Baietii acestia doi sint tot produsele propriului lor potential. Daca e putin, nu Iasiul e de vina. Cum nu e de vina ca au ajuns acolo unde nu trebuiau sa ajunga.

Se tot intreaba opinia publica, cu presa virf de lance, de unde naiba au rasarit la remanierea guvernamentala cele doua monumente ale stupizeniei politice care troneaza unul la Educatie, celalalt la Justitie - unul gafeur emerit si tragator de sfori pe linia investitiilor in infrastructura sistemului de invatamint, care nu se poate deplasa la piscina suceveana decit cu elicopterul Internelor - de nu s-o fi deplasat celalalt! -, altul detinator abuziv de titlu universitar si vajnic combatant nu impotriva coruptiei, cum ne asteptam, ci viceversa! Si, din pricina acestor doua aratari politice, m-am trezit ca trebuie sa-mi fie rusine ca-s iesean, ca, vezi Doamne, ar fi "produsele Iasiului". Hai sa fim limpezi! Ipochimenii nu sint produsele Iasiului, asa cum nici Mungiu nu e produsul orasului sau al patriei, ci al propriului sau talent si efort. Baietii acestia doi sint tot produsele propriului lor potential. Daca e putin, nu Iasiul e de vina. Cum nu e de vina ca au ajuns acolo unde nu trebuiau sa ajunga.

Pentru ultima imprejurare, de vina este minunata filiala locala a PNL, o adunatura de genialoizi fara scrupule, in frunte cu neverosimilul domn Fenechiu, care o pastoreste ca un vataf. Ca dl Fenechiu are probleme cu DNA se stie de pe vremea tentativei pupilului dumisale de a decapita institutia. Ceea ce nu se stie decit la Iasi este ca faptul ca, dupa ce si-a corectat chirurgical, dar fara efecte notabile, nasul, ilustrul politruc a devenit foarte ofensiv pe plan local unde "da-i si lupta, neicusorule" nu atit cu caracatita pesedista, cu care a facut bune afaceri inca din opozitie, ci mai ales cu "aliatii" pedisti. Ofensiv fiind, D-sa lupta in fata poporului, caruia ii adreseaza epistole de amor, de dor si jale, de revolta etc. Cea de la inceputul saptaminii este un monument de indignare fata de ceilalti politicieni locali si nationali, de iubire pentru votanti, dar mai ales de siluire a blindei limbi stramosesti, care se zbate aici intre esentele lemnoase, anacoluturile riscante si duiosiile de telenovela. Pacat ca nu e loc de citate!

Iata, deci, cei doi ministri cu bavetica nu-s singuri pe lume, n-au iesit la lumina din spuma marii, ci din mintea tulbure a dlui Fenechiu. Cum e turcul, si pistoalele. La asa stapin, asa slugi!

Liviu Antonesei este scriitor si profesor la Universitatea "A.I. Cuza" din Iasi.