Un cimitir al soldatilor romani ucisi de rusi in 1941, amplasat in preajma orasului Calarasi din Republica Moldova, a fost nivelat, iar in locul lui cresc acum fasole si vita-de-vie.

Nici autoritatile moldovene si nici cele romane nu au miscat pana acum un deget pentru a marca in vreun fel locul unde, la 8 iulie 1941, a fost nimicit intregul regiment 55 infanterie, peste care vremurile au adus nu onoruri militare, asa cum ar fi trebuit, ci fasole si vita-de-vie. Martorii inca in viata ai acelui masacru, care le duceau pe atunci mancare soldatilor romani, isi amintesc cu durere de ziua in care armata lui Stalin i-a incercuit si i-a impuscat pe toti. Dupa 66 de ani, ei inca aud vocile celor raniti care strigau dupa ajutor. In cinstea celor aproximativ 200 de ostasi romani ucisi, localnicii au numit locul unde s-a dat ultima batalie "Dealul Eroilor".  

INDIFERENTA. Anul trecut, oamenii din sat au pus mana de la mana si au sfintit locul. Au organizat un parastas la care au fost invitati oficiali de la Ambasada Romaniei din Chisinau si preoti ai Mitropoliei Basarabiei. Singurii care au grija sa reinstaleze o cruce in "Dealul Eroilor" ori de cate ori comunistii din sat o taie si-i dau foc sunt Vladimir si Vasile Dodon, ginerii Aculinei Jumbei, care le ducea lapte cu caldarea ostasilor romani.Aculina Jimbei, pe atunci copila de 14 ani, isi aminteste ca ostasii romani au facut popas pe dealul din preajma Calarasilor dupa un mars fortat din directia Prutului. "Au venit la noi si ne-au rugat sa le dam ceva de mancare. Mama le-a spus ca o sa mulgem vaca si o sa le duc eu o caldare cu lapte. Si s-au urcat in acel deal. Am trecut cu caldarea printr-un lan de grau si am ajuns pana la ei. In timp ce soldatii beau lapte, comandantul Florea se uita prin binoclu. Si deodata ordona: «Toata lumea pe pozitii. Vin bolsevicii!». Mi-a pus caldarea in mana, m-a batut pe umar si mi-a zis: «Fugi, fetito! Fugi cat de tare poti! Noi nu vom trage pana cand nu vei trece lanul de grau!». Si nu au tras, desi rusii erau foarte aproape de ei", ne-a povestit Aculina Jumbei. A doua zi, soldatii romani au fost masacrati. Localnicii i-au ingropat pe toti in cimitire separate, distruse insa de comunisti.