Am vazut pe National Geographic un documentar dragut si plin de invataminte. Joe McMonago fusese mare spion telepatic pe vremea Razboiului Rece, fusese chiar si decorat de CIA, iar acum lucra ca specialist in consultanta pentru diverse companii. Practic, Joe McMonago era platit pentru a afla cit mai multe despre concurentii angajatorilor sai prin intermediul a ceea ce el numea „remote viewing". Metoda asta era destul de simpla: Joe avea nevoie de un scaun, o masa, un creion, o foaie de hirtie si doua miini pe care sa si le puna la timple in timp ce mintea ii calatorea prin spatiu pentru a intercepta adevaruri ascunse. Notorietatea lui Joe era bine intemeiata pe un CV in care, ca fapta mareata, era mentionata descoperirea santierului secret din fosta URSS in care, la sfirsitul anilor ‘80, sovieticii au construit submarinele gigant din clasa Typhoon. Calificarea lui McMonago suna atit de credibil incit ai fi bagat mina in buzunar imediat pentru a-i da tipului ceva maruntis sa-ti spuna cine e domnul acela ascuns in sifonierul din dormitorul conjugal. Una peste alta, spre final, ca o minima masura de precautie, realizatorii documentarului au pomenit asa, in treacat, ca e posibil ca Joe McMonago sa fi fost folosit de CIA drept acoperire oficiala pentru adevaratii spioni si satelitii bine plasati. Aha, deci, tipul chiar vedea la distanta...