Noul Consiliu de Administratie al TVR, un bazar de figuri care mai de care mai controversate.

Toata lumea „buna" urla la unison: nu e buna legea posturilor publice de radio si televiziune. In acelasi timp, partidele isi impart impasibile influenta in interiorul postului public.

A fost rindul Consiliului de Administratie. Si Basescu (cel care renuntase sa numeasca om intr-o prima faza tocmai intr-un soi de semn de protest fata de influenta politicului in TVR) si-a desemnat un om, si tot restul partidelor au procedat la fel. Deci cercul vicios ramine valabil: urlam ca nu e buna legea si apoi ne batem pe cascaval vreo jumatate de an (in TVR, Titi Dinca&Comp. nu fac altceva toata ziua decit sa incerce sa-si plaseze oameni ici-colo, e singura munca serioasa din postul public acum).

Consiliul de Administratie e inactiv. Vin mai ales oameni fara calificari in domeniu si isi apara scaunul caldut. Si, cind se simt in pericol, musca fara sa inteleaga nimic (a se vedea Nicu Alifantis si altii ca el in fostul consiliu), incep sa urle ca au fost pacaliti. Salariul? Prin lege, un consilier ia echivalentul a 25% din indemnizatia de presedinte (care este 12.000 de lei, brut).

Tot o pleiada de conflicte de interese, de numiri lipsite de etica sau lipsite de grija ponderii politicului s-a anuntat si acum. Sa ne uitam putin pe lista propusilor. Trecem de Dida Dragan, care nu stie nici dumneaei ce cauta acolo (tot respectul, e o artista recunoscuta, dar nu are studii superioare, cum ar putea pricepe complicate documente administrative?). Trecem de Alexandru Sassu si Vlad Velcu (fost consilier personal al lui Tariceanu), oameni care vin evident sa faca politica, nu altceva. Sorin Burtea si Marian Voicu (angajati ai TVR) sint implicati in productii la postul public: cu alte cuvinte, cu o mina isi vor aproba fonduri, cu cealalta le vor cheltui.

Cea mai nesimtita propunere vine din partea PC, Razvan Barbato, director comercial la Intact Productions, firma care produce emisiuni pentru Antena 1, aflata tot in posesia familiei Voiculescu. Cu alte cuvinte, omul vine de la un concurent (trustul Voiculescu) si plonjeaza direct in planurile de afaceri ale postului public. Probabil isi va da demisia dupa ce va fi confirmat de Parlament, dar simpla idee ca poti foarte simplu sa vii din mediul concurential mediatic, pe linie politica, in consiliul postului public este de neacceptat. Nu poti pune la dispozitie atit de usor datele unei companii unui om venit de la concurenta, care cel mai probabil se va intoarce tot la concurenta. Sint urmarile firesti crearii unui partid „de televiziune", PC.