Dupa cat suntem informati, nu am castigat inca titlul de campioni - nici macar europeni - la design vestimentar. Orice e posibil! Dar nu despre titluri virtuale pe arena modei ne arde sa vorbim intr-o vara atat de fierbinte, care ne pune la incercare nu numai rezistenta fizica, ci si gusturile in materie de imbracaminte.
Sa fim bine intelesi! Cei care au ochi de vazut nu se poate sa nu-si fi dat seama in ce ape se scaldaa€¦ haina la romani. Caci despre ea este vorba: haina, a€˛marca civilizatiei, suprematia ratiunii asupra simturilor", daca tinem sa ne reamintim cum definea costumul filosoful francez August Comte, la inceputul secolului XIX.
Numai ca, in ziua de azi, a te conecta la capriciile modei este un adevarat supliciu. Ce sa mai vorbim de ritualul cotidian al a€˛impodobirii" noastre! Dar cati dintre conationali - acei 70 sau 80 la suta (procentul este discutabil!), care traiesc dintr-un salariu mediu, submediu sau onorabil - isi permit luxul sa arunce o privire fugara spre tainuitele adancuri ale imperiului cu pricina: cel al modei? E drept, nu mergem zilnic - si nici macar lunar! - la teatru, la opera ori la intalniri protocolare. Nunta, botezul sau alte evenimente intime din viata noastra nu se pun in discutie. Pe noi munca ne obsedeaza - a€˛altarul grijilor" ce ne rezerva mult mai multe semne de intrebare decat raspunsuri, incat ne ostenim sa intelegem daca nu cumva cineva ne vrea vesnic copii.
Pe scurt, asupra acestei a€˛nuante" a existentei noastre - de o incontestabila importanta - si anume costumul pentru uzul cotidian, merita sa zabovim putin. In paranteza fie spus, hainele de seductie sau de spectacol nu ne permitem sa le luam in calcul! Oricum, daca, printr-un efort inuman, se-ntampla sa le avem in propria garderoba, am vazut ca le purtam brambura. Adica pe cele de seductie, la munca si la spectacol, pe cele de spectacol, la piata si la munca, iar pe cele de piata, la bucatarie. Hainele de plimbare, daca avem parte de o asemenea bresa in programul nostru, ne trece prin minte sa le reciclam. Ce mai incolo si-ncoace, suntem asi, fara atestat, in schimbarea destinatiei vesmintelor. Salvarea de penibil ne-o aduc anotimpurile friguroase - atatea cate ne-au mai ramas! Intrebarea este: cum ne imbracam pe timp de canicula? Si de unde? In ce poliester ne drapam trupurile biciuite de cele 30-40 grade Celsius la umbra: autohton sau de import? Si asta pentru ca, in ultimii ani, bumbacul si inul au dobandit deja statut de a€˛rara avis" sau de plante cu rezonanta exotica ! Pe sleau, nu ne mai permitem sa a€˛aspiram" la fibre naturale. Si nici sa concuram cu soldatul de la Maraton, alergand din magazin in magazin pentru o bluza, un sacou sau o rochie mai acatarii. Unde-or fi, oare, rochiile de altadata?!
Dincolo, insa, de nedumeririle noastre asupra modei care la noi pluteste in aer in materie de diversitate, ne preocupa faptul ca am vrea sa intrebam - iarasi! - si nu stim pe cine anume, de ce li se da mana libera comerciantilor sa ne zapaceasca de-a binelea cu obiecte vestimentare pentrua€¦ a€˛pasari de noapte". Chiar asa ! Privatizatii se-ntrec in decorarea - am zis bine ! - standurilor proprii cu vesminte si accesorii stridente, pline de strasuri, dantele si paiete, tocmai bune de speriat ciorile.
E drept, pentru doamne - am omis sa spun ca tocmai moda feminina este lasata in suferinta - se mai gasesc si haine de munca, ma rog, se spune a€˛office". Dar numai pentru anumite masuri - 36, 38, 40, 42 - si greutati, de regula intre 45 si 50 kg, si, mai ales, pentru varste fragede de la 15 la 18 de ani.
Nu, nu este media de viata la romani - Doamne fereste ! - dar se considera, probabil, ca restul populatiei feminine, intre 19 si 80 de ani, are destui bani incat isi poate permite multe si zadarnice drumuri la croitor. In cele din urma, reprezentantele sexului frumos isi iau lumea-n cap si abordeaza, fara vreun sentiment de culpa nationala, toate ofertele de costum venite din indepartata China, din India, Madagascar,Thailanda, Bangladesh si cine mai stie de unde.
Mondializarea nu iarta nimic. Nici macar gusturile. Cat priveste eleganta - iata un cuvant care se inversuneaza sa se ascunda in pagini de dictionar - ar merita consemnata parerea cunoscutului creator de moda, Yves Saint Laurent: a€˛Eleganta nu inseamna sa porti haine scumpe. Important este stilul", spunea designerul, care nu a facut un secret din faptul ca in crearea unui piese de vestimentatie a urmarit a€˛sa protejeze femeile de ridicol", sa le dea a€˛libertatea de a fi ele insele".
Dar noi, aici, suntem libere sa alegem. Evident, in afara a tot ce inseamna moda. Deocamdata. Fiindca tot mai speram ca designul vestimentar romanesc sa-si fixeze odata si-odata reperele pentrua€¦ hainele noastre fara frontiere.