o parte este ocupata de paduri ale Directiei Silvice. Singurul risc este ca acele culturi sa fie inundate, dar nu a ajuns niciodata o viitura sa smulga arborii, singurul risc fiind iesirea din matca a apei pentru maximum sase zile, dupa care se retrage in albia permanenta".


OFICIAL EXISTA. Cacealmaua petrecuta la Ceauru ramane, dupa 40 de ani, inca oficiala. Nu exista, dar il avem pe harta. In Gorj circula acum trei tipuri de harti. Una, pe care lacul se numeste Ceauru, a doua, pe care se numeste Rovinari, si a treia, pe care acesta nu exista deloc. Insa, conform datelor de la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara (OCPI) Gorj, din punct de vedere cartografic Lacul Ceauru nu trebuie sa existe pe harta, dar modificarea nu poate fi facuta decat la cerera scrisa a Sistemului de Gospodarire a Apelor Gorj, care nu a facut insa acest lucru. Ileana Spiroiu, fost director OCPI Gorj, emite pareri. Nu e singura. "Din punct de vedere cartografic, nu este permis ca pe harta sa apara culoarea albastra, simbol caracteristic luciului de apa, daca acesta nu exista pe teren. Acolo trebuia sa apara culoarea verde, pentru ca acolo este Lunca Jiului. Eu am facut demersuri la Institutul National de Cartografie pentru stergerea lacului de pe harta, dar mi s-a comunicat ca o astfel de modificare e posibila doar daca proprietarul terenului va certifica in scris care e starea lui reala si va solicita modificare", spune directoarea. Situatia este atat de ambigua, incat foarte putini gorjeni stiu ca lacul despre care au invatat la scoala nu exista in realitate. Toti stiu de el, pentru ca l-au vazut pe harta, dar spun ca nu stiu unde se afla.


Amintiri si vise intiparite in minte pentru totdeaunaConstruirea lacului de la Ceauru a lasat urme adanci in sufletul stramutatilor. Si acum, chiar daca si-au luat pamanturile inapoi, se intreaba pentru ce au fost trimisi in pribegie. Constantin Draghici avea in momentul in care au fost alungati din case doar noua ani. I-au ramas intiparite in minte imaginile in care armata ii pazea pentru a se asigura ca toti vor pleca la timp, lacrimile pe care parintii le aveau vazand ca locul in care s-au nascut le este luat cu arcanul. "In iunie s-a dat Decretul de expropriere 1037/1965, iar pana toamna eram mutati. Ne-au daramat casele si ne-au dat 9.000 de lei, ciment, var si 30 de curse asigurate de masinile santierului. Aveam 9 ani si-mi amintesc cum dormeam pe tota de coceni, in camerele fara geamuri, neterminate, iar dimineata ne trezeam cu bruma la nas. Si pentru ce?... Acum, macar, daca n-au facut nimic, oamenii vor pamantul inapoi. Nu au fost lasati sa construiasca, dar eu si inca vreo 5 familii am facut la loc casele, in acelasi loc", spune primarul rebel. Conform satenilor, in cativa ani, "lacul va deveni iar o comunitate". Asta pentru ca, "daca domnul primar a construit, chiar daca nu avea voie, vom face si noi la fel. Acum nu mai sunt comunistii sa ne spuna cum si unde sa traim".